Pedro Gonzalez CaleroFilosofia pentru bufoni

(traducere de Mihai Gruia Novac, colecţia Bonton)

Cam de când am părăsit liceul, mi-a devenit absolut imposibil să explic oamenilor cu ce anume mă ocup. Nu din cauză că nu m-aş fi ocupat cu nimic. Ar fi fost destul de simplu: „Cu ce te ocupi?” – „Nimic.”

De ce oare nu înţelegea nimeni ce anume studiam eu la facultatea de filozofie? Mi-e imposibil să pricep. Nici prietenii de aceeaşi vârstă nu înţelegeau, în ciuda faptului că studiaseră filozofia în liceu. („Studiaseră” e un pic cam mult spus… copiau tema la mate în timpul orei de filozofie.) Părinţii nu înţelegeau nici ei cum le cheltuiam banii (formulă improprie, întrucât eram bursier); aveau însă o atitudine distant-admirativă. În plus, imaginaţi-vă că trebuie să îi explici bunicului de la ţară cam ce anume înveţi tu acolo…

Da, adevărul este că filozofia pare ceva distant, obscur, înfricoşătoar chiar, un fel de instrument de tortură intelectuală (Heidegger în germană e un supliciu chiar şi pentru nemţi), căruia i se dedau cei mai ciudaţi sfrijiţi şi ochelarişti. Asta în afara cazului în care nu e considerată o pură prostie (aproape niciodată nu se aduc argumente, totuşi, în afara celor referitoare la „sfrijiţi” şi „ochelarişti”).

Din fericire, lucrurile nu stau deloc astfel în realitate. O disciplină centrală în aria „umanioarelor”, esenţială pentru formarea umanistă obligatorie pentru fiecare dintre noi, filozofia este, uneori, tot ce poate fi mai frumos în cultivarea spiritului. Alteori, e o ceartă nesfârşită într-o păsărească îngrozitoare. Dar să privim partea plină a… filozofiei.

Care, aşa cum ne arată Pedro Gonzalez Calero, poate fi nu doar „înălţătoare”, „sublimă” etc., ci şi amuzantă. Da, povestirile despre acei oameni de o morgă infinită pot fi pline de umor, iar periplul filozofiei poate fi povestit aşa cum ai spune un banc. Un itinerar prin istoria gândirii, de mână cu anecdotele şi vorbele de duh ale marilor filosofi.

O carte ce încearcă să recupereze exemplele de umor pe care ni le-a lăsat istoria filosofiei, dar şi glumele făcute pe seama filosofilor şi a ideilor acestora, pentru că şi a glumi pe seama filosofiei înseamnă a face filosofie, după cum nota Pascal.

Deşi filosofia nu este o disciplină foarte generoasă cu umorul, Bertrand Russell spunea că „orice act de inteligenţă este un act de umor “. Iar în ciuda faptului că în filosofie nu abundă personaje precum Chaplin, Keaton sau Stan şi Bran, ea nu a dus lipsă de umorişti notabili.

Printre care şi Nietzsche, un mare amator de poante şi caraghioslâcuri, ce oferea pasiunii sale şi un fundament metafizic: „omul este animalul care suferă atât de intens, încât a trebuit să inventeze râsul”. Pregătiţi-vă să suferiţi: lacrimile vor curge şiroaie!

Si cateva citate pentru “uz intern”:

CELE DOUĂ GEMENE

Thales din Milet, cel care trece drept primul filosof din istorie şi căruia i se atribuie afirmaţia că totul se naşte din apă şi că acesta este elementul comun al tuturor lucrurilor, susţinea de asemenea că nu există o adevărată diferenţă între viaţă şi moarte. În legătură cu aceasta, cineva l-a întrebat o dată:
– Păi, dacă nu e nici o diferenţă, de ce nu mori?
– Tocmai de aceea – a răspuns Thales – , pentru că nu e nici o diferenţă.

****************************************

NICI ÎNSURAT, NICI BURLAC
Când un olar l-a întrebat pe Socrate ce să facă – să se căsătorească ori să rămână burlac – Socrate l-a sfătuit:

– Fă ce crezi, că oricum te vei căi.

