O zi.
Atât a mai rămas, prieteni. O zi până când îi vom face să plătească.
Armatele sunt strânse deja şi aşteaptă semnalul nostru. Toţi tineri şi bine antrenaţi, cel puţin atât cât ne-au permis condiţiile vitrege în care ne aflăm. Important însă că moralul este la cotele cele mai înalte, pentru că el, şi nu altceva, ne va aduce victoria.
Cât despre ei, oamenii Capitoliului, se pare că încrederea nu le mai este la fel de mare ca şi până acum. Că aroganţa li s-a mai ştirbit de când au auzit determinarea de care dăm dovadă. Ba chiar, ca un semn al nebuniei lor, am înţeles că au pornit şi un concurs în care premiile sunt, cum altfel, capetele noastre.
Dar nu-i nimic. Mai e atât de puţin şi toate astea vor fi o amintire.
Mai e o zi.
