Premiile Naţionale SRSFF Ion Hobana 2014 s-au decernat astăzi, 15 noiembrie, în cadrul  celei de-a cincea ediţii a Colocviului Naţional de Critică şi Exegeză organizat de Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România şi Institutul Cultural Român.

Suntem bucuroşi să anunţăm că cele mai bune romane SF româneşti ale anului sunt, la egalitate de voturi, Ne vom întoarce în Muribecca, de Sebastian A. Corn şi Vegetal, de Marian Truţă şi Dănuţ Ungureanu, ambele apărute în colecţia Nautilus SF.

Sebastian A. Corn este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori SF din lumea literară românească. A primit Premiul pentru Debut European la Eurocon de la Glasgow din 1995, Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăişul bisturiului tău, scrise Josephine şi premiul Vladimir Colin, în 2006, pentru Imperiul Mareului Graal, publicat tot la Nemira. Cel mai recent roman al său, Ne vom întoarce în Muribecca, pune faţă în faţă comunismul şi capitalismul, consumerismul şi morala: în străvechea cetate Z, se ascunde jungla braziliană, spun legendele. Învăluit într-o aură de mister, exploratorul Percy Fawcett porneşte în căutarea ei, dar timpul şi spaţiul se multiplică, iar personajele şi poveştile se amestecă.

Vegetal, romanul semnat de Marian Truţă şi Dănuţ Ungureanu  este o inedită reformulare distopică a obsedantului deceniu 80 românesc, cu tot cu universul lui moromeţian. Obsesiile păşuniste ale muncitorilor legaţi de pământurile lor iau forma neliniştitoare a unei invazii a naturii agresive. Un pretext pentru tema distopiei ecologice de tipul nature strikes back . Milu, protagonistul care se maturizează în mijlocul acestor pericole vegetale, ajutat de Tractorist, rămăşiţă ridicolă a eroului civilizator, porneşte într-o aventură iniţiatică pentru a salva echilibrul lumii, însă nu dă decît peste tot mai multă stranietate (a lumii sau proiecţie a minţii sale adolescentine?) – care-şi găseşte expresia în graiul oltenesc surprins extrem de autentic şi comic pe alocuri. Ambiguitatea prozei o face să alunece spre realismul magic.