***************************************

URECHILE TIRANULUI
Altădată, Aristip intervenea la Dionysios în favoarea unui prieten. Cum nu putuse obţine ceea ce solicita, s-a aruncat la picioarele tiranului. Întrucât unii i-au aruncat apoi în obraz gestul, Aristip, care ştia că tiranii nu-i ascultă decât pe cei supuşi, s-a justificat spunând:
– Şi ce aţi fi vrut să fac dacă Dionysios are urechile la picioare?

**************************************

FIECĂRUIA DUPĂ NEVOILE SALE
Lui Dionysios îi plăcea să se înconjoare de filosofi, cărora le făcea apoi câte un cadou. Odată Aristip a primit de la el o sumă de bani, în timp ce Platon s a mulţumit cu o carte. Întrucât cineva i-a reproşat acest lucru, Aristip s-a mărginit să spună:
– Eu am nevoie de bani, Platon are nevoie de cărţi.

**************************************

RUŞINEA AMATORULUI DE TÂRFE
Aristip avea obiceiul să frecventeze o prostituată numită Lais. Odată a venit însoţit de un tânăr, care, când a dat să intre, s-a simţit cuprins de ruşine. Atunci Aristip i a spus:
– Nu e o ruşine să intri în casa ei; ar fi ruşine dacă nu ai şti să ieşi.

Reducerea de 50% este valabila din aceasta seara pana pe 31 august. In site reducerea este vizibila pe prima pagina, sub bannerul rotativ. Aceasta este prima zona si cea mai vizibila, dar care nu aduce decat trei tiluri din cele 50.

La fiecare pagina de colectie exista insa un buton “Oferte speciale” (aici am pus link la colectia Suspans, ca exemplu) unde sunt vizibile cartile la 50% din fiecare colectie.

Iar in mod aleatoriu, cat timp se navigheaza prin site, “se ivesc” cate doua carti la promotia de 50% in bara din dreapta. Cam atat. Din septembrie vom avea alte promotii, cu alta palarie, dar despre ele vom vorbi mai tarziu.

triumful prostiei, detaliu copertaCine este Belinda Cannone? Foarte puţin cunoscută în România, Belinda este o romancieră şi eseistă franceză (şi conferenţiar universitar în literatură comparată la Universitatea din Caen, să nu uităm).

Deşi a publicat cinci romane, recunoaşterea şi-a obţinut-o prin eseistica sa, fiind recompensată în 2001 cu Premiul pentru eseu al Academiei Franceze pentru L’Écriture du désir (2000) şi cu Marele Premiu pentru eseu al Société des Gens de Lettres pentru Le Sentiment d’imposture (2005). Ultimul ei eseu, La bêtise s’améliore, este o cărticică pur şi simplu adorabilă, despre care TREBUIA să vă vorbesc (cam de două săptămâni îmi tot fugăresc muza şi aştept să se coboare asupra mea inspiraţia; nici până în ziua de azi nu a venit, dar trebuie să îi dau o lecţie!).

Ei bine, cu toţii ne considerăm inteligenţi. E un fapt indubitabil. Poate reuşim să fim mai realişti în privinţa aspectului fizic. Sau în privinţa muncii noastre (dar întotdeauna am putea mai mult – dacă am vrea cu adevărat – nu-i aşa?). Cu toate astea, deştepţi suntem cu siguranţă. Nici o îndoială! Aproape la fel de sigur este că, de câteva ori pe zi, gândim despre cei din jurul nostru că sunt proşti (sau, în orice caz, mai proşti decât noi).

“Prostia nu mă amuză. Deloc. Mă oboseşte. Mi se pare chiar destul de surprinzător în ce măsură te poate epuiza dialogul cu un imbecil. Un val de lehamite mă covârşeşte brusc şi am impresia că n-am să-l mai pot îndura nici măcar o secundă, că o să fug cât or să mă ţină picioarele – deşi nu vreau să supăr oamenii, în general – cum să ies din bucluc? Alteori, ce-i drept, sentimentul care mă domină e mânia […]”.

