Se poate vorbi despre Julian Barnes în nenumărate moduri; amploarea operei lui o permite. Se poate vorbi la modul statistic,  în date şi jaloane literare à la Wikipedia: născut la, primit premiul X etc. Se poate discuta din perspectiva criticii literare, care a făcut uneori joc de glezne pentru a încerca să închidă opera extrem de diversă a acestui autor în cuşca unui stil: ficţiune autobiografică (“Papagalul lui Flaubert”, “Porcul spinos”, “Sentimentul unui sfârşit” etc.), thriller scris sub pseudonim (seria “Duffy”), memorialistică (“Nimicul de temut”), iar lista poate continua. Dar, în fine, se poate purta un dialog despre Julian Barnes şi din perspectiva omului, a experienţelor de viaţă care l-au făcut să ne ofere o literatură atât de bogată.

Acesta este de altfel, mai presus de jocul de cuvinte, sensul titlului acest articol: sentimentul că din acest punct de vedere se poate începe apropierea dintre cititor şi opera lui Julian Barnes, a persoanei imediate care este acesta, cu bunele şi relele pe care le-a aşternut în scris fără niciun fel de oprelişte.  Sigur, veţi spune, dar temeiul acestui articol este însuşi elementul biografic: ziua de 19 ianuarie 1946. Fireşte, doar că de data aceasta o vom folosi exact ca pe acel pretext pentru a descoperi evenimentele profunde marcate anual de succesiunea aniversărilor şi pe care el le-a povestit impecabil în fiecare dintre cărţile lui. Nu în ultimul rând, o aniversare ne oferă de cele mai multe ori, asemeni anului nou, sentimentul unui început proaspăt. Ca un, să spunem, revelion ce mai personal, disponibil fiecăruia dintre noi în mod suplimentar. Iar dacă este să acceptăm această convenţie, atunci poate fi momentul cel mai potrivit pentru a descoperi şi eventual redescoperi opera lui Julian Barnes. Publicată în proporţie aproape totală de editura Nemira şi oferită vouă în acest sfârşit de săptămână, la o reducere substanţială de 50%.

Promoţia este valabilă până la data de 20 ianuarie 2014 şi nu se cumulează cu alte promoţii sau gratuităţi.