Cât de frig este prea frig? Puțină lume poate spune, iar dacă totuși o face, nu poate da un răspuns decât luând punctul de referință cel mai apropiat experienței sale. Iar majoritatea oamenilor, chiar și a celor care au urcat la altitudini înalte, probabil că situează această temperatură în jurul valorii de -50 de grade. Este oricum o cifră aproape neinteligibilă pentru un om obișnuit, aproape arbitrară, ea fiind de neînțeles pentru mintea umană în afara unei experiențe nemijlocite. Dar chiar și în cazul contactului direct cu o asemenea manifestare a naturii, nici măcar efectele ei asupra ființei umane nu sunt cel mai îngrozitor lucru.

Nu. De departe cel mai cumplit contrast pe care îl poate crea un asemenea frig este cel al individului aflat departe de amenințarea lui, dar care îl înfruntă fără să-i înțeleagă pericolul nimicitor. Iar dacă acest inconștient este un dictator care trimite cea mai mare armată a lumii în calea unui ger imposibil de potrivit în cuvinte, repetând greșeala unuia din cei mai iluștri predecesori ai săi, atunci de-abia putem spune că tabloul dezastrului se conturează perfect. Și nu este un scenariu ipotetic. Este un fapt care s-a petrecut în istoria recentă a Europei, ba chiar, spre oroarea celor care i-au supraviețuit, a avut perversiunea demonică de a se și repeta.

Unul dintre acești supraviețuitori ne este binecunoscut. El a scăpat din infernul naturii dezlănțuit la porțile Moscovei pentru a lăsa posterității una din cele mai tulburătoare mărturii despre absurditatea războiului. Iar dacă asta sună ca un clișeu, gândiți-vă pur și simplu la un absurd dus la paroxism.

Cartea sa se numește Moarte și viscol. Și pentru că ne-am obișnuit deja ca în fiecare joi seria marelui Sven Hassel să continue, o puteți găsi începând de astăzi la chioșcurile de presă.