Luna august a anului 1944 nu avea să fie una uşoară pentru parizieni şi oraşul de care aceştia erau atât de mândri. Rezistenţa franceză încerca deja de ceva vreme să facă faţă ocupaţiei, iar moralul tuturor era la pământ. Adăugaţi la asta faptul că la începutul aceluiaşi august fatidic, guvernatorul acestui oraş era numit un general care avea la activ distrugerea altor două: Sevastopol şi Rotterdam. Iar dacă aceiaşi parizieni greu încercaţi ar fi aflat informaţia că Hitler personal îi ordonase lui Dietrich von Choltitz să mineze Parisul, cu siguranţă că starea de spirit ar fi fost şi mai sumbră. Din fericire însă, aproape ca în filmele cu final fericit, atunci, în acea vară cumplită pe care o evocăm, ceva miraculos s-a întâmplat.

Dar chiar şi astăzi părerile sunt împărţite asupra motivului pentru care acelaşi von Choltitz a refuzat să execute ordinul lui Hitler. Unii spun că nu dorea să fie asociat cu distrugerea unui asemenea oraş, mai ales în condiţiile în care ştia bine ce se întâmplase la Stalingrad. Alţii adoptă mai degrabă varianta conform căreia intuia că Führer-ul şi, implicit, Reich-ul izvorât din mintea bolnavă a acestuia, erau pe cale să devină o simplă amintire. Iar Sven Hassel, una din autorităţile cele mai însemnate în privinţa acelor evenimente, are de asemenea propria versiune. Una însă, care a făcut istorie datorită talentului său literar fenomenal, dar şi a personajelor remarcabile care aduc la viaţă acel punct de răscruce al istoriei.

Doamnelor şi domnilor, seria Sven Hassel apărută într-o nouă prezentare la editura Nemira, continuă. De mâine, 10 aprilie, Lichidaţi Parisul poate fi cumpărat de la chioşcurile de presă. Şi nu uitaţi: dacă punerea în practică a planului diabolic al lui Hitler a întârziat să se petreacă, a fost poate şi din cauza lui Porta, a micuţului sau a lui Sven însuşi…