Jocul devine din ce în ce mai plapitant şi deja am aflat câte ceva despre posibilele motive ale crimei. Ieri a fost găsită a doua parte a poveştii noastre pe pagina WikiSF dedicată coordonatorului colecţiei Nautilus, Mihai-Dan Pavelescu.
Astăzi e sâmbătă și avem toată ziua la dispoziție să căutăm probe. Încă un indiciu sosește în căsuţa voastră de mail. Urmaţi pista şi aflaţi unde este ascuns fragmentul. Apoi reveniţi repede aici şi postaţi într-un comentariu bucata de poveste găsită şi linkul unde era ascunsă.
Primii doi cei mai rapizi detectivi câştigă:
- Locul 1 : Bon valoric 30 lei (cu care va puteti cumpara carti Nemira) si un tricou Suspans.ro.
- Locul 2: Bon valoric 20 lei.
Dacă nu v-aţi înscris deja în concurs aveţi acest link la dispoziţie. Puteţi să vă înscrieţi în concurs chiar dacă nu aţi primit indiciile anterioare. Etapele zilnice nu sunt eliminatorii, astfel încât fiecare îşi păstreză şansa de a prinde criminalul. O arhivă a tuturor fragmentelor de poveste puteţi găsi în pagina Agenţiei de lecturi particulare.
Atenţie!
Poate pentru a păstra suspansul şi a nu vă influenţa căutările, comentariile voastre pe blogul Nemira nu vor fi aprobate instantaneu. Un detectiv bun lucrează mai mereu singur, nu-i aşa? 
Cine nu va găsi indiciul de astăzi îl poate vedea la sfârşitul zilei pe blog sau mâine (la aproximativ aceeaşi oră) în email. Premiile se vor acorda la sfârşitul zilei pe adresele de mail cu care veţi posta comentariile.
Succes!
Update: Alex S. si Bogdan sunt detectivii cei mai rapizi ai zilei. Felicitari castigatorilor! Cursa continua, si nu uitati: ne trebuie cei mai buni detectivi pentru a prinde criminalul!
Tweet
@Etb: ce ai postat tu e fragmentul de ieri.
Descrierea concursului o gasesti aici http://www.nemira.ro/blog/agentia-de-lectura-particulara
@Vlad Puescu – Nu mi-e clar ceva: unde si cand dam raspunsurile pt premiul cel mare? 🙂
Al treilea indiciu a fost descoperit in buzunarul lui Eddie Pricajan. Deci, probabil privirea multora se incetoseaza, iar Eddie devine un vargat in spatele unor bare de otel imaginare. In cabana era liniste, fetele dormeau pe canapea, iar baietii isi aruncau priviri apasatoare. Eddie, intr-un moment de singuratate, sterpelise un cutit din bucatarie. Catalin se oglindea in geam in timp ce strangea cu putere rozeta ce o tinea de mult timp ascunsa in pantoful stang. Acum piciorul parca inota intr-o mare de piele. Nimeni nu stia de ce el purta la piciorul stang un papuc cu doua numere mai mare. Dar uite! Nu a fost niciodata paranoic. Timpurile pentru care s-a pregatit s-au rostogolit peste ei, iar Catalin ranjeste multumit. Mircea isi afundase privirea in ecranul laptopului, dar din cand in cand isi intindea gatul si scaneaza intreaga zona.
Popp zacea mort in una din camerele de sus, iar situatia era din ce in ce mai tensionata.
Hei! striga Catalin lipindu-si falca de sticla racoroasa. Hei! repeta iar in timp ce face doua tzucahara de 180 de grade peste un pix de pe covorul din hol si peste presul de la intrare. Pantoful buclucas sari in capul lui Mircea(ochelarii ce se leganau in privirile lui se rostogolira in brate), plonjand apoi in monitorul laptopului. Acesta cazu din bratele lui Mircea pe podea alaturi de o pila lunga cat palma si groasa de doua degete. Probabil Mircea nu mai suporta tensiunea si simtea amenintat. Asa ca cu o seara inainte sa furisat in camera Anutzei si a sterpelit cea mai ascutita arma cei straluci in priviri.
Fetele se trezira derutate pozitionandu-si coafurile dintr-o miscare.
Prin geamul usii blurat al usii de la intrare o silueta intunecata facea miscari silentioase. Apoi clanta se roteste. Catalin retrage pleoapele pana in fundul gavanelor si loveste aproape instantaneu zavorul ce era tintuit la jumatatea usii din stejar. Se intoarce ranjind usorat spre grupul care se inghesuira in hol si statea unii peste altii piramidal. Eddie era undeva pe la baza si se tot chinuia sa scoata cutitul din pantaloni, iar Mircea isi arunca palmele in zari pe covorul ce acoperea dusameaua in cautarea ochelarilor sau voia doar sa-si recupereze arma.
