În ianuarie 1954, cu un an înaintea morții, Einstein îi trimitea această scrisoare filosofului Erik Gutkind după ce-i citise cartea – Choose Life: The Biblical Call to Revolt. Einstein citise această carte la insistențele prietenului său, matematicianul olandez L. E. J. Brouwer. Scrisoarea a fost scoasă la licitație în 2008, pentru suma de 170.000 lire sterline. În mod nesurprinzător, unul dintre licitatori a fost militantul ateu și om de știință, Richard Dawkins.

Princeton, 3. 1. 1954

Dragă domnule Gutkind,

La repetatele sugestii ale lui Brouwer, am citit lucruri revante în cartea dvs. și vă mulțumesc foarte mult că mi-ați împrumutat-o… Cu privire la atitudinea factuală asupra vieții și a comunității umane, avem multe lucruri în comun. Idealul dvs. personal al luptei pentru eliberarea de dorințele egoiste, pentru a face viața frumoasă și nobilă, cu accent pe latura umană pură… ne unește în a avea o “atitudine americană.

Totuși, fără sugestia lui Brouwer nu aș fi ajuns niciodată să mă preocup intens cu cartea dvs. pentru că e scrisă într-o limbă care nu îmi este accesibilă. Cuvântul “Dumnezeu” nu reprezintă, pentru mine decât expresia și produsul slăbiciunii umane, Biblia fiind o colecție de legende onorabile dar primitive, care sunt, în orice caz, chiar copilărești. Nici o interpretare, oricât de subtilă nu poate (pentru mine) să schimbe asta… Pentru mine, religia iudaică, la fel ca și celelalte religii este o întrupare a celor mai infantile superstiții. Iar poporul evreu căruia îi aparțin cu mândrie… nu are, pentru mine, nici o calitate diferită față de celelalte popoare. Atât cât m-a învățat experiența, ei nu sunt nici mai buni decât alte grupuri umane, deși sunt protejați de cele mai mari blesteme, datorită lipsei puterii. Altfel, nu pot vedea nimic “ales” la ei.

În general găsesc supărător faptul că le pretinzi o poziție privilegiată și încerci să o aperi prin două laturi ale mândriei, una externă ca om, iar una internă ca evreu. Ca om tu pretinzi, așa-zicând, o dispensare de la cauzalitate pe care o accepți de altfel, ca evreu monoteist. Dar o cauzalitate limitată nu mai este cauzalitate deloc, așa cum minunatul nostru Spinoza a arătat cu toată pătrunderea.

Acum, că am afirmat cu toată deschiderea diferențele noastre în convingeri intelectuale, mi-e încă foarte clar că suntem chiar apropiați în privința lucrurilor esențiale, cum ar fi în evaluarea comportamentului uman… Cred că ne-am fi înțeles chiar bine dacă am fi discutat despre lucruri concrete.

Cu mulțumiri prietenești și cele mai bune urări,

Al dvs,

A. Einstein