Personajele vin și pleacă, suferința este deja normalitatea lumii închipuite de Martin – tot ce mai rămâne este curiozitatea de a afla ce mai poate aduce nou un alt război, o altă intrigă. Westerosul își dezvăluie misterele doar pentru a lăsa loc mai multor întrebări.

Dacă Eyrie ar fi fost construit ca alte castele, doar șobolanii și temnicerii l-ar fi auzit pe condamnatul la moarte cântând. Zidurile temnițelor subterane erau destul de groase încât să înăbușe cântecele și țipetele deopotrivă. Dar celulele cerului aveau un zid cu totul din aer, astfel că fiecare sunet pe care-l cânta condamnatul zbura liber, lovindu-se cu ecou de umerii de piatră ai Lăncii Uriașului. Cât despre cântecele pe care le alegea…Cânta despre Dansul Dragonilor, despre frumoasa Jonquil și bufonul ei, despre Jenny de la Pietrele Vechi și despre Prințul Libelulelor. Cânta despre trădări, despre crimele cele mai odioase, despre oameni spânzurați și răzbunări sângeroase. Cânta despre suferință și tristețe. Oriunde se ducea în castel, Sansa nu putea scăpa de acea muzică. – un cântesc despre suferință și tristețe ori despre tenebrele naturii umane, cred că ar fi un bun titlu alternativ pentru ceea ce s-a întâmplat până acum în Cântec de gheață și foc .

Volumul patru al seriei aduce în prim-plan personaje noi, în timp ce altele dispar în tumultul intrigilor și al luptelor sângeroase, iar altele dezvoltă alter-ego-uri neașteptate, călătorind în lumi noi, la fel de periculoase ca și cele pe care le-au lăsat în urmă. Daca Războiul celor Cinci Regi pare să se fi terminat, setea de putere e mai aprinsă ca niciodată – Cersei a ajuns acolo unde și-a dorit sau cel puțin așa crede, Margaery Tyrell nu se lasă mai prejos, Sansa e veșnica prizonieră a seriei, Jaime e mereu surprinzător, Arya în căutare de putere prin cunoaștere, clanul Greyjoy în căutare de alianțe puternice, iar lista continuă cu noi și noi personaje care își ocupă rolul pe tabla de șah manevrată de G. R. R. Martin.

Atmosfera este la fel de sumbră, fiind întreținută și de modul în care capitolele încep să poarte titluri mai sugestive precum Prințesa din turn sauOmul înecat , pe măsură ce perspectivele personajelor noi se intercalează cu cele deja cunoscute precum Cersei sau, de ce nu?, Brienne (un alt personaj interesant, pe care Martin a ales să-l dezvolte în fața noastră). Samwell Tarly începe să fie din ce în ce mai important în desfășurarea narațiunii, în timp ce, în acest volum, Daenerys Targaryen este doar menționată. De altfel, scriitorul a ales să se concentreze doar pe o parte dintre personaje în acest volum, pentru ca povestea celorlalte, din Nord și Est să fie prezentată în următorul volum, după cum a mărturisit chiar el (o decizie ce amețește puțin cronologia, dar care păstrează spiritul narațiunii, văzute prin ochii protagoniștilor). Așadar, George R. R. Martin continuă să își surprindă cititorii prin strategiile narative pe care le folosește, pentru a îi adânci tot mai mult în lumea sa, în timp ce gândurile personajelor sale adaugă noi și noi detalii, dezvoltându-și „psihologia” și dezvoltând universul poveștii. Istoria se scrie cu accente sângerii, în timp ce iarna înaintează, făcând jocurile politice să pară într-adevăr „o joacă de copii”.

Nu uita că în această săptămână, volumul Festinul ciorilor are o reducere de 55%.

Citeşte continuarea pe Bookblog.

Autor: Alice Teodorescu