Doamnelor şi domnilor, evenimentul acestei toamne se apropie şi urmează să facă furori printre cititorii români. Continuarea celebrului Shining, Doctor Sleep, ajunge, iată, pe piaţa editorială românească, urmând să ne spună povestea băieţelului surghiunit cândva în celebrul Overlook Hotel. Numai că Danny Torrance a ajuns mare de-acum, iar aventurile care îl aşteaptă în această bijuterie semnată Stephen King depăşesc pur şi simplu imaginaţia curentă.

Prin urmare, dragi prieteni ai editurii Nemira, pentru că mai este puţin timp până la apariţia cărţii, ne-am propus să vă încântăm cu un scurt fragment din acest volum. Doctor Sleep, în curând într-o librărie din apropierea voastră! 

[…]
– Nu te teme. Curând vei fi una dintre noi, Andi. Vei fi una cu noi.
Dacă nu cumva, îşi continuă Rose ideea în gând, ţi se va încheia ciclul. Caz în care îţi vom arde hainele şi mâine vom pleca mai departe. Căci se spune că cine nu riscă nu câştigă.
Dar spera că nu va fi aşa. Îi plăcea mititica asta şi, în plus, s-ar putea să aibă nevoie de talentul ei de a adormi instantaneu oamenii.
Sarey se întoarse cu o canistră metalică, asemănătoare cu un termos. I-o înmână lui Rose, care îi scoase capacul roşu. Lui Andi i se părea că seamănă foarte bine cu un spray de gândaci. Îi trecu prin minte să o ia la sănătoasa, dar îşi aduse aminte de cele întâmplate la cinematograf.
– Taică Flick, spuse Rose. Vrei să faci tu oficiile?
– Bucuros.

Bătrânul de la cinematograf. În seara aceasta era îmbrăcat cu o pereche de bermude roz şi lăbărţate, ciorapi albi ce-i urcau pe gambele uscate până sub genunchi şi sandale precum cele purtate în vechime de Iisus. Îşi ridică mâinile, iar ceilalţi le ridicară şi ei. În lumina încrucişată a farurilor păreau un lanţ de figurine decupate din hârtie.
– Noi suntem Clanul Legitim, spuse el.
Vocea ieşită din pieptul acela scofâlcit nu tremura câtuşi de puţin: era vocea profundă şi sonoră a unui bărbat cu mult mai tânăr şi mai puternic.
– Noi suntem Clanul Legitim, repetară ceilalţi. Ce a fost legat nu mai poate fi dezlegat.
– Iat-o pe femeia aceasta, continuă Taica Flick. Ni se va alătura ea nouă? Îşi va lega ea viaţa de a noastră şi va deveni una cu noi?
– Spune că da, o îndemnă Rose.
– D-da, bâigui Andi.
Parcă nu-i mai bătea inima; îi vibra ca un cablu de înaltă tensiune.

Rose deschise valva canistrei. Se auzi un oftat mâhnit şi dinăuntru ţâşni un norişor mic de picuri argintii care, în loc să se risipească în adierea blândă a serii, rămase deasupra canistrei până când Rose se aplecă, îşi strânse buzele acelea fascinante de culoare roz-coral şi suflă uşor înspre el. Ceaţa argintie pluti alene până ajunse deasupra chipului ridicat şi ochilor miraţi ai lui Andi.
– Noi suntem Clanul Legitim şi dăinuim peste vremuri, declară ritos Taica Flick.
– Sabbatha hanti, răspunseră ceilalţi.
Ceaţa începu să coboare foarte încet.
– Noi suntem aleşii.
– Lodsam hanti.
– Inspiră adânc, zise Rose şi o sărută uşor pe obraz. Ne vedem pe partea cealaltă.
Poate.
– Noi suntem norociţii sorţii.
– Cahanna risone hanti.
Şi apoi cu toţii într-un glas:
– Noi suntem Clanul Legitim şi dăinuim…

Dar Andi nu-i mai auzea. Ceaţa argintie i se aşezase pe faţă şi era rece, era foarte rece. Când inspiră, aceasta parcă prinse viaţă, o viaţă ciudată şi întunecată, şi începu să urle înlăuntrul ei. Un copil din ceaţă – nu-şi dădea seama dacă era băiat sau fată – se zbătea să scape de acolo, dar îl împiedica cineva. Îl împiedica Rose, iar ceilalţi stăteau strânşi în jur, luminând cu zeci de lanterne o crimă ce se petrecea cu încetinitorul.