Ironia este că şi ceilalţi, dacă ar fi posibil un atare puseu de sinceritate (eventual, dacă am putea administra în secret colegilor sau familiei o doză generoasă din „serul adevărului”), au aceleaşi habitudini de gândire. Şi, în mod cert, ne-am afla zilnic printre cei proşti (sau, în orice caz, mai proşti decât ei). Până la urmă, care-i adevărul? Cine e mai prost (sau mai deştept): „noi” sau „ei”? Rezultatul unui atare sondaj ar fi că suntem – toţi laolaltă şi în aceeaşi măsură – la fel de proşti, pe cât suntem de deştepţi.

“Există, fără-ndoială, neghiobi, obtuzi, inşi care nu ştiu nimic şi care vorbesc prea mult, mărginiţi, indivizi care nu-şi dau seama că repetă pretutindeni ceea ce se poate auzi pretutindeni etc. Pe el însă îl interesează mai degrabă prostia – a insistat asupra acestui punct – celor care au toate mijloacele de a nu fi proşti, prostia oamenilor inteligenţi.”

Tocmai această ambivalenţă constituie subiectul micului “tratat despre prostia inteligenţei”. Scriitura este sclipitoare (să recunoaştem, francezii sunt în continuare maeştrii artei eseului), iar sinceritatea şi onestitatea gândirii sunt dezarmante şi seducătoare. Umorul, la rândul său, face paginile să zboare si cititorul nu simte nici măcar o secundă greutatea subiectului. Căci, există temă mai greu de surprins decât prostia?

„«De altfel, nu ştiu ce este prostia, după cum nici ce-i inteligenţa. A doua mare dificultate. Sunt cam prost în materie de prostie. E un cuvânt-debara, prin care desemnez comportamente sau vorbe care mi se par nedemne de o inteligenţă normală. Dar cum încă şi mai puţin ştiu ce-s inteligenţa şi normalitatea…»
Idealul, zice el, ar fi să se scrie o carte în care nici un cititor nu s-ar recunoaşte personal, dar în care i-ar regăsi pe unii dintre amicii săi.”

Pe parcursul cărţii, prin dialoguri fermecătoare, vor fi inventariate multe forme ale prostiei inteligenţei. Şi, de asemenea, vor fi dezvăluite mecanismele prostiei inteligente, cele prin care aceasta se hrăneşte tocmai cu materia inteligenţei:

„Gulliver vorbeşte de «prostie a inteligenţei» […]. De ce «a inteligenţei»? Nu e o contradicţie? Ba da, bineînţeles. Ce vrea el să spună? Vrea să spună că, dacă prostia ar fi mereu identică cu ea însăşi, am sfârşi prin a o repera şi am şti cu siguranţă s-o evităm. Dar prostia, ca şi omenirea, e inventivă. E inventivă în aceeaşi măsură ca inteligenţa şi creativitatea. Să fie ea… inteligentă? Nu tocmai, asta-i o reducţie. Dar să spunem că ea se înnoieşte agăţîndu-se de propunerile inteligenţei şi opunîndu-le noi baraje. […] Aici e pericolul: prostia s-a înnoit, a adoptat idei care erau inteligente, adică vii, cu câteva generaţii în urmă şi care sunt pur conformism de peste cincizeci de ani.”

Gata, mă opresc aici cu citatele. Nu pot să reformulez ideile pentru că îmi place prea mult scriitura Belindei. Şi dacă mai continui, am să pun pe blog aproape toată cartea 🙂 Un ultim citat şi vă las să vă dedaţi unei lecturi adorabile, care ar putea avea şi virtuţi pedagogice (să sperăm):

„Astfel, prostia se reînnoieşte, ceea ce o face greu de desluşit, şi deci periculoasă. Cei care o denunţă (care îi văd noile forme – căci prostia inteligentă nu este o esenţă, ea nu e decât necontenite avatare) sunt în general neînţeleşi şi neaveniţi. Căci putem râde cu toţii în cor de foarte bătrâna prostie care seamănă cu străbunica mea în corset, însă noua prostie e mai înşelătoare deoarece ea poartă sclipiciurile inteligenţei generaţiilor imediat anterioare (bunica mea în minijupă într-o zi cu ceaţă ar putea induce în eroare).”

