Serată n’autor: Bogdan Munteanu („Stai jos sau cazi”) la București

Bogdan Munteanu își va întâlni cititorii din București pe terasa librăriei Humanitas Kretzulescu, într-o atmosferă relaxată, estivală, cu chef de povești și împărtășiri. 

Altfel spus, așteptăm cititorii, cu mare drag, joi, 16 iunie, de la ora 19:00, să discutăm pe marginea celei mai recente cărți semnate de scriitorul timișorean, „Stai jos sau cazi”, apărută de curând în colecția „n’autor” a Editurii Nemira.

Alături de autor va fi criticul literar Luminița Corneanu, iar întâlnirea va fi moderată de Eli Bădică, coordonatoarea „n’autor”.

Așadar, stai jos sau cazi la Kretzulescu?


Despre Stai jos sau cazi

În fața epilepsiei, umorul rămâne singura apărare. Nino-nino. Agitație. Timișoara. Sâmbătă. Un grup restrâns de oameni. Ciprian, un bărbat de 40 de ani, realizează brusc că nu se mai poate preface: trebuie să-și accepte boala. Însă drumul până în acest moment, departe de un final, a fost sinuos. Iar protagonistul-narator ne întoarce în timp, ne poartă, criză cu criză, răzvrătire cu răzvrătire, poantă cu poantă, prin viața sa, pentru a ne arăta cum poate fi parcursă călătoria cu un diagnostic incurabil.

Bogdan Munteanu este un scriitor adevărat. Un rând al lui este un gând, o secundă, o oră, o zi sau un an al celui care citește. Epilepsia este un subiect fascinant. Poate genera orice stare, te poate pune să scrii lucruri pe care nu le-ai imaginat vreodată. Și Bogdan Munteanu chiar face asta, le scrie. O ușoară schimbare de comportament sau redefinirea condiției cu care ne raportăm la viață… asta este epilepsia. Să nu realizezi cine ești și ce ți se întâmplă o vreme, până găsești o doctoriță să îți explice – este perfect plauzibil. Dacă știi despre ce este vorba. Să poți să revii în balans cu tine și cu lumea, apoi, este miraculos. Avem de-a face cu o povestire la colțul ierbii a unui om care moare, învie, trăiește, a unui om care relatează, etapă cu etapă, ce simte. Este literatură pură, pe de o parte, fiindcă epilepsia te face sensibil – «simt enorm și văd monstruos», cum s-ar spune –, pe de altă parte, deoarece cartea lui Bogdan redă o poveste simplă, a unui om căruia i se întâmplă lucruri, zi de zi. Lucruri care se învârt în cuvintele minunate cu care el construiește o lume, care urlă, care se odihnește.

Bogdan O. Popescu

După șase ani de la Ai uitat să râzi, cel mai recent volum al său de povestiri, prozatorul revine cu un microroman ireproșabil, o poveste get-beget à la Bogdan Munteanu. Adică o temă inedită – epilepsia e surprinsă rarisim în literatura română contemporană –, un protagonist fain – un bărbat matur, pasionat de baschet, calculatoare și cărți, care lucrează într-o corporație și se învârte prin viața culturală timișoreană –, un alai foarte divers – de la Buni, Mază, Che, Iulia, Woody, bătrânul vecin, șoferul de Uber etc. până la Ara, labradorul –, un stil esențializat, o narațiune realistă construită maniacal, aproape, cu un umor și o relaxare caracteristice. Un titlu-mantră, o luptă cu o boală tabu, stigmatizată și astăzi, o carte musai.

Eli Bădică

Bogdan Munteanu s-a născut în 1979, la Arad. A publicat trei volume de povestiri, printre care Ai uitat să râzi (Nemira, 2016). Scrierile sale au apărut în antologii din România, Germania, Turcia, Serbia și Marea Britanie. A moderat întâlnirile „Ce mai faci, scriitorule?“, organizate de librăria Cărturești. A fost curator al componentei „Poezie de stradă“, în cadrul programului cultural Memoriile Cetății. Locuiește în Timișoara din 1997. Lucrează în domeniul IT.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.