Clanta se rasuci iar, dar de data aceasta fu urmata de o pocnitura parca de pantof undeva pe la baza usii. Catalin baga mana adanc in buzunar si scoate…nu! doar incearca sa scoata deoarece mainile transpirate se lipi de materialul pantalonului iar acum criticul literar parea ca mim lipsit de talent. Aha! exclama el in timp ce rozeta tasni din buzunarul pantalonilor si lovi geamul usii de la intrare. Sticla fu inpanzita parca de o panza de paianjen ca apoi cu un sunet taios sa curga pe langa clanta si zavor pana la picioarele lui Catalin. Sau, mai bine zis unde erau picioarele lui Catalin. Undeva in apropierea lui Diana si poate chiar in bratele Anutzei, Catalin isi stergea doua lacrimi se alunecase in coltul ochilor.
O mana se furisa in interior pipaind zavorul. Trage zavorul, iar personajele noastre scot un tipat. Ei bine! Poate nu chiar toate, cred ca mai mult tipase Eddie si Catalin, desi sunetele pareau foarte feminine.
Mircea inca parea sa spele covorul din living in timp ce un personaj inalt si plin de farmec scalda parca camera in lumina. O pereche de pantofi din piele alba il purtau din hol pana in living. Pantalonii pareau croiti pe piciorul lui si pe fundul lui tantos, gandi una din fete. O camasa inchisa cu doi butoni negri la maneci in ton cu pantalonii si deschisa usor la gat incat puteau sa se zareasca cateva fire de par masculine ce se catarau pe pieptul personajului misterios.
Montalbano! spuse el rotindu-si capul aproape inuman si aruncandu-si privirea pe unul din peretii laterali. Pozitia sa semana putin cu cea a statuilor ce infatisau soldati pe campul de front, insa mie imi aducea aminte de Jack Sparow, gandi Mircea in timp ce isi fixa ochelarii crapati pe varful nasului. Ei bine! Poate un pic mai elegant. Da cine zice ca Sparow nu era elegant! Ha?
Personajul misterios isi intoarce roti privirea iar spre grupul care chiar privea ca la o statuie si se incrunta putin. Salvo Montalbano! adauga el. Arunca privirea iar pe zid si asteapta probil ovatii. Nelamurit isi indreapta gatul si spune “Comisarul Salvo Montalbano! Ok, ok? Am inteles ca sa petrecut o crima in aceast conac. Cabana! adauga Catalin in timp ce isi indreapta spatele si ridica bratul pentru a-l saluta cum se cuvine pe comisar. Dar, observa ca ii lipseste un accesoriu din graderoba. Pocni din degetul mare de la picior in timp ce roti ochii prin camera dupa pantof. Ridica piciorul sus si il masca in spatele celuilalt, apoi iar il lasa pe podea. Asta cauti! sopti Mircea tinand cu varful degetelor de la mana dreapta un pantof marimea 48 si cu varful degetelor de mana stanga strangea narile transformand parca nasul intr-un cioc urias. Catalin isi vara piciorul in fundul pantofului si il conduce pe Montalbano pe scari pana la etaj. Pe scari ii ofera trei biletele cu trei indicii. Decor, Indiciul 2 si Cabana. Comisarul il priveste lung apoi scoate din buzunar o tigara subtire si o infinge intre buzele lui ascutite. Scoate bricheta, aprinde tigara, pufaie putin dupa care indreapta ce a mai ramas spre Catalin. E cea mai buna! Nu stiu are un gust grozav! rosti Montalbano rotindu-si ochii in cap. Am luat-o de la doi indieni de langa pod. continua comisarul in timp ce pasii apasati rasunau acum in camera lui Popp. Catalin priveste prin fereastra, peste balcon si parca aproape ii vede pe tiganii, scuzati-ma, romii ce plantau plantele halucionogene si le udau cu substante foarte naturale si foarte organice din cand. Ingrasaminte, domne, ziceau ei. Refuza si ii indica corpul neinsufletit al lui Popp. Montalbano bufneste in ras. Cateva firicele de saliva se scurgeau acum de pe barbie pe camasa lui imaculata. Popp, Alexandru Popp cazut langa fereasta cu picioarele atarnandu-i pe pervaz. Capul insemngerat se legana praca usor pe dusameaua camerei. Privirea era atintita pe tavan, iar in fundul gurii, undeva intre limba si mandibula, zacea o tigara pe jumatate terminata. Asta-i un tip pe gustul meu! afirma comisarul in timp ce isi stergea lacrimile si saliva din gropita ce i se adancea in barbie dupa care scoate capul pe fereastra.(o reclama de la termopane i se declasa in acel moment). Catalin se apropie tarandu-si papaucul cu doua numere mai mare in timp ce micul grup statea in usa camerei de parca o fantoma colinda aceste locuri.