Iar pentru un final grandios, nimic nu este mai potrivit decât citatul pus în exergă:

„Numai idioţii n-au nici o îndoială.
− Sînteţi sigur ?
− Absolut sigur.”
(Georges COURTELINE)

La bună recitire!

Aici gasesti cartea in librarie!

Mie unul cand imi place o carte devin vorbaret. Adica le spun prietenilor despre ea, aproape ii agasez cu entuziasmul meu.  Uneori ma apuc si scriu despre cartea respectiva, fara sa devin scriitor.  Apoi pot sa trec la alta carte, alti autori, alte entuziasme. Si sa redevin vorbaret.

Si cum e vacanta (pentru cine are! ) si ai mai mult timp sa vorbesti despre una, despre alta, m-am gandit ca poate vrei sa vorbesti si despre ultima carte citita. Sau prima, ma rog nu conteaza ordinea, sa fie doar de la Nemira.  Iar pentru treaba ai o carte cu reducere 100%, oricare, din libraria online Nemira.

Cum dovedesti ca ai vorbit despre cartile Nemira?  Scriind despre ele. Pe blogul tau, pe blogul prietenului sau pe nemirabooks.ro. (trimiti la adresa editor [@] nemirabooks.ro)

Si acum conditiile, cum deja v-am obisnuit.

Pentru cei care publica pe blogul personal sau al prietenului.

  • Textul sa aiba un link la www.nemira.ro (in forma de aici).
  • In text sa fie cuprinsa si coperta cartii (nu conteaza marimea, sa se vada)
  • Textul sa nu fie mai mic de 400 de cuvinte. Si sa fie despre cartea din poza inclusa, nu despre alta.
  • Blogul sa aiba cel putin o luna vechime (adica sa fi fost inceput cu data de cel tarziu 1 iulie 2008).
  • Sa contina la final mentiunea “Scrie ca sa primesti…o carte” cu link la acest post (ca sa afle si altii)
  • Textul sa fie online pana cel putin 15 septembrie 2008 (ca sa-l citim si noi).
  • Postul sa fie datat intre 1 si 31 august.

Pentru cei care publica pe www.nemirabooks.ro conditiie sunt cele care au fost si pana acum, se gasesc pe pagina nemirabooks.ro/trimite-recenzie.

Toata vorbaria tine de pe 1 august pana pe 31 august inclusiv. Iar pe 15 septembrie se trimit cupoanele de reducere. Cei care scriu pe blogurile lor sa puna aici, la comentarii, linkul la textul publicat.

Personal nu cred ca vor fi texte respinse. Daca te apuci sa scrii despre o carte trebuie sa fii pasionat, asa ca n-are cum sa nu iasa bine. Dar nu voi spune nici ca toate textele vor fi “premiate” ca sa nu dau ocazia scrierii unor texte “la misto”.

Cam asta ar fi toata povestea. Daca mai sunt nelamuriri, comentariile sunt deschise.

Voi pune anunt si pe nemirabooks.ro si timp de o luna povestea cu 3 carti la 50% reducere pentru o recenzie va fi inlocuita cu povestea de aici.

Spor la citit! Ca la scris e numai treaba voastra :).

Pe 27 iunie lansam acest blog ca sa fim mai aproape unii de altii. Este o surpriza placuta pentru noi ca ati venit cu multe intrebari, sugestii si comentarii. Mai multe decat ne (ma) asteptam. E o bucurie 🙂

De aceea ne-am gandit ca toti cei care au fost aici, cu noi, in perioada 27 iunie – 27 iulie, in prima luna a blogului editurii Nemira, sa primeasca o carte in dar.

Nu conteaza daca ai pus doar o simpla intrebare sau ai avut 10 interventii pertinente. Conteaza ca ai participat. Cei care au participat mai mult sa nu se simta nedreptatiti. Pana la urma e un dar.

