Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Stephen King, „Sub Dom”, va apărea în curând în România la Editura Nemira, iar pe 24 iunie, CBS a anunțat și lansarea unei miniserii de 13 episoade, produsă de compania lui Steven Spielberg, după povestea celebrului scriitor.
„Am încercat prima oară să scriu „Sub Dom”, în 1976, şi am fugit cu coada-ntre picioare după două săptămâni de efort în care scrisesem cam şaptezeci şi cinci de pagini”, povestește Stephen King. „Manuscrisul se pierduse de mult în acea zi din 2007 când m-am aşezat la masa de lucru ca s-o iau de la început, dar îmi aminteam destul de bine primul capitol – „Avionul şi marmota” – destul de bine ca să-l reconstitui aproape exact. Eram copleşit nu de numărul enorm al personajelor – îmi plac romanele cu populaţie generoasă – ci de problemele tehnice pe care le prezenta povestea, mai ales consecinţele ecologice şi meteorologice ale Domului. Faptul că tocmai aceste aspecte făceau cartea să pară importantă pentru mine îmi dădea o stare de laşitate – şi de lene –, dar mi-era frică să nu încurc ceva. Aşa că am trecut la alt proiect, dar ideea Domului nu mi-a ieşit niciodată din minte”…
Iar în 2009, Stephen King publica „Under the Dome”, povestea unui orășel american, care se trezește într-o zi sub un fel de glob de sticlă care acționează ca un câmp de forță și-l izolează de restul lumii. Un fel de zid transparent și imposibil de distrus cu toate rachetele Statelor Unite și cu cele mai avansate soluții chimice. O lume care se trezește închisă în lumea cea mare, extraordinară metaforă a oricărui sistem de tip concentraționar.
Dincolo de ritmul irezistibil al lui Stephen King, care propune aici o istorie în miniatură a Apocalipsei, dincolo de tehnica impecabilă a unui scriitor care deține, pe lângă o incontestabilă rețetă de succes, și o seducătoare forță a scriiturii, „Sub Dom” este o excelentă analiză psiho-sociologică a unei societăți, o oricărui tip de societate, și a felului în care se naște și se instalează dictatura, urmărindu-i mecanismele, dezmembrându-le, descifrându-le și lăsându-le la vedere, ca pe niște răni murdare și deschise. Povestea în sine este irezistibilă.
Începe într-o zi oarecare, cu cer senin și soare strălucitor, când totul o ia razna dintr-odată… În orășelul care se trezește brusc izolat de restul lumii, se instalează alte legi. Ies la iveală toate petele și toată putreziciunea, Puterea se instalează tot mai bine în funcție, cu fiecare zi în care Domul refuză să se ridice și să le redea oamenilor libertatea. Treptat, tensiunea crește, cu fiecare minut în care cei dinăuntru consumă aerul, propanul, rezervele de mâncare, de energie, cu fiecare sinucidere, cu fiecare moarte, cu fiecare apus de soare care se vede tot mai ciudat prin „perdeaua” pe care se așază urmele poluării. Înăuntru, oamenii se sting, florile se ofilesc, frunzele îngălbenesc, temperatura crește, copiii au premoniții, iar situația este condusă de un dictator nebun, care instalează la putere o armată de tineri teribiliști și violenți, îndepărtându-i pe toți ceilalți. Un dictator care deține monopolul în ce privește producția de droguri la nivel național, afacere ascunsă în spatele unui radio creștin… Un dictator cu stranii efuziuni religioase, care se crede un fel de izbăvitor al lui Hristos, cu un fiu bolnav, pe moarte, cu o tumoră care-i conduce întreaga ființă spre acte de o violență extremă. Un fel de nucleu al Răului absolut, care ajunge să conducă acest microcosmos din care ieșirea este imposibilă.
Citiţi continuarea pe EVZ.
Tweet