Montalbano priveste putin in dreapta, putin in stanga apoi se razema de marginea pervazului. Se intinde si casca de parca nu dormise tot drumul din Sicilia si pana in Romania. Apoi isi roteste corpul spre incaperea din spatele sau. Cateva plete frumos lipite de ceafa in stil mafiot se zburlira si ii cazu in priviri. Anutza zambi incontrolabil. Ei bine, avem un mister aici! Inainte de a-mi da verdictul vreu sa vad si debaraua din hol, podul si beciul. In timp ce ieseau Montalbano ridica o floare din vaza de pe noptiera si i-o ofera lui Anutaza. Diana priveste cu invidie. Comisarul observa asa ca rupe floarea in doua si ii ofera si ei o coada pe jumatate putrezita. Diana zambi mecanic.
Iesind in hol se opri in fata debaralei ce se inveciana cu usa lui Popp. Montalbano bajbaie manerul usii si trage. Eddie, Catalin, Diana si Anutza fugi in camera multumindu-se sa arunce cate o privire de la distanta. Lui Mircea ii cazu iar ochelarii si se rostogoli in debaraua infasurata in bezna. In interior un motoras tipa galagios. Comisarul ridica bratul, apuca un snur si trage de el. O lumina artificiala scalda mica camaruta in lumina. Mircea isi gasi ochelarii, erau chiar langa o pereche de bocanci inzapeziti…inzapeziti? Isi propti ochelarii pe nasul rosiatic si dadu drumul la un tipat ingrozitor. Bucatile de sticla din holul de la intrare suferea in tacere. Din negura debaralei se contura un barbat nu prea inalt, dar nici prea scund. Avea mainile inclestate pe un ciocan de crichet si ranjea sangeros. Alaturi de el o centrala chiuia de parca era gata sa explodeze. Toti tipara cu exceptia lui Montalbano. Bongiorno principessa! Oh! Scuzati-ma am gresit filmul! Bongiorno Jack! spuse comisarul in timp ce le explica faptul ca Jack este un vecin de-al lui si probabil sa adapostit in conacul lor din cauza viscolului. Cei cinci privi toti odata prin usa ce se deschidea in balcon afara pe campie. O vaca insetata si pe jumatate moarta se rostogolea pe campie cu limba scoasa. Ei bine Jack noi te lasam avem de rezolvat un mister. zise Montalbano. Jack ranjeste. Jack ridica cioacanul de crichet. Montalbano tranteste usa lovind cu aceasta ciocanul. Ciocanul ricoseaza in fata lui Jack.
In timp ce urcau scarile pana in pod se auzeau tipetele indurerate ale lui Jack. Imi vreau medicatia! Imi vreau medicatia acum! urla Jack. Montalbano ii linisti spunandu-le ca asa face el de obicei. Nu are nimic doar ca acum ceva timp femeia si plodul ei de copil i-au dat foc la casa, iar acum a ramas pe drumuri! Din cand in cand il mai gasesc prin diferite case barfind cu cate o centrala sau cu cate un frigider! explica comisarul. Ei! Asta-i viata! adauga el ridicand oblonul podului. Cateva luminite albastre si unele fluorescente se strecura prin crapatura si il orbi o clipa pe Montalbano. Burlac pe viata! tipa el incretindu-si fata intr-o grimasa dureroasa.
