Citat: „Faptul că romanul apare simultan în România și în alte 29 de țări arată nu doar anvergura acestui proiect editorial, ci și dorința noastră de a le oferi cititorilor români o experiență autentică, de care să se bucure odată cu iubitorii de carte din întreaga lume. Echipa Nemira a lucrat cu mult entuziasm, uneori contra cronometru, pentru a se alinia calendarului și activităților internaționale ale acestui proiect editorial pe cât de așteptat, pe atât de amplu. Activitățile prin care ne-am propus să marcăm acest moment important pentru Nemira și pentru imprintul Armada sunt dedicate, așadar, cititorilor pentru care am pregătit materiale exclusive, activări și surprize inspirate din lumea Panem, evenimente și premii speciale”, a declarat Marian Coman, editorul coordonator al imprintului Armada.

***

Așadar, pe 18 martie ne reîntoarcem în Panem și celebrăm acest moment alături de cititori și de fanii acestei lumi ireale, fascinante și extrem de credibile pe care Suzanne Collins a imaginat-o. Pentru iubitorii seriei „Jocurile foamei”, dar și pentru cei care nu au ajuns încă în Panem, am pregătit un material amplu care explorează această lume post-apocaliptică teribilă și fascinantă, creată cu uriaș talent de Collins.

Universul „Jocurile Foamei” – Despre supraviețuire între revoltă și sacrificiu

Fără urmă de îndoială, romanele din universul Jocurile Foamei au avut o influență majoră asupra literaturii distopice contemporane. Trilogia inițială, publicată între 2008 și 2010, cuprinde romanele „Jocurile foamei”, „Sfidarea” și „Revolta” (toate apărute la editura Nemira), și a fost completată de un prequel apărut în 2020, „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare” și, acum, de „Răsăritul în ziua extragerii”, roman care coboară și mai mult în istoria teribilă a Panem. Acestea din urmă îmbogățesc și adâncesc universul creat de Collins, oferind cititorilor o nouă perspectivă asupra temelor centrale.

Acțiunea are loc într-un viitor post-apocaliptic, în națiunea fictivă Panem, situată pe fostul teritoriu al Americii de Nord, unde un regim totalitar își exercită controlul prin metode brutale, inclusiv prin obligarea unor adolescenți să lupte pe viață și pe moarte în cadrul unor jocuri televizate.

Primele trei romane ale seriei își concentrează acțiunea în jurul personajului Katniss Everdeen, o tânără de 16 ani din Districtul 12, care trăiește în sărăcie lucie și care se oferă voluntar ca tribut în locul surorii ei mai mici, Primrose, salvându-i astfel viața. Prin lupta sa pentru supraviețuire în arena mortală a Jocurilor, alături de Peeta Mellark, prin modul în care înfruntă cruzimea jocurilor și a celorlalți participanți, dar și pericolele, trădările și lupte pentru supraviețuire, Katniss devine un simbol al rezistenței împotriva sistemului opresiv al Capitoliu.

 „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare” explorează originile președintelui Snow, ajutând cititorii să descopere resorturile care stau la baza corupției și cruzimii din Capitoliu, iar „Răsăritul în ziua extragerii” adaugă o dimensiune emoțională puternică poveștii lui Haymitch Abernathy, personaj care în trilogia originală joacă un rol esențial în ghidarea și protejarea lui Katniss. Cititorii înțeleg mai bine trauma și complexitatea personajului, iar acest lucru adaugă o nuanță de profunzime relației dintre Haymitch și Katniss.

Răsăritul în ziua extragerii se întoarce în Panem cu 24 de ani înainte de evenimentele din Jocurile Foamei, acțiunea cărții începând chiar în dimineața extragerii celui de-al cincizecilea Joc al Foamei, cunoscut și sub numele de Jubileul Pacificării. Despre acest volum și despre ce înseamnă reîntoarcerea la universul „Jocurilor foamei”, Suzanne Collins declara recent: Pentru „Răsăritul în ziua extragerii” m-am lăsat inspirată de ideea lui David Hume cu privire la „supunerea implicită” (implicit submission) și, după cum spunea el, de „ușurința cu care mulțimea este guvernată de câțiva”. Povestea a oferit, de asemenea, oportunitatea unei analize mai profunde în privința utilizării propagandei și a puterii celor care controlează narativul. Întrebarea „Ce este și ce nu este real?” mi se pare tot mai presantă în fiecare zi.

