Romanul Drood, pe care Dan Simmons l-a publicat în 2009, rescrie în planul ficțiunii debordante ultimii cinci ani de viaţă ai lui Charles Dickens, povestiţi prin prisma lui Wilkie Collins, alt scriitor cunoscut, prieten bun al autorului Marilor speranțe. Mă bucur să vă anunţ că la sfârșitul lunii februarie, Drood va apărea, în varianta paperback, în colecţia Nautilus!

Scriitorul american Dan Simmons este cunoscut în special pentru seria science fiction dedicată Planetei Hyperion, cu care a câştigat premiul Hugo. Până acum Editura Nemira a publicat volumele Hyperion și Căderea lui Hyperion.

Să scrie în mai multe genuri este visul multor scriitori. Însă puţini au reuşit, iar Dan Simmons se numără printre ei; a scris science fiction, horror, fantasy şi literatură mystery. Pe lângă premiul Hugo, primit în 1990, pentru Hyperion, a mai câştigat şi nouă premii Locus, patru premii Bram Stoker, premiul French Prix Cosmos 2000, premiul BSFA şi premiul Theodore Sturgeon.

După ce a absolvit cursurile Colegiului Wabash şi a făcut un masterat la Universitatea Washington din St. Louis, Simmons a fost profesor zece ani, iar în timpul liber scria nuvele pe care uneori le trimitea la diferite reviste.

La o conferinţă a scriitorilor, celebrul autor SF Harlan Ellison l-a sfătuit să încerce în continuare să publice, pentru că are un talent deosebit. În plus, i-a cerut permisiunea să îi înscrie nuvela The River Styx Runs Upstream/ Stixul curge în sus într-un concurs pentru scriitori începători. Simmons a câşigat concursul, iar nuvela i-a fost publicată. La numai trei ani după aceea, a primit premiul World Fantasy, pentru Song of Kali/ Cântecul zeiței Kali. De atunci, a renunţat la cariera de profesor şi s-a concentrat asupra scrisului.

Misterul lui Edwin Drood, povestea din care se inspiră Drood, rafinatul roman al lui Dan Simoons, este al cincisprezecelea roman al lui Charles Dickens. Scriitorul tocmai terminase cel de-al şaselea fragment şi urma să i-l trimită prin poştă editorului său atunci când a murit.

Dickens i-a spus biografului că are o idee nouă şi ciudată pentru roman, o idee cât se poate de interesantă, dar și foarte solicitantă. Se zice că, sub presiunea publicării, Dickens ar fi diluat intriga şi nu ar avea o idee clară despre cum se va termina povestea. Acesta a fost, totuşi,  încheiat de Thomas James, ajutor de tipograf, care susţine că scriitorul i-a dictat continuarea romanului după moartea sa.

Romanul urmăreşte încercarea de a elucia misterul asupra dispariţiei şi posibilei ucideri a lui Edwin Drood. Principalul suspect este chiar unchiul său, dirijor de cor la o catedrală şi dependent de opiu, care are o pasiune pentru fosta logodnică a lui Edwin.

Romanul pe care Dan Simmons l-a propus cititorilor în 2009 și care va apărea acum la Nemira nu este o continuare a poveștii lui Dickens, ci o creație în linia literaturii fantasy, cu elemente de proză gotică și su secvențe biografice, imaginate atrăgător. În Drood, imaginația luxuriantă se întâlnește fericit cu interesul față de un trecut care nu e niciodată cunoscut îndeajuns, cu apetența pentru povestirea plină de suspans, cu plăcerea de scotoci prin cărți de altădată.

Începutul suna cam așa:  “Astfel, această istorisire adevărată va fi despre prietenul meu (sau, cel puţin, despre omul care mi-a fost odată prieten) Charles Dickens şi despre accidentul de la Staplehurst care i-a răpit liniştea sufletească, sănătatea şi, unii ar spune în şoaptă, raţiunea. Această poveste adevărată va fi despre ultimii cinci ai din viaţa lui Charles Dickens şi despre tot mai accentuata lui obsesie, din acest interval, pentru un om – dacă om a fost – pe nume Drood, dar şi pentru crimă, moarte, cadavre, cripte, mesmerism, opiu, stafii şi străzile şi aleile ale acelei mahalale infame a Londrei”.