Impinge oblonul, iar acesta se roteste si cade pe podeaua din spatele lor starnind un nor de praf. Luminile pareau acum laserele unor nave de lupta. Pana urcara toti, inclusiv Catalin care deja renuntase la papus si il cara acum in mana, norul de praf se disperasa. Putea fi o arma excelenta, isi spuse el. Sursa luminilor era acum destul de clara. Venea de sub o patura sau poate un cearsaf inchis la culoare. Montalbano agata prelata(sa-i zicem asa) de un colt si trage. Comanda! Distruge! Distruge! Comanda! Era un aparat sau un computer urias. Distruge! Distruge! mai aduga masinaria ca apoi sa scoata un trosnet. Printr-o tava de esapanment infipta in ea, masinaria evacua fum negrisios. Montalbano zambi, iar Mircea se apropie. Isi aseaza ochelarii mai bine dupa care isi incepe lungul discurs despre HAL9000. Un calculator de ultima generatie care o sa ajute editura in procesarea informatiilor si desigur in tiparirea lor. Lovi cu palma un colt al masinariei de parca ar fi batut prieteneste pe umar pe cineva. Masinaria porneste si cateva foi alunecara printr-un orificiu dorsal. Montalbano ridica foile si citeste. Distruge! Omoara! Disturge!. Mi-e mi se pare destul de pasnic robotelul! spuse el. In plus vad ca-i place si fumul. E frate de-al meu! mai adauga el lovind exact ca si Mircea masinaria. Inainte de a cobora scarile ce ducea in pod, comisarul infileteaza o tigara intr-o gaura de-a lui HAL. Sambata dau petrece! Te astept! sopti el lasand din buzunar sa-i alunece o carte de vizita.
Coboara scarile, trec in sir indian pe langa debarau din care Jack inca mai racnea, si se indreapta pivinita cabanei, adica subsolul cabanei. Cand ajung in dreptul unei usi solide din lemn de brad, Montalbano isi trage mana prin par si spune ca misterul este aproape elucidat. Eddie deschide usa si tranteste palma de un intrerupator de dupa usa. Un bec cu palarie se lagana probabil din cauza vantului ce vajaia prin ochiurile sparte din ferestrele de la demisol. Purtat de vand becul arunca lumina dintr-un colt in altul. In cotul drept, in apropierea scarii era un birou si cu o masina de scris antica. Royal parca. Becul se legana iarasi si lumina alt colt in care un carucior pentru invalizi era rasturnat. Lumina isi schimba directia din nou si cade pe o biblioteca cu o multime de carti. Paul si nu mai stiu cum era inscriptionat pe cotorul fiecaruia. Palaria se invarte iar lumina cade pe chipul zimtat al unei femei. Pletele transpirate ii curgeau pe langa urechi, iar in maini tinea o cutie metalica si niste foi. Pe cutie scria Alune, dar cred ca nimeni nu se astepta sa fie serviti cu alune. In primul rand, trebuie sa-i spun lui Jack sa mai faca economie de lemne si in al doilea rand…cine-i asta? Mainile femeii tremurau si se infiletau din ce in ce mai mult pe cutia de alune sapand santuri adanci in ea. Eddie isi drege vocea si infinge cutitul in balustrada din lemn a scarii. Ea e Annie! spuse Eddie. Prietena… iubita lui Popp! aduga el. Montalbano privi femeia ce stragea din dinti fioros, apoi pe Eddie si hotara ca totul este in regula. Lovi intrerupatorul si se indrepta spre living. Eddie inca mai incerca sa-si extraga “sabia” din balustrada.
Intorsi in living comisarul se explica. Un bun prieten de-al meu pe nume Holmes, dar mie imi place sa-i zic Cher, a trecut ieri pe la mine si mi-a povestiti despte misterul lui Popp. Stau in gazda la indienii despre care ti-am vorbit, zise Montalbano privind spre Catalin. Sunt intr-un tur la Europei. Vreau sa scriu o carte despre mafia italiana si o sa se numeasca Aventurile lui Andrea Camilleri. Un detectiv care imi cam seamana putin la temperament si care mai are putin de lucrat la fizic, destainui comisarul. Insa sa revenim la Popp al vostru. Crima despre care vorbiti nu este chiar o crima. Tu! zise si arata spre Mircea. Desi te-ai certat cu el, nu cred ca o cearta este motivul unei crime. Ieri m-am certat si eu cu mama din cauza pastelor, dar asta nu inseamna ca acum zace moarta intr-un beci cu un dop de sticla in gat, adauga Montalbano. Apoi se intoarce spre Catalin. Iar tu, desi l-ai amenitat pot spune ca e doar un mod de a ne exprima, insa acest lucru nu inseamna ca treci la fapte. Dupa care atentia lui se indreapta asupra fetelor care zambeau frivol. Voi sunteti niste trandafiri pe un camp cu maci, rosti el. Desi poate ati starnit o cearta si ati facut unele afirmatii rautacioase cred ca doar la atat v-ati rezumat. Salvo Montalbano incheiase cazul si se pregatea sa plece, dar nu inainte de a-ai privi inca o clipa chipul in oglinda ce atarna de peretele din hol. Dar… Mircea forma acest cuvant pe buze dar nu capata rezonanta. Mai incearca odata si il intreaba de data aceasta pe comisar ce s-a intamplat cu adevarat cu Popp. Comisarul paseste afara si indica fereastra lui Popp. Apoi isi indrepta varful unghiei spre suportul de flori ca in cele din urma privirea tuturor sa cada pe ghivecele sparte de sub fereastra. Va amintiti tigara din gatul lui Popp, spuse Montalbano. Probabil Popp isi potolea nervii la o tigara, dar atunci cand a deschis geamul pervazul deja subred s-a clatinat, iar cand Popp savura cu pofta fiecare fum ce-i intra in plamani. Facu o pauza. Poc! exclama el deodata. L-a ametit, probil i-a crapat si capul, insa clipa in care viata i sa scurs din priviri a fost atunci cand a atins podeaua cu ceafa. Moarte instantanee, afirma el. Urca pe un magarus si coboara valea. Romania, te iubim! un gand colectiv se revarsa in mintile celor de fata.