„Noul roman al lui Suzanne Collins explorează nu doar lupta pentru supraviețuire, ci și impactul devastator al pierderii și curajul de a înfrunta soarta potrivnică. O poveste intensă și emoționantă, care adaugă o filă memorabilă în istoria unei serii ce a fermecat generații de cititori. Totodată, este o carte-avertisment, o reflecție asupra propagandei, a tragediilor aduse de regimurile autoritare și a destinelor strivite sub povara dictaturii”, a declarat Marian Coman, coordonatorul imprintului Armada.

Opresiunea politică și inegalitatea socială

Seria creată de Suzanne Collins a impus un model narativ: personajul adolescent prins într-un conflict major, cu miză politică și morală, un tip de poveste care a devenit rapid o rețetă de succes în  literatura young adult, Jocurile Foamei reprezentând, într-un fel, punctul de plecare pentru o nouă direcție în literatura pentru tineri — o direcție mai matură, care nu se teme să abordeze teme complexe precum sacrificiul, moartea, traumele și corupția.

Romanele lui Collins explorează probleme precum opresiunea politică, violența și războiul, lupta pentru supraviețuire, rebeliunea împotriva tiraniei și manipularea prin mass-media, îmbinate cu o poveste de maturizare și un substrat romantic.

Unul dintre cele mai pregnante aspecte ale universului Jocurile foamei este portretizarea dură a unui regim totalitar opresiv și a inegalității extreme dintre clasele sociale. Panemul este condus de la Capitoliu, un oraș bogat și decadent, care își menține dominația asupra districtelelor periferice prin forță militară, privare economică și teroare. Majoritatea locuitorilor din districte trăiesc în sărăcie lucie și foamete, exploatați ca forță de muncă semi-sclavă, în timp ce elita capitolină se bucură de un surplus grotesc de resurse​. Această ordine socială amintește de „pâine și circ” – panem et circenses – din Imperiul Roman: conducerea oferă un spectacol sângeros (Jocurile) în locul bunăstării reale, pentru a distrage și controla masele. Însă, spre deosebire de Roma antică unde astfel de spectacole mulțumeau poporul, în Panem ele servesc ca intimidare – reamintind permanent districtelelor că nu au scăpare și că viețile copiilor lor aparțin statului. Alegerea copiilor ca participanți forțați subliniază cruzimea absolută a regimului și dorința de a frânge orice speranță: viitorul fiecărui district este literalmente sacrificat pe altarul divertismentului macabru al Capitoliului. Astfel, jocurile devin simbolul opresiunii supreme, un „memento” al neputinței în fața puterii tiranice​.

Seria evidențiază repetat foamea, munca istovitoare și frica continuă în care trăiesc oamenii de rând, comparativ cu extravaganța Capitoliului (banchete, modă ostentativă, chirurgie estetică bizară etc.). De pildă, Katniss rămâne uimită de mesele îmbelșugate de la Capitoliul, știind că în districtul ei oamenii mor de foame zilnic. Această inechitate este motorul tensiunilor sociale ce duc la rebeliune. Prin descrierea acestor contraste, Collins face o critică implicită la adresa injustiției sociale și a autoritarismului – un mesaj cu ecou în lumea reală, unde discrepanțele dintre bogați și săraci, precum și abuzurile de putere, sunt teme actuale. De altfel, seria a fost privită ca oportunitate de a aduce în discuția populară subiecte de justiție socială, fiind comparată situația Panemului cu cea din societatea contemporană din perspectiva inegalității economice și a oprimării​.

Succesul cărților Suzannei Collins a marcat apogeul genului young adult dystopian (literatură distopică pentru adolescenți) și a deschis calea pentru nenumărate titluri similare. Deși au existat și înainte romane distopice pentru tineri, „Jocurile foamei” a fost un catalizator care a demonstrat potențialul comercial enorm al acestor povești și a generat un adevărat trend la începutul anilor 2010. Editurile au căutat să replice formula lui Collins – o eroină adolescentă puternică, un decor distopic-opresiv, un triunghi amoros, acțiune intensă și comentariu social – pentru a capta publicul „flămând” de astfel de istorii. Astfel, „Jocurile foamei” a fost pilonul de succes care a ținut pe umeri o întreagă modă literară a deceniului. Criticii au observat că practic orice roman distopic YA apărut după 2010 era inevitabil comparat cu seria lui Collins.

Foto Credit Author Todd Pitt.

Tweet