Si acum conditiile. Ca sunt si din astea. Ca sa primesti cartea trebuie sa dai un OK la prezentul post. Si, normal, in perioada 27 iunie – 27 iulie sa te gasesc pe blog cu cel putin o interventie unde (IMPORTANT!) adresa de mail sa fie identica cu cea de aici, de la OK. Pe adresa de mail o sa primesti codul de reducere 100% pentru un titlu Nemira. Orice titlu. Eu zic ca e nevoie de un OK pentru ca s-ar putea ca nu toata lumea sa vrea o carte cadou. Sau vrea toata lumea?  Sa vedem 🙂

Noutati pentru luna august. Carti si promotie. Copertele sunt in galerie (nu sunt multe, vor veni 5 6carti de la tipografie). Si acum promotia. De la 1 august vom avea 55 de titluri in libraria online Nemira cu 50% reducere de pret. Ele vor putea fi gasite si in librarii, vor avea o bulina portocalie cu reducerea respectiva. Titlurile la reducere vor fi alese dintre cele aparute in 2005.

Chiar si asa, e o reducere zic eu atractiva. Dezavantajati vor fi cititorii nostri fideli, pentru ca ei deja le-au cumparat. Ne-am gandit si la asta si din toamna vom face un club al impatimitilor de lectura unde reducerile se vor acorda in functie de numarul de comenzi. Citesti mai mult, poti sa cumperi si mai mult. Ca sa ma dau in barci cu un slogan 🙂

new media

Ne propunem ca noua colectie sa reuneasca cele mai bune carti (normal, din punctul nostru de vedere) despre site-uri, blogging, retele sociale, despre impactul noilor tehnologii de comunicare asupra radioului, televiziunii, ziarelor si ce o sa se mai intample in domeniu, adica in New Media.

La inceputul anilor ’90, cand sintagma “new media” devine populara, aceasta desemna aparitia softului educativ, a jocurilor si aplicatiilor interactive pe suport CD-ROM. La noi, toate astea s-au intamplat prin ’98, atunci am cautat primul cuvant intr-un dictionar digital, ceea ce pentru un lenes ca mine a fost o revelatie.

Odata cu raspandirea internetului, sintagma isi schimba sensul. Ea desemneaza acum tehnologiile implicate in comunicarea de la utilizator(i) la utilizator(i), spre deosebire de old media, unde comunicarea se face de la unul la mai multi. Cuvantul-cheie devine interactivitate, iar continutul este al utilizatorilor (nu chiar intotdeauna :)) Insa in colectie nu se vor gasi doar carti despre internet, ci si despre tehnologii care implica genul de comunicare descris mai sus.

Ne propunem ca fiecare carte aparuta sa devina un instrument de lucru util pentru incepatori, profesionisti sau antreprenori. Nu sunt carti care va ajuta sa descoperiti cat de buni puteti deveni peste noapte, nu sunt carti care sa va arate cum sa castigati un milion de euro intr-un an si alte bazaconii de-astea. Dar sunt carti care insumeaza experiente de lucru si concluzii ale celor care au reusit ce si-au propus. Este un gen de informatie pe care nu o gasesti usor online sau nu o gaseti deloc pe web, chiar daca multi dintre autori au bloguri si conturi foarte urmarite pe retelele de social network.

naked conversationDebutul colectiei il reprezinta “Conversatii libere“, (Naked Conversation – how blogs are changing the way businesses talk with customers ), scrisa de Robert Scoble si Israel Shel. Primul a devenit celebru dupa ce s-a ocupat de blogul video al celor de la Microsoft. Acum se ocupa de alte lucruri frumoase la Fast Company TV (propriul canal, scobleizer-tv) unde cuvintele- cheie sunt inovatie, web 2.0, social-networking. Israel Shel este recunoscut pentru simtul sau de a recunoaste noi tehnologii de succes (este consultant pentru Society for New Media Research) si videoreporter pentru Fast Company.com.