Dar al patrulea indiciu nu mai apare?
Am corectat cateva greseli.:D:P:D
Al treilea indiciu a fost descoperit in buzunarul lui Eddie Pricajan. Deci, probabil privirea multora se incetoseaza, iar Eddie devine un vargat in spatele unor bare de otel imaginare. In cabana era liniste, fetele dormeau pe canapea, iar baietii isi aruncau priviri apasatoare. Eddie, intr-un moment de singuratate, sterpelise un cutit din bucatarie. Catalin se oglindea in geam in timp ce strangea cu putere rozeta ce o tinea de mult timp ascunsa in pantoful stang. Acum piciorul parca inota intr-o mare de piele. Nimeni nu stia de ce el purta la piciorul stang un papuc cu doua numere mai mare. Dar uite! Nu a fost niciodata paranoic. Timpurile pentru care s-a pregatit s-au rostogolit peste ei, iar Catalin ranjeste multumit. Mircea isi afundase privirea in ecranul laptopului, dar din cand in cand isi intinde gatul si scaneaza intreaga zona.
Popp zacea mort in una din camerele de sus, iar situatia era din ce in ce mai tensionata.
Hei! striga Catalin lipindu-si falca de sticla racoroasa. Hei! repeta iar in timp ce face doua tzucahara de 180 de grade peste un pix de pe covorul din hol si peste presul de la intrare. Pantoful buclucas sari in capul lui Mircea(ochelarii ce se leganau in privirile lui se rostogolira in brate), plonjand apoi in monitorul laptopului. Acesta cazu din bratele lui Mircea pe podea alaturi de o pila lunga cat palma si groasa de doua degete. Probabil Mircea nu mai suporta tensiunea si simtea amenintat. Asa ca, cu o seara inainte sa furisat in camera Anutzei si a sterpelit cea mai ascutita arma ce-i straluci in priviri.
Fetele se trezira derutate pozitionandu-si coafurile dintr-o miscare.
Prin geamul usii blurat de la intrare o silueta intunecata facea miscari silentioase. Apoi clanta se roteste. Catalin retrage pleoapele pana in fundul gavanelor si loveste aproape instantaneu zavorul ce era tintuit la jumatatea usii din stejar. Se intoarce ranjind usorat spre grupul care se inghesuira in hol si construia o piramida umana. Eddie era undeva pe la baza si se tot chinuia sa scoata cutitul din pantaloni, iar Mircea isi arunca palmele in zari pe covorul ce acoperea dusameaua in cautarea ochelarilor sau voia doar sa-si recupereze arma.
Clanta se rasuci iar, dar de data aceasta fu urmata de o pocnitura parca de pantof undeva pe la baza usii. Catalin baga mana adanc in buzunar si scoate…nu! doar incearca sa scoata deoarece mainile transpirate se lipi de materialul pantalonului iar acum criticul literar parea un mim lipsit de talent. Aha! exclama el in timp ce rozeta tasni din buzunarul pantalonilor si lovi geamul usii de la intrare. Sticla fu inpanzita parca de o panza de paianjen ca apoi cu un sunet taios sa curga pe langa clanta si zavor pana la picioarele lui Catalin. Sau, mai bine zis unde erau picioarele lui Catalin. Undeva in apropierea Dianei si poate chiar in bratele Anutzei, Catalin isi stergea doua lacrimi ce alunecase in coltul ochilor.
O mana se furisa in interior pipaind zavorul. Trage zavorul, iar personajele noastre scot un tipat. Ei bine! Poate nu chiar toate, cred ca mai mult tipase Eddie si Catalin, desi sunetele pareau foarte feminine.
