Bibliotecile, fie ele private sau publice, definesc, prin mişcări ample, permisive, contururile fantasmagorice ale unor câmpuri de bătălie mute, încrâncenate, adeseori sângeroase. Aici nu se disting eroi, nici victime, ceea ce se dovedeşte a fi deopotrivă liniştitor şi frustrant pentru cititorii care se angajează în compunerea unor ansambluri hermeneutice care nu neglijează niciun sunet articulat înzestrat cu semnificaţie. Devorând literaturile cu aviditate, dar pornind adeseori pe cărări obscure, ale căror bifurcaţii le impun o stare de relativă ambiguitate, lectorii se …