Cartea are un scop foarte practic si limpede, se observa din titlul original: isi propune, prin exemple si observatii pragmatice, sa arate cum blogurile pot ajuta companiile mici (dar si cele mari) sa mentina o legatura mai buna cu clientii lor, imbunatatindu-si astfel produsele si serviciile. Cartea aduce la indemana strategiile necesare pentru a putea deveni un blogger si un marketer inteligent, cu conditia sa accepti sa intri in conversatie. Pentru ca, asa cum spun autorii,

Noi credem in viziunea unei zile in viitorul apropiat, cand companiile care nu fac blogging vor fi privite cu suspiciune si oamenii se vor intreba despre aceste companii daca au ceva de ascuns sau daca proprietarilor lor le pasa despre ce au de spus clientii .

Cam atat despre colectie si carte. In foto sunt autorii cu varianta in limba engleza a cartii, aparuta in ianuarie 2006.

Din 15 iulie, cartea va fi in librarii si in libraria online. Lectura placuta!

„Fiind vorba despre Stephen King, putem renunţa la orice introducere.” Aşa debutează recenzia celor de la Bookmarks dedicată ultimului thriller al maestrului, şi au perfectă dreptate.

King nu mai are nevoie de nici o introducere, cu atât mai puţin pe un blog dedicat cititorilor Nemira. Aşa că, să intrăm „în pâine”.

Volum lansat la sfârşitul lunii ianuarie 2008, aproape simultan în Statele Unite şi Marea Britanie, Duma Key nu a dezamăgit nici o secundă, atât prin calitatea literară cu care ne-am obişnuit, cât şi prin potenţialul comercial. A stat atât de mult în topul New York Times Best Seller, încât nici nu mai are rost să dăm cifre. King este o adevărată fabrică de bestseller-uri, iar maşinăria funcţionează mai bine ca niciodată.

Recenziile de specialitate sunt şi ele entuziasmante. Considerată de unii cea mai bună poveste a sa din ultimii cincisprezece ani, Duma Key este în primul rând marcată de un accentuat caracter autobiografic, ceea ce face lucrurile cu atât mai interesante pentru fani. Mai ales pentru că ei ţin cu siguranţă minte accidentul aproape fatal pe care l-a suferit pe o autostradă din Maine în 1999. Mai mult, după istoria unei căsnicii din Povestea lui Lisey, a venit momentul ca Stephen King să scrie despre propriul divorţ (informaţie cu bunăvoinţă „divulgată”  de Chuck Verrill, editorul său).

Chiar şi doar aceste două ingrediente sunt suficiente pentru a stârni dorinţa de a pune mâna pe carte. Şi, aflată acum în laboratorul de traduceri al domnului Mircea Pricăjan, sperăm că în această toamnă o vom oferi publicului românesc spre a fi „devorată”.

Aşa că, dacă tot încerc să vă trezesc interesul şi să vă aţâţ, trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre povestea propriu-zisă…

Un groaznic accident pe un şantier de construcţii îi smulge braţul lui Edgar Freemantle, întunecându-i de asemenea memoria şi mintea. Calvarul perioadei de recuperare îi provoacă schimbări de personalitate şi accese de furie necontrolată ce grăbesc sfârşitul căsniciei sale. Edgar îşi doreşte să nu fi supravieţuit accidentului, dar psihologul său îi recomandă un leac geografico-existenţial: îl sfătuieşte să îşi schimbe complet viaţa, părăsind oraşul aglomerat şi afacerile din domeniul construcţiilor.

Retras la Duma Key, în paradisul Golfului Mexic, Edgar începe să picteze cu pasiune, descoperindu-şi un talent extraordinar. Dar atracţia sa faţă de pictură şi desen pare a fi comandată de o forţă ce îl depăşeşte, ca o constrângere. Multe din tablourile sale au o putere ce nu poate fi controlată, aproape mistică, scoţând la iveală secrete de mult îngropate, trezind nălucile copilăriei. Talentul său poate fi, de asemenea, o armă…
O meditaţie asupra luminii şi întunericului puterii creatoare, garnisită cu elementele supranaturale pentru care îl iubim atât de mult şi împănată cu trimiteri autobiografice, ultimul său thriller… will surely thrill you. As always.

