Pe drum spre Nemira, în metrou, două fete-fetişcane discutau între ele. Să tot fi avut 18, poate 20 de ani amândouă. Inevitabil, unii lângă alţii, le auzeam dialogul. Vorbeau, cum altfel despre prieteni, despre cadourile primite la început de martie, despre primăvara care se tot lasă aşteptată.

Ce-ai primit de opt martie?

Flori şi eşarfa asta, dar tu?

O seară în oraş, am fost la un restaurant unde am îngheţat de frig.

Nu-mi spune, m-am săturat de frig… cred că o să vină direct vara peste noi.

Aş fi preferat o carte decât să îngheţ prin oraş, chiar i-am şi spus.

S-a supărat?

Cred că i-a trecut. Ieri a venit cu o carte la mine şi mi-a zis că îi pare rău pentru seara trecută. Şi, ce să vezi, avea şi o carte cu el.

Poate că nu trebuia să-i reproşezi. Ce-i el de vină pentru frig.

Ştiu, mi-am cerut şi eu iertare, dar chiar nu m-am simţit confortabil deloc. Numai că de mirare e altceva, mi-a promis că până la sfârşitul lui martie îmi va aduce o carte în fiecare zi. Am crezut că glumeşte, dar azi dimineaţă m-a sunat şi mi-a spus că diseară voi primi a doua carte. Poate m-a luat prea în serios. Mi-a zis că luna martie are 31 de zile şi să fac loc în bibliotecă…

Pai să-i spui, să se oprească.

I-aş spune, dar… chiar mă ispiteşte gândul să nu-l opresc. Totuşi, voi primi o mulţime de cărţi…

Zâmbeau amândouă. Am coborât înaintea lor. Uneori femeile par capricioase, dar cu siguranţă că în spatele acestor toane se ascund lucruri pe care noi, bărbaţii, nu de puţine ori le ingnorăm, nu le vedem, nu le percepem. Iar când ne dăm seama, uneori reacţionăm surprinzător. Iată, cineva îşi răsfaţă prietena cu o carte în fiecare zi.

I-am povestit întâmplarea colegului mei Ionuţ de la online. Ce părere ai? l-am întrebat. Păi, ce părere să am… Trebuie să-l ajutăm pe prietenul fetei, mi-a răspuns. Cu o promoţie, fireşte.

O promoţie pentru doamne, pentru fiecare zi din martie…