Săptămâna aceasta v-am pregătit un nou concurs cu premii speciale.
2012 – un moment de cotitură al istoriei omenirii, atât potrivit surselor antice cât şi ştiinţei moderne. Cât de aproape suntem de cataclismul ce ar putea şterge umanitatea din istorie?
Foloseşte opţiunea Comentează cu Facebook şi povesteşte-ne, printr-un comentariu la acest articol, un scenariu apocaliptic, iar noi îţi oferim Pachetul Apocalipsa 2012, de Lawrence E. Joseph.
Cele mai bune comentarii vor fi premiate astfel:
– Premiul I: Pachetul Apocalipsa 2012, de Lawrence E. Joseph
– Premiul II: Apocalipsa 2012, de Lawrence E. Joseph
– Premiul III: Apocalipsa 2012. Ce va fi după?, de Lawrence E. Joseph
* Concursul se desfăşoară în perioada 13 – 19 august 2012, pana la ora 23:29 .
* Câștigătorii vor fi contactați prin e-mail (respectiv Facebook), în maxim trei zile de la încheierea concursului, iar lista cu numele lor va fi postată în maxim șapte zile după aceea.
* Dacă un câștigător nu confirmă în termen de 7 zile, premiile se vor acorda altor participanți.
Succes!
Tweet
Mult succes tuturor.
Buna seara.Un scenariu apocaliptic ar fi cum a-ti spus in acest articol un cataclism, ar putea fi un dezastru natural, dar de o foarte mare intensitate(ca asa s-ar putea salva un numar de oameni, chiar daca redus, de exemplu o inundare a intregi planete, uni oameni s-ar putea salva chiar daca pentru o perioada avand echipamente de scafandru, avand barci, dar nemaiavand hrana nu ar rezista). Apocalipsa se poate realiza cel mai plauzibil printr-un dezastru natural de foarte mari dimensiuni pentru a nu permite nici unui om(in ciuda incercarilor sale disperate si folosind toate resursele) de a supravietui, aceste dezastre pot aparea si datorita interventiei omului(incalzirea globala). O descriere a unui scenariu apocaliptic ar fi un cutremur foarte puternic pe toata planeta(dar nici acest lucru singular nu ar putea duce la disparitia totala a planetei deoarece foarte multi oameni s-ar putea salva), urmat de o surpare a pamantului si apoi inghitirea acestuia in apa.
Cum se “comenteaza cu facebook”? Nu-mi apare nici un buton, nimic.
La sfaristul articolului de pe blog, apare sectiunea Comentarii. Langa, exista butonul Comenteaza cu Facebook.
Un scenariu apocaliptic…
Ciudat, ma gandesc ca mai infricosator decat omul nu poate fi nici o alta fiinta de pe pamanat. Cel mai probabil el va fi cel care va declansa, probabil din greseala sau mai degraba din teribilism, distrugerea a ceea ce ne-a luat 10.000 de ani sa construim. Dar mai infricosatoare decat acesta teorie ar fi sa traiesti printr-un razboi nuclear, iar la sfarsit nu numai ca supravietuiesti, dar sa nu mai poti sa mori, fiindca ADN-ul tau a fost schimbat in totalitate. Iar timp de sute si mii de ani sa fi paznicul ruinelor, unde numai corbii se mai vad din cand in cand. Umanitatea poate ca a reusit sa supravietuiasca, dar tu nu mai esti binevenit printre ei, fiindca nu mai esti uman in conceptia lor. Sa fii un ultim vestigiu al unei civilizatii distruse de propria aroganta si nepasare, care a considerat ca viata are un pret neglijabil. Sa traiesti sub un cer in permanta negru din cauza norilor radioactivi intr-un intuneric pe care nu il poti lasa in urma, inconjurat de o lume care nu cunosate existenta ta. Sa nu mai poti simti vreodata razele soarelui, briza vantului sau fosnetul padurilor. Sa traiesti intr-un desert creat pe ruinele distruse ale oraselor prin care tu ai trecut o data si sa vezi usor, usor cum fiecare urma a lumii tale se prabuseste la picioarele stapanului etern: Timpul. Iar tu sa continui sa traiesti, sau sa incerci sa traiesti, si tot ce vezi in jurul tau sa fie doar moarte, intuneric si disperare.
Când spui apocaliptic automat te gândeşti la potopul de pe vremea lui Noe (nu ştiu cine ar mai avea răbdare să construiască o arcă) sau la “bulgării” de foc şi smoală de la Sodoma-Gomora..şi totuşi e atât de aproape un sfârşit…
Dacă pe Lună s-ar petrece nişte mici perturbări care ar afecta gravitaţia acesteia în jurul planetei noastre, s-a rezolvat problema: Luna se va prăbuşi pe Pământ, distrugând măcar un continent, iar ce rămâne va fi inundat de apele oceanului..
Dacă mai înainte de căderea Lunii ne înghite o gaură neagră (una din multele existente în galaxia noastră) iarăşi se rezolvă problema..
