Telefoane la care răspund patrupede, oameni înfricoşaţi de moarte, gurmanzi care se delectează cu mâncăruri fantastice, cartiere visate în care au loc concursuri trăsnite, monştri fără nimic monstruos şi câte şi mai câte, în povestiri care ţin departe plictisul. Scriitorii s-au jucat pentru ca şi cititorii să se poată juca. O explozie de fantezie, pentru o explozie de bucurie. Într-un cuvânt, Mc’Sweeney.

Volumul cuprinde povestiri pline de fantezie şi haz semnate de autori contemporani consacraţi, care nu sunt străini de nimic din ceea ce înseamnă proză comică, fantastică, speculativă şi atât de sincer umoristică, încât nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Autori precum Neil Gaiman, Jonathan Safran Foer sau Nick Hornby şi-au dat întâlnire în acest volum şi au pus de o petrecere în toată regula, căci cum altfel poate fi numită o astfel de colecţie de povestiri semnate de unii dintre cei mai importanţi autori ai lumii? O petrecere la care se râde, se stă cu sufletul la gură, o petrecere care se împărtăşeşte cu prietenii şi la al cărei final te bucuri că i-ai fost oaspete şi te-ai distrat. Puşi pe şotii şi parcă vorbindu-se între ei, autorii care sunt prezenţi în volumul Monstrul. Antologie de povestiri trăsnite nu fac altceva decât să ne propună o călătorie suprarealistă prin tărâmuri imposibile, alături de personaje care mai de carwe mai ciudate, mai amuzante şi mai greu de uitat.

Antologia de faţă poate fi considerat fie ca o celebrare a tot ce este mai de calitate şi mai semnificativ în literatura contemporană, fie un punct genial de întâlnire între talentul şi imaginaţia autorilor şi intuiţia editurii Mc’Sweeney de a îi aduna în acest volum. Indiferent care din cele două opţiuni este şi cea reală, cert este că antologia poate fi considerată un cadou făcut nouă, cititorilor. Rar se mai găsesc poveşti atât de pline de umor şi gingăşi, rare mai sunt acele povestiri care te transportă în lumi diferite din care nu eşti sigur că mai vrei să te întorci, rare sunt, en fin, acele bijuterii literare pe care ai vrea să le păstrezi numai pentru tine, fără a le arăta nimănui.

Şi nu întâmplător face acest volum parte din colecţia Babel. Aşa cum probabil ştiţi deja,  cei peste 100 de autori publicaţi în colecţia Babel, aparţinând atât secolului XX, cât şi contemporani, de la Louis-Ferdinand Céline, Juan Carlos Onetti, Gustav Meyrink, până la Julian Barnes, John Banville, John Barth, A.S. Byatt sau Jun’ichiro Tanizaki, creează, prin operele lor, tot atâtea versiuni ale aceleiaşi uriaşe metafore neterminate, o Bibliotecă Babel ce cuprinde în limitele ei Totul. Cu alte cuvinte, Babel este o istorie deja spusă, dar în continuă prefacere. Parcă desprinsă din biblioteca borgesiana fără sfârsit, o colecţie de ficţiune literară ce cultivă plăcerea lecturii avizate. O întoarcere la literatură, dincolo de învălmaşeala limbilor, diversitatea ideilor şi anvergura proiectelor. O aventură spirituală ce îl proiectează pe cititor asupra propriei sale existenţe, cu conştiinţa primenită, îmbogăţită de graţia povestirii.

Volumul acesta este, dincolo de aspectul său estetic şi de celebritatea unui brand editorial cunoscut pentru publicaţiile sale şi pentru instinctul mereu viu de a găsi şi cultiva autori de excepţie, şi un excelent îndrumar în operele respectivilor scriitori. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu operele lui Gaiman sau Hornby, acest volum le oferă posibilitatea să le cunoască stilul, preferinţele stilistice, temele predilecte, umorul şi inteligenţa.

Dacă ai auzit de Sandman, atunci şii cine e Neil Gaiman. Dacă ai mai auzit şi că în anumite vremuri imemoriale, George R. R. Martin i-a refuzat colaborarea pe un proiect, ca ulterior ambii să devină nişte monştri sacri pe genurile lor, atunci ştii exact la ce să te aştepţi de la acest volum.