Mircea inca parea sa spele covorul din living in timp ce un personaj inalt si plin de farmec scalda parca camera in lumina. O pereche de pantofi din piele alba il purtau din hol pana in living. Pantalonii pareau croiti pe piciorul lui si pe fundul lui tantos, gandi una din fete. O camasa inchisa cu doi butoni negri la maneci in ton cu pantalonii si deschisa usor la gat incat puteau sa se zareasca cateva fire de par masculine ce se catarau pe pieptul personajului misterios.
Montalbano! spuse el rotindu-si capul aproape inuman si aruncandu-si privirea pe unul din peretii laterali. Pozitia sa semana putin cu cea a statuilor ce infatisau soldati pe campul de front, insa mie imi aducea aminte de Jack Sparow, gandi Mircea in timp ce isi fixa ochelarii crapati pe varful nasului. Ei bine! Poate un pic mai elegant. Da cine zice ca Sparow nu este elegant! Ha?
Personajul misterios isi intoarce roti privirea iar spre grupul care chiar privea ca la o statuie si se incrunta putin. Salvo Montalbano! adauga el. Arunca privirea iar pe zid si asteapta probil ovatii. Nelamurit isi indreapta gatul si spune “Comisarul Salvo Montalbano! Ok, ok? Am inteles ca sa petrecut o crima in aceast conac. Cabana! adauga Catalin in timp ce isi indreapta spatele si ridica bratul pentru a-l saluta cum se cuvine pe comisar. Dar, observa ca ii lipseste un accesoriu din graderoba. Pocni din degetul mare de la picior in timp ce roti ochii prin camera dupa pantof. Ridica piciorul sus si il masca in spatele celuilalt, apoi iar il lasa pe podea. Asta cauti! sopti Mircea tinand cu varful degetelor de la mana dreapta un pantof marimea 48 si cu varful degetelor de mana stanga strangea narile transformand parca nasul intr-un cioc urias. Catalin isi vara piciorul in fundul pantofului si il conduce pe Montalbano pe scari pana la etaj oferindu-i trei biletele cu trei indicii. Decor, Indiciul 2 si Cabana. Comisarul il priveste lung apoi scoate din buzunar o tigara subtire si o infinge intre buzele sale ascutite. Scoate bricheta, aprinde tigara, pufaie putin dupa care indreapta ce a mai ramas spre Catalin. E cea mai buna! Nu stiu are un gust grozav! rosti Montalbano rotindu-si ochii in cap. Am luat-o de la doi indieni de langa pod. continua comisarul in timp ce pasii apasati rasunau acum in camera lui Popp. Catalin priveste prin fereastra, peste balcon si parca aproape ii vede pe tiganii, scuzati-ma, romii ce plantau plantele halucionogene si le udau cu substante foarte naturale si foarte organice din cand in cand. Ingrasaminte, domne, ziceau ei. Refuza si ii indica corpul neinsufletit al lui Popp. Montalbano bufneste in ras. Cateva firicele de saliva se scurgeau acum de pe barbie pe camasa lui imaculata. Popp, Alexandru Popp cazut langa fereasta cu picioarele atarnandu-i pe pervaz. Capul insemngerat se legana praca usor pe dusameaua camerei. Privirea era atintita pe tavan, iar in fundul gurii, undeva intre limba si mandibula, zacea o tigara pe jumatate terminata. Asta-i un tip pe gustul meu! afirma comisarul in timp ce isi stergea lacrimile si saliva din gropita ce i se adancea in barbie dupa care scoate capul pe fereastra(o reclama de la termopane i se declasa in creier ca un glont in acel moment). Catalin se apropie tarandu-si papaucul cu doua numere mai mare in timp ce micul grup statea in usa camerei de parca o fantoma colinda aceste locuri.
Montalbano priveste putin in dreapta, putin in stanga apoi se razema de marginea pervazului. Se intinde si casca de parca nu dormise tot drumul din Sicilia si pana in Romania. Apoi isi roteste corpul spre incaperea din spatele sau. Cateva plete frumos lipite de ceafa in stil mafiot se zburlira si ii cazu in priviri. Anutza zambi incontrolabil. Ei bine, avem un mister aici! Inainte de a-mi da verdictul vreu sa vad si debaraua din hol, podul si beciul. In timp ce ieseau Montalbano ridica o floare din vaza de pe noptiera si i-o ofera Anutzei. Diana priveste cu invidie. Comisarul observa, asa ca rupe floarea in doua si ii ofera si ei o coada pe jumatate putrezita. Diana zambi mecanic.
