Întrebaţi fiind ce autor i-a influenţat cel mai mult, nouă din zece scriitori sau simpli cititori împătimiţi de literatura detectivistică ar răspunde că Raymond Chandler. Fără a sta pe gânduri. Şi cum s-ar putea altfel? Raymond Chandler e pentru romanul poliţist modern ceea ce Lovecraft e pentru romanul horror modern. El întemeiază un nou fel de a gândi naraţiunea cu detectivi particulari, rupând tradiţia poveştii sfătoase, „cuminţi”, aproape victoriene, instituite de Agatha Christie şi Sir Arthur Conan Doyle. În acelaşi timp Chandler este părintele celui mai celebru detectiv, întâiul (din nou!) detectiv particular din literatura lumii: Philip Marlowe.

Născut în Chicago aproape de finele secolului al XIX-lea, s-a mutat la scurt timp în Anglia împreună cu mama sa, de origine irlandeză, după ce tatăl lui, un alcoolic înveterat, i-a abandonat. Acolo, cei doi au fost îngrijiţi de un unchi înstărit, avocat de profesie. A studiat la Londra, dar a refuzat o instruire universitară. În schimb, a hoinărit prin Paris şi Munchen, pentru ca apoi să-şi găsească un post în serviciul  Reginei. Cum era de aşteptat, acest aranjament nu l-a mulţumit. Drept pentru care, şi-a dat demisia şi s-a angajat ca reporter pentru Daily Express şi Western Gazette. Nu şi-a găsit faima nici în această postură şi, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a intrat în serviciul militar. După semnarea armistiţiului, s-a întors în Los Angeles. În tot acest timp, a continuat să scrie poezii romantice.

Înainte să se afirme ca romancier, a publicat o serie de proze scurte, bine primite de cititori. Genul abordat, aşa-numitul pulp fiction, s-a dovedit a fi lozul câştigător. Mai târziu, multe din prozele sale de început au stat la temelia romanelor pe care le ştim cu toţii – fie şi numai după celebrele lor ecranizări.

În total a scris opt romane, ultimul – Poodle Springs – rămânând neterminat (l-a încheiat Robert B. Parker, treizeci de ani mai târziu). Faptul că şi-a început adevărata carieră de scriitor la o vârstă înaintată, 51 de ani, a fost – se pare – un atu pentru el. Bun cunoscător al psihologiei omului de rând, cu o bogată experienţă de viaţă, a reuşit cu mare naturaleţe să surprindă în scrierile sale, cu o mână sigură, esenţa unei perioade zbuciumate. Stilul său precis, puternic, şi totuşi subtil, cu tuşe poetice, a venit să încununeze o reţetă pe care autorul singur a inovat-o şi modificat-o necontenit.

S-ar putea spune multe despre acest autor unic, despre moştenirea pe care a lăsat-o, despre felul în care a influenţat generaţii întregi de scriitori, despre noutatea perenă a scrierilor lui, chiar şi după atâţia ani… Dar cel mai bine e ca fiecare să se convingă singur. Să ia rând pe rând cărţile sale, să le citească şi să recunoască în ele geniul unui scriitor care a izbutit să convingă de-a lungul timpului până şi pe cei mai exigenţi critici.

Şi cum ar putea face asta?, mă întrebaţi.

Este plăcerea şi onoarea mea să vă anunţ aici şi acum că Raymond Chandler vine la Nemira! O recuperare mai mult decât necesară şi o prezenţă de marcă în colecţia Suspans. Ediţia integrală a romanelor antume, în traduceri noi şi cu o prezentare grafică de excepţie.

Doamnelor şi domnilor, vă invit să descoperiţi cazurile detectivului Marlowe!

PS: mai multe despre Marlowe şi alte nume celebre ale literaturii de suspans veţi putea citi în curând în… dar deocamdată nu pot să divulg nimic. Multe surprize vă aşteaptă la Bookfest! 😉