Bibliotecile, fie ele private sau publice, definesc, prin mişcări ample, permisive, contururile fantasmagorice ale unor câmpuri de bătălie mute, încrâncenate, adeseori sângeroase. Aici nu se disting eroi, nici victime, ceea ce se dovedeşte a fi deopotrivă liniştitor şi frustrant pentru cititorii care se angajează în compunerea unor ansambluri hermeneutice care nu neglijează niciun sunet articulat înzestrat cu semnificaţie. Devorând literaturile cu aviditate, dar pornind adeseori pe cărări obscure, ale căror bifurcaţii le impun o stare de relativă ambiguitate, lectorii se refugiază în interiorul bibliotecilor, unde haosul vocilor opozante capătă o notă de stabilitate, poate prin însăşi vizualizarea unei anumite ordini (arbitrare) a cărţilor aranjate pe rafturi.

Bibliofilul de origine argentiniană Alberto Manguel analizează rolul pe care aceste aranjamente l-au jucat de-a lungul secolelor în vieţile a diverşi cititori, amintind de eforturile bibliotecarilor alexandrieni, a căror ambiţie a fost măcinată de flăcări (de astă dată în sensul „opac” – ricoeurian– al termenului), de ingenioasele metode de distribuire a volumelor pe rafturi concepute de Dewey (utilizate şi în ziua de azi), de cărţile distruse de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau de impresionanta bibliotecă mentală a lui Jorge Luis Borges, căruia Manguel i-a fost cititor în ultimii ani de viaţă. Farmecul cărţii lui Alberto Manguel constă în faptul că aceste înşiruiri de poveşti sau întâmplări nu devin în niciun moment anoste, ele fiind relatate într-o manieră caldă, prietenoasă, fiind, de asemenea, presărate cu anecdote din vieţile a numeroase personaje remarcabile, mai mult sau mai puţin cunoscute nouă, a căror evoluţie a fost strâns legată de soarta bibliotecilor.

Alberto Manguel s-a născut în 1948 în Buenos Aires şi este autorul a numeroase cărţi de non-ficţiune, printre care se numără O istorie a lecturii şi Biblioteca nopţii. În 1982 a emigrat în Canada, căpătând, ulterior, cetăţenia canadiană. În momentul de faţă locuieşte în Franţa, unde a achiziţionat un ansamblu de construcţii datând din secolul al XV-lea, unde a putut amenaja un spaţiu suficient de mare pentru a adăposti cele aproximativ treizeci de mii de volume care îi aparţin.