Iesind in hol se opri in fata debaralei ce se inveciana cu usa lui Popp. Montalbano bajbaie manerul usii si trage. Eddie, Catalin, Diana si Anutza fugi in camera multumindu-se sa arunce cate o privire de la distanta. Lui Mircea ii cazu iar ochelarii si se rostogoli in debaraua infasurata in bezna. In interior un motoras bazaia galagios. Comisarul ridica bratul, apuca un snur si trage de el. O lumina artificiala scalda mica camaruta in lumina. Mircea isi gasi ochelarii, erau chiar langa o pereche de bocanci inzapeziti…inzapeziti? Isi propti ochelarii pe nasul rosiatic si dadu drumul la un tipat ingrozitor. Bucatile de sticla din holul de la intrare suferea in tacere. Din negura debaralei se contura un barbat nu prea inalt, dar nici prea scund. Avea mainile inclestate pe un ciocan de crichet si ranjea sangeros. Alaturi de el, o centrala chiuia de parca era gata sa explodeze. Toti tipara cu exceptia lui Montalbano. Bongiorno principessa! Oh! Scuzati-ma am gresit filmul! Bongiorno Jack! spuse comisarul in timp ce le explica faptul ca Jack este un vecin de-al lui si probabil sa adapostit in conacul lor din cauza viscolului. Cei cinci privi toti odata prin usa ce se deschidea in balcon afara pe campie. O vaca insetata si pe jumatate moarta se rostogolea pe campie cu limba scoasa. Ei bine Jack, noi te lasam, avem de rezolvat un mister, zise Montalbano. Jack ranjeste. Jack ridica cioacanul de crichet. Montalbano tranteste usa lovind cu aceasta ciocanul. Ciocanul ricoseaza in fata lui Jack.
In timp ce urcau scarile pana in pod se auzeau tipetele indurerate ale lui Jack. Imi vreau medicatia! Imi vreau medicatia acum! urla Jack. Montalbano ii linisti spunandu-le ca asa face el de obicei. Nu are nimic doar ca acum ceva timp femeia si plodul ei i-au dat foc la casa, iar acum a ramas pe drumuri! Din cand in cand il mai gasesc prin diferite case barfind cu cate o centrala sau cu cate un frigider! explica comisarul. Ei! Asta-i viata! adauga el ridicand oblonul podului. Cateva luminite albastre si unele fluorescente se strecura prin crapatura si il orbi o clipa pe Montalbano. Burlac pe viata! tipa el incretindu-si fata intr-o grimasa dureroasa.
Impinge oblonul, iar acesta se roteste si cade pe podeaua din spatele lor starnind un nor de praf. Luminile pareau acum laserele unor nave de lupta. Pana urcara toti, inclusiv Catalin care deja renuntase la ideea de a-si mai acoperi piciorul si cara pantoful, acum, in mana, norul de praf se disperasa. Putea fi o arma excelenta, isi spuse el. Sursa luminilor era acum destul de clara. Venea de sub o patura sau poate un cearsaf inchis la culoare. Montalbano agata prelata(sa-i zicem asa) de un colt si trage. Comanda! Distruge! Distruge! Comanda! Era un aparat sau un computer urias. Distruge! Distruge! mai aduga masinaria ca apoi sa scoata un trosnet. Printr-o tava de esapanment infipta in ea, masinaria evacua fum negricios. Montalbano zambi, iar Mircea se apropie. Isi aseaza ochelarii mai bine dupa care isi incepe lungul discurs despre HAL9000. Un calculator de ultima generatie care o sa ajute editura in procesarea informatiilor si desigur in tiparirea lor. Lovi cu palma un colt al masinariei de parca ar fi batut prieteneste pe umar pe cineva. Masinaria porneste si cateva foi alunecara printr-un orificiu dorsal. Montalbano ridica foile si citeste. Distruge! Omoara! Disturge!. Mi-e mi se pare destul de pasnic robotelul! spuse el. In plus vad ca-i place si fumul. E frate de-al meu! mai adauga el lovind exact ca si Mircea masinaria. Inainte de a cobora scarile ce duceau in pod, comisarul infileteaza o tigara intr-o gaura de-a lui HAL. Sambata dau petrece! Te astept! sopti el lasand din buzunar sa-i alunece o carte de vizita.
