V-aţi întrebat vreodată de ce este cerul albastru? Ei bine, dacă răspunsul este da, probabil că nu sunteţi singurii. Este o întrebare care a măcinat oamenii de ştiinţă sute de ani şi, indiferent dacă albastrul cerului este sau nu o iluzie optică, unul dintre cele mai frunoase răspunsuri a fost oferit de celebrul critic literar Ovid S. Crohmălniceanu într-o proză apărută în ultimul număr CPSFA şi intitulată chiar astfel: De ce este cerul albastru?

Aici un scurt fragment care sperăm să vă trezească curiozitatea, atât în privinţa acestui autor cât şi a celorlalţi prezenţi în CPSFA, cea mai importantă colecţie de science-fiction a momentului ajunsă, iată, la numărul 31:

„Wehrli ceru o ţigară şi o aprinse. Zăbovi câteva se cunde cu ea în mână, fără să o ducă la buze. „Vedeţi, spuse, fumul are o culoare albăstruie, pentru că fumul de ţi gară e alcătuit dintr-o cenuşă foarte fină. Particulele ei au dimensiuni sub lungimile de undă ale luminii şi o dis persează către extremitatea violetă a spectrului.“

Se opri, trase din ţigară şi trimise câteva rotocoale de fum în aer. „Acestea sunt albe“, zise, invitându-i pe ascul tători să observe diferenţa. „De ce? întrebă el retoric, ca să poată furniza imediat răspunsul luminos: Pentru că atunci când am tras aerul prin canalele subţiri aleţigării, firişoarele de tutun s-au coagulat laolaltă formând nişte ghemotoace mai mari. Ele întrec ca dimensiune lungimea de undă a luminii şi o abat pe toată către ochiul nostru. Practic – trebui să admită Rayleigh – în cazul cerului albastru, chiar moleculele aerului erau acele particule foarte mici care produceau fenomenul dispersiunii înspre partea violetă a spectrului.“