Fanii genului science-fiction au parte de o ştire pe cinste: “Flow My Tears, the Policeman Said”, volumul inedit semnat de celebrul Philip K. Dick şi recompensat cu John W. Campbell Memorial Award for Best Novel în 1975, se pregăteşte, în premieră pentru România, pentru lumina tiparului! Şi nu oricum, ci în traducerea regretatului Ştefan Ghidoveanu. Acestora şi tuturor iubitorilor marelui autor american le oferim un scurt fragment din viitorul volum „Curgeţi, lacrimile mele, zise poliţistul”:

„Totul se întâmplă foarte repede. Jason se dădu înapoi din instinct, dar o făcu prea târziu şi prea lent. Creatura extraterestră asemănătoare unui burete adeziv, pe numele său Callisto, îşi înfipse imediat în pieptul lui cele cincizeci de tuburi destinate hrănirii, afundându-le adânc în carne.

Jason se năpusti imediat asupra dulapurilor suspendate din bucătărie, deschise uşile la întâmplare şi înşfăcă o sticlă de whisky pe jumătate plină. Îi deschise capacul cu mişcări nesigure şi-i turnă conţinutul peste creatura agăţată de pieptul lui. Gândurile îi erau foarte clare, gândirea – extrem de lucidă. Nu intră în panică, se mulţumi să toarne în continuare whisky peste creatură.

O clipă, nimic nu se întâmplă. Jason încă se ţinea bine şi reuşi să nu intre în panică. Apoi, creatura începu să se acopere de umflături, să se zbârcească şi să cadă fâşii-fâşii, de pe pieptul lui pe podea. În scurt timp, muri.

Simţindu-se foarte slăbit, bărbatul se aşeză la masa din bucătărie. Lupta din greu cu leşinul. Unele dintre tentaculele creaturii încă se aflau în trupul lui, cât se poate de vii.

– Nu-i rău, reuşi el să silabisească. Cât pe ce să-mi vii de hac, curva dracului!

– Încă nu, replică Marilyn sec, fără urmă de emoţie în glas. Mai ai în corp tuburile de hrănire ale creaturii, ştii asta. Uită-te doar cum arăţi! Iar o sticlă de whisky nu este de ajuns pentru a le îndepărta. Nimic, de fapt, nu este suficient!

Jason leşină în clipa următoare. Ca prin ceaţă, zări podeaua în verde şi cenuşiu apropiindu-se vertiginos de faţa lui, apoi totul se transformă într-un gol total. Un vid în care nici măcar el nu mai era prezent.”