Coboara scarile, trec in sir indian pe langa debarau din care Jack inca mai racnea, si se indreapta spre pivinita cabanei, adica subsolul cabanei. Cand ajung in dreptul unei usi solide din lemn de brad, Montalbano isi trage mana prin par si spune ca misterul este aproape elucidat. Eddie deschide usa si tranteste palma de un intrerupator de dupa usa. Un bec cu palarie se lagana probabil din cauza vantului ce vajaia prin ochiurile sparte din ferestrele de la demisol. Purtat de vand becul arunca lumina dintr-un colt in altul. In cotul drept, in apropierea scarii era un birou cu o masina de scris antica pe el. Royal parca. Becul se legana iarasi si lumina alt colt in care un carucior pentru invalizi era rasturnat. Lumina isi schimba directia din nou si cade pe o biblioteca cu o multime de carti. Paul si nu mai stiu cum era inscriptionat pe cotorul fiecaruia. Palaria se invarte iar lumina cade pe chipul zimtat al unei femei. Pletele transpirate ii curgeau pe langa urechi, iar in maini tinea o cutie metalica si niste foi. Pe cutie scria Alune, dar cred ca nimeni nu se astepta sa fie serviti cu alune. In primul rand, trebuie sa-i spun lui Jack sa mai faca economie de lemne si in al doilea rand…cine-i asta? spuse Montalbano. Mainile femeii tremurau si se infiletau din ce in ce mai mult pe cutia de alune sapand santuri adanci in ea. Eddie isi drege vocea si infinge cutitul in balustrada din lemn a scarii. Ea e Annie! spuse Eddie. Prietena… iubita lui Popp! aduga el. Montalbano privi femeia ce stragea din dinti fioros, apoi pe Eddie si hotara ca totul este in regula. Lovi intrerupatorul si se indrepta spre living. Eddie inca mai incerca sa-si extraga “sabia” din balustrada.
Intorsi in living comisarul se explica. Un bun prieten de-al meu pe nume Holmes, dar mie imi place sa-i zic Cher, a trecut ieri pe la mine si mi-a povestiti despre misterul lui Popp. Stau in gazda la indienii despre care ti-am vorbit, zise Montalbano privind spre Catalin. Sunt intr-un tur la Europei. Vreau sa scriu o carte despre mafia italiana si o sa se numeasca Aventurile lui Andrea Camilleri. Un detectiv care imi cam seamana putin la temperament si care mai are putin de lucrat la fizic(dar nimeni nu-i perfect, cu exceptia lui Salvo), destainui comisarul. Insa sa revenim la Popp al vostru. Crima despre care vorbiti nu este chiar o crima. Tu! zise si arata spre Mircea. Desi te-ai certat cu el, nu cred ca o cearta este motivul unei crime. Ieri m-am certat si eu cu mama din cauza pastelor, dar asta nu inseamna ca acum zace moarta intr-un beci cu un dop de sticla in gat, adauga Montalbano. Apoi se intoarce spre Catalin. Iar tu, desi l-ai amenitat pot spune ca e doar un mod de a ne exprima, insa acest lucru nu inseamna ca si treci la fapte. Dupa care atentia lui se indreapta asupra fetelor care zambeau frivol. Voi sunteti niste trandafiri pe un camp cu maci, rosti el. Desi poate ati starnit o cearta si ati facut unele afirmatii rautacioase cred ca doar la atat v-ati rezumat. Salvo Montalbano incheiase cazul si se pregatea sa plece, dar nu inainte de a-si privi inca o clipa chipul in oglinda ce atarna de peretele din hol. Dar… Mircea forma acest cuvant pe buze, dar nu capata rezonanta. Mai incearca odata si il intreaba de data aceasta pe comisar ce s-a intamplat cu adevarat cu Popp. Comisarul paseste afara si indica fereastra lui Popp. Apoi isi indrepta varful unghiei spre suportul de flori ca in cele din urma privirea tuturor sa cada pe ghivecele sparte de sub fereastra. Va amintiti tigara din gatul lui Popp, spuse Montalbano. Probabil Popp isi potolea nervii la o tigara, dar atunci cand a deschis geamul pervazul deja subred s-a clatinat, iar cand Popp savura cu pofta fiecare fum ce-i intra in plamani. Facu o pauza. Poc! exclama el deodata. L-a ametit, probabil i-a crapat si capul, insa clipa in care viata i sa scurs din priviri a fost atunci cand a atins podeaua cu ceafa. Moarte instantanee, afirma el. Urca pe un magarus si coboara valea. Romania, te iubim! un gand colectiv se revarsa in mintile celor de fata.
@dk, multumim pentru indiciu
@Dk, am ras cu lacrimi, cred ca urmaresc mai atenta scrierile tale decat concursul