Dar sa lasam sloganurile. Smart FM iese in strada sa ofere carti: dincolo de partea practica a acestei campanii, cred ca si gestul simbolic este unul foarte frumos.

Astazi a fost prima zi de campanie si am fost in Piata Victoriei. Ce sa zic ? Inca sunt sub impresia momentului si pentru ca nu imi vine altceva in minte, o sa folosesc o expresie uzata si am sa spun ca “prima zi de campanie a fost un succes”. La ora 11 eram la intersectia dinspre Soseaua Kiseleff si am inceput sa impartim carti soferilor opriti la semafor :”Buna ziua, Smart FM va ofera o carte Nemira, sa cititi in vacanta!”. In mai putin de o ora s-au topit 1.000 de carti ! Reactia a fost una de surpriza, in marea majoritate a cazurilor: soferilor nu le venea sa creada ca acea carte nu costa nimic. Raluca, reporterul de la Smart a fost cu noi si a cules la cald cateva impresii de la soferi: de la discursuri elevate greu de reprodus, pana la “E moca ? Fratioare, sunteti super tari”. Nu, doar Smart 😀

Vineri la ora 11 o sa fim la intersectia de la Obor si o sa ne umplem tolba cu mai multe carti. Dati un claxon daca sunteti prin preajma. Va dam numai carti bune, alese pe spranceana, ma ocup direct de lucrul asta.

Daca vreti o prezentare “cu camasa si cravata” a campaniei Smart FM, un radio cu carte, o gasiti aici.

Cateva poze.

“Cartea ta de vacanta” este o promotie. Una foarte simpla. Toate cartile din libraria online Nemira sunt la reducere 25% in perioada 17 iunie – 31 iulie. Lucrurie “se complica” un pic din 1 iulie, cand avem o a doua promotie, “Nemira te trimite in vacanta“, valabila in perioada 1 iulie – 15 august. Bineinteles, nu vom trimite pe toata lumea in vacanta, acesta e doar un slogan menit sa atraga atentia.

Doua persoane vor merge sigur in vacanta, timp de o saptamana, in Tenerife! Adica, asa cum mi-a explicat colega mea de la Marketing, Adina, va exista un singur castigator, care isi poate lua perechea si pleca in vacanta la hotelul FANABE COSTASUR, un locusor de 4 stele.

Pentru a participa la tragerea la sorti din 20 august 2008 trebuie doar sa cumperi carti Nemira. Simplu! De fapt nu e chiar asa  de simplu.

Cei care cumpara online vor gasi un cod in colet, scris pe factura. Pentru a participa, coletul trebuie desfacut si codul trimis pe mail la cpp@nemira.ro. Veti primi un mail de confirmare a inscrierii in concurs. Cei care platesc prin card participa automat.

Cei care cumpara din libraria clasica trebuie sa completeze un talon de tombola (se va gasi acolo, la librarie) si sa-l trimita pe adresa editurii.

Tragerea la sorti se va face dupa tot tipicul. Cei din online participa la tragere cu proformele pe care le primesc pe mail, unde se gasesc toate datele necesare. Pe langa comisie, notar etc. va exista si o camera de filmat, iar filmuletul cu extragerea va fi postat pe blog, ca sa vedem cu totii cum a fost ales castigatorul.

Vacanta este oferita de SPONSOR. Ce ne-am face fara un sponsor!

Al nostru este:

Ghinionist cum sunt, nu pot participa (scrie in Regulament). De cand citesc, pana acum nu am primit o vacanta pentru ca ma ocup cu lectura. Si citesc de mult! Cu cei de la Reader’s Digest nu era asa de simplu. Imi trimiteau atatea plicuri, ca nu mai intelegeam nimic si lasam balta fabuloasele lor premii. Insa ce vreau sa spun este ca, daca as participa, mi-as alege cativa autori pe care as paria ca sa plec in vacanta. Adica as merge pe mana lor. Autorii mei sunt: Julian Barnes pentru Tour de France si Henri Michaux pentru Un barbar in Asia

Gata, nu mai scriu, ca nu pe mine trebuie sa ma cititi ca sa ajungeti in vacanta. 🙂