Dar, eu cred că, sfârşitul acestei planete vine de la oamenii care o populează. Indiferent ce se întâmplă în jurul lor oamenii sunt nepăsători, delăsători şi fără bun-simţ. Scenariul apocaliptic este dureros în aceste condiţii: temperaturile vor fi din ce în ce mai crescute astfel că ne vom prăji la propriu, gheţarii se vor topi rând pe rând şi vor dispărea multe ţări/continente, boli din ce în ce mai grave şi fără leac vor decima omenirea.
Sfârşitul… De ce atât de multă lume şi-l imaginează atât de neînsemnat, atât de liniştit, atât de pacifist. De ce să nu ne imaginăm mai departe? De ce să nu credem că sfârşitul nostru poate fi mult mai spectaculos şi grandios? Totuşi, sfârşim, nu e oarecare trecedere de la zi la noapte. Deci, se pot întâmpla lucruri şi mai rele pe lângă: revărsarea mărilor şi oceanelor sau eu ştiu, căderi ale meteoriţilor sau explozia absolut fascinantă a Soarelui. Nu! Gâdiţi-vă aşa. Doar gandiţi-vă!
Ne trăim viaţa ca în fiecare zi. Trăim aceeaşi rutină în fiecare zi, până când… Din „Cimitirul Diavolului” (Krasnoyarsk-Siberia) demonii ies cu toţii din adâncuri, împrăştiind peste tot flăcări, stropind cu sange fierbinte din aripile lor cleioase. Noi, încă ne continuăm viaţa. La fel de agitaţi, la fel de preocupaţi de probleme zilnice. Dar lor nu le pasă. Vin năvală peste oameni, îi prin din zbor şi îi cară după ei. Ne prin în ghiarele lor şi ne despică în două sau în mai multe părţi, după poftă. Ne înfig ghiarele în ochi, scobind adânc în căutarea materiei cenuşii. Ne muşcă, ne zgârie. Înfig ghiarele adânc în trupurile noastre, iar noi gemem de durere. Toţi ne privesc ca pe o masă apetisantă. După ce ne jupoaie carnea, ne scot ochii şi ne rup membrele, din care îşi umflă burţile cu carnea de pe ele, ne agaţă ca pe nişte bucăţi de carne putregăite, de un obiect la înălţime, iar mai apoi, aşteaptă cu limbile scoase să se bucure de gustul dulce al sângelui. Suntem morţi majoritatea, iar cei ce mai rezistă… am numai cuvinte de laudă. După ce îşi satură pofta de sânge, se întorc de unde au venit, în infern, dar mai întâi, ne aruncă printr-un strat de praf, să nu ni se infecteze rănile. Ne duc pe fiecare în parte în faţa diavolului, care ne hotărăşte soarta. Suntem doar nişte bucăţi de carne. Doar carne, şi asta vede şi el. Ne dă fiecaruia viaţa înapoi, dar cu o singură condiţie, pe care nimeni nu o poate refuza: „Chin Pentru Eternitate”. Îşi pune demoni să ne biciuie, să mănânce din noi, să ne sugă sângele. Ne străpung cu tot felul de obiecte, scobind în carnea noastră ce divine de-un violet închis. Ne despică burţile, din care muşcă cu poftă din organe şi lasă să li se scurgă pe bărbie sânge împreună cu viermii ce mişună prin noi. Ne scot inima, rinchii şi insistă să pătrundă şi mai adânc cu mâinile, până ce ies pe partea opusă. Ei râd. Ne sparg ţestele cu bolovani, iar de acolo, cu ambele mâini, ridică creierul, ce s-a transformat într-o pastă cenuşie, cu ceva aţos şi viermi. Pentru şi mai multă distracţie, ne bagă în cazane cu smoală fierbinte şi ne toarnă în cap un alt strat de smoală, pentru a fi siguri că cea din cazane nu s-a răcit. Ne îndeasă bucăţi de carne putregăită îi gură, ne obligă să o înghiţim şi privesc amuzaţi, prin spartura din burţi, cum carnea pică de undeva dintr-un tunel şi apoi îndeasă şobolani morţi, capete de oameni sau de alte vietăţi, pentru a ne testa. Cei mai fericiţi, scapă repede de o zi de tortură adevărată. Sunt băgaţi în oale imense pline cu viermi. Când sunt scoşi, carnea le e ciuruită, iar viermii cad de peste tot, din gură, ochi, ies prin piele sau ies şi intră înapoi. Aceştia, pentru a se bucura şi mai mult, sunt aruncaţi în flăcări. Puşi să se întindă pe jar sau chiar să îl mănânce. Ne obligă să ne atacăm şi să apelăm la canibalism. Să ne înfigem ghiarele în carnea putregăită, să ne simţim invadaţi de viermi străini şi să ne pierdem şi mai multe organe pe terenul de luptă. Iar ei râd.
Staţi liniştiţi, e doar pentru eternitate, doar atât!
p.s. Imi pare rau ca nu am comentat cu facebook, dar nu imi apare nici un buton, decat butonul clasic. Dar las aici pagina de facebook, in caz ca e nevoie: https://www.facebook.com/anduu.uhuu
Cine este castigatorul?
Castigatorii au fost deja contactati si trebuie sa confirme premiul in 7 zile. In cazul in care nu confirma, vom alage alti castigatori. Acestia vor fi anunti intr-un articol pe blog.
[…] Concursul Nemira: povesteşte-ne un scenariu apocaliptic a ajuns la final. […]