Cine este Roland Topor al cărui roman de debut va fi publicat de Editura Nemira luna aceasta? Un vizionar excentric, un expulzat al oricărei forme de artă, un creator care s-a încăpăţânat să descrie înainte de toate fiinţa umană în toate aspectele şi detaliile ei şi nu un ultimul rând un artist care s-a manifestat în numeroase domenii (literatură, desen, teatru, televiziune). Deviza lui Roland Topor? Să nu acţioneze niciodată în mod corect.

Viaţa şi creaţiile lui Roland Topor sunt absolut uimitoare. De ce? În primul rând pentru că felul de a trăi al lui Roland Topor a dinamitat orice prejudecată şi orice bun gust conservator. În al doilea rând, artistul a demonstrat prin creaţiile sale că posedă o doză mare de inventivitate şi o inteligenţă sclipitoare. Referitor la desenele lui Roland Topor, s-a spus că tehnica lui se ridică la înălţimea lui Rembrandt sau Goya.

Un expulzat al oricărei forme de artă

“Vreau ca existenţa mea/să fie o ofensă supremă/adusă vulturilor care se grăbesc/începând cu anii ‘40/să ilustreze fără complexe/sângele, rahatul şi sexul. “

Acestea sunt unele dintre cele mai cunoscute cuvinte pe care le-a rostit vreodată Roland Topor. De altfel cărţile, desenele, afişele sau piesele sale de teatru s-au situat în afara curentelor artistice şi au ilustrat aproape în manieră obsesivă sexul în formele sale cât mai puţin pudice. Specialiştii spun despre Roland Topor că a fost un umanist pesimist care s-a jucat cu grotescul şi burlescul. Toate acestea erau dublate de un umor special, aflat la jumătatea drumului dintre poezie şi nebunie.

“Opera lui Topor este o combinaţie rară de ironie şi cruzime, de violenţă şi compasiune. Este unul dintre putinii sadici umanistici pe care îi cunosc.” Arnon Grunberg

Locatarul himeric

Roland Topor a publicat primul său roman în 1964, la vârsta de 26 de ani. Locatarul himeric a fost primit cu stupefacţie, dar si cu admiraţie de contemporanii săi.

In 1976, cartea a fost adaptată pentru marele ecran de cunoscutul regizor Roman Polanski care l-a interpretat el însuşi pe Trelkovsky, personajul principal din roman. Nici filmul nu a scăpat ochiului vigilent al criticilor care nu prea l-au înţeles. Cu timpul, pelicula lui Polanski a fost clasificată drept film de artă şi este considerată unul dintre cele mai bune lungmetraje ale cineastului.

Locatarul himeric spune povestea unui individ care se mută într-un cartier nou. Acesta ajunge foarte rapid să aibă conflicte cu vecinii lui din cauză că face prea mult zgomot. Noul locatar trebuie să ia o decizie: să accepte şi să se supună dorinţelor vecinilor lui sau să se revolte şi să se extragă limitărilor pe care aceştia i  le impun. Indiferent de atitudinea lui, însă, vecinii continuă să aibă comportamente din ce în ce mai ciudate şi mai misterioase.

Un spirit liber inca din copilarie

Roland Topor s-a născut la Paris în 1938. Părinţii săi erau polonezi evrei, refugiaţi în capitala Frantei dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial.

Se pare că, încă de mic, Roland Topor a manifestat o libertate de spirit umitoare, iar sub îndrumarea tatălui său a luat contact cu arta. Între 1955 şi 1964 a studiat la Ecole des Beaux-Arts din Paris. Primele sale desene au fost publicate în revistele Bizarre, Arts, Le Rire sau Fiction.

Intre 1961 şi 1965 a colaborat cu revista Hara-Kiri, iar în 1962 a fondat grupul Panique împreună cu alţi trei artişti blamaţi ai epocii (Arrabal, Jodorowsky şi Sternberg).

Cele mai cunoscute lungmetraje ale sale sunt La Planete sauvage, care a obţinut în 1973 premiul special al juriului de la Cannes şi pelicula Marquis (1988), care a fost considerată o reconstrucţie extrem de îndrăzneaţă a vieţii Marchizului de Sade. De asemenea, Roland Topor a colaborat cu Federico Fellini la realizarea filmului Casanova pentru care a desenat imaginile din scena lanterna magică.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără romanele Memoires d’un vieux con sau Joko fete son anniversaire, piesele de teatru L’Hiver sous la table sau Batailles, precum şi scenariile pentru Ubu Rex şi Ubu roi.