Ironia sorţii face ca noi, cititorii de azi, să ştim suficiente lucruri despre Sven Hassel încât să-i recompunem biografia şi totuşi… atât puţine. Ceea ce confirmă ideea că multe dintre detaliile care compun viaţa unui scriitor se găsesc mai ales în cărţile sale şi pentru moment par de ajuns, dar de fiecare când un astfel de artist trece dintre cei vii, ne dăm seama cât de numeroase sunt piesele care lipsesc din imaginea de ansamblu. Cum era, de fapt, Sven Hassel? Cum scria, care era rutina profesionistului care vroia să lase isprăvile sale posterităţii?

O anumită parte din biografia lui, disponibilă pe site-ul său oficial, aruncă lumină asupra acestui aspect: “Hassel lucra mai ales după amiaza, iar a doua zi dicta ce scrisese soţiei sale. Odată terminat acest lucru, treceau amândoi încă o dată prin draftul respectiv. După şcoală, fiul său făcea şi el acelaşi lucru. Soţia lui Sven Hassel era editorul său în acea perioadă, formau o adevărată echipă. Capitole întregi şi fragmente erau citite de asemenea prietenilor şi familiei cu voce tare. Abia apoi se întorcea şi rescria cartea cu comentariile sale făcute de mână. Acest proces se repeta de mai multe ori până era mulţumit şi pregătit să trimită manuscrisul. Era o perioadă în care scrierea unei cărţi dura cam 2-3 ani.”

Dragi prieteni, rezultatul unei munci atât de laborioase avea ca efect nu numai o operă bine închegată, dar chiar şi un anume mod de a privi literatura. Lucru pe care îl putem observa uşor astăzi, chiar şi cu ochii unor oameni care trăiesc în cu totul altă epocă. Iar literatura aceasta vie, cu aplecare pentru amănunt şi revelaţia a ceea ce este esenţial pentru fiinţa umană, se întoarce, iată, din nou, la cititorii care o apreciază. De mâine, 3 aprilie, un nou titlu al nemuritoarei serii create de Sven Hassel se întoarce la chioşcurile de ziare. “Batalion de marş”. Numai cu ziarul Libertatea.