Război în zona de separaţie este acum disponibil pe nemira.ro.

V-aţi imaginat vreodată cum ar arăta o poveste cu agentul 007, dar SF? Seria lui Neil Asher combină povestea unui agent secret cu elemente îndrăgite ale genului SF: nave spaţiale şi lupte grandioase, misiuni secrete, ameninţări din umbră şi IA-uri care conduc lumea. Pe lângă asta, Asher abordează una din întrebările cele mai complexe: ce înseamnă să fii om, într-un mod fascinant şi interesant, din perspectivă dublă: a inteligenţei artificale, dar şi a omului.

Război în zona de separaţie continuă povestea începută în Agentul Cormac. Polity este atacată de o entitate IA care controlează ucigătoarea tehnologie Jain, însă ofensiva nu pare coerentă. După ce una dintre navele-vierme ale lui Erebus ucide milioane de oameni de pe Klurhammon, o lume care practică agricultura foarte tehnologizată, agentul Cormac trebuie să investigheze cazul şi începe să pună la îndoială motivaţiile stăpânilor lui. Urmează alte atacuri şi măceluri, care nu fac decât să implice în război câţiva dintre indivizii cei mai periculoşi din Polity. Mika e răpită din nou de o insondabilă entitate străină şi aruncată în acţiune pentru a-i trezi pe creatorii tehnologiei Jain din somnul lor de cinci milioane de ani. Însă atacurile dezlănţuite de Erebus nu sunt chiar aleatorii şi ar putea anunţa sfârşitul…

 În continuare, vă invităm să citiţi un fragment din Război în zona de separaţie.

“Separaţia, practic zona de frontieră a Polity, a stabilizat în multe cazuri porţiunile dincolo de care Polity a încetat să se extindă (un exemplu elocvent fiind chiar partea situată între Polity şi al Treilea Regat Prador, numit „Cimitirul“ de către locuitorii săi), însă, în rest, ea a continuat să se deplaseze spre exterior (cu precădere spre centrul galaxiei). Pe această demarcaţie s-au desfăşurat şi continuă să se desfăşoare numeroase conflicte, pentru că dincolo de ea ocupaţia umană şi chiar IA se extind mai departe, ca urmare a existenţei primelor diaspore din sistemul solar şi a emigraţiei continue a oamenilor şi IA-urilor care caută ceva nou sau se feresc de ceva vechi. Aceste conflicte se numesc Războaie de Separaţie – fiind în mod specific definite astfel de resursele necesare lor şi de felul în care ele exercită presiuni asupra teritoriului Polity. De obicei, cuirasatele Securităţii Centrale a Pământului (SCP), forţele terestre ale Polity sau acţiunile lor combinate pun imediat capăt conflictului. În general, activitatea de curăţenie care urmează durează mai mult. De-a lungul istoriei Polity am cunoştinţă doar de un conflict care a fost considerat mai grav decât Războiul de Separaţie, iar acesta s-a declanşat când Prador a distrus staţia Avalon, apoi navele sale au pătruns în spaţiul Polity aşa cum un roi de viespi invadează un stup de albine. Cu toate acestea, am auzit zvonuri privind desfăşurarea altor conflicte care au ieşit din tiparele definiţiei Războaielor de Separaţie. Însă amănuntele nu sunt prea clare. Probabil că acestea sunt doar mituri, legende urbane sau şabloane menite să gâdile orgoliul maselor. Ori poate sunt cu totul altceva…

Din Cum stau lucrurile de Gordon

Da, a gândit el, nici măcar entităţile cu inteligenţe artificiale de două ori mai puternice decât a mea nu ştiu ce să facă. A dat aprobator din cap, însă în aceeaşi clipă l-a zărit pe Arach, drona-păianjen, întinzându-şi încet picioarele metalice şi lungi. Şi ridicându-şi capul cu ochi rubinii pentru a scruta împrejur. La început, drona părea să testeze aerul cu antenele, după care a sărit într-o poziţie dreaptă: un păianjen cromat cu diametrul de aproape un metru şi jumătate. Arach poseda acum un nou abdomen – cel original, echipat cu arme automatizate, rămăsese pe o lume în apropierea căreia flota Polity fusese prinsă într-o ambuscadă, pentru a ajuta la îndepărtarea biomecanismelor urmăritoare, cu baza la sol, ale lui Erebus. Acest nou abdomen conţinea o gamă similară de arme.

– S-a întâmplat ceva, a remarcat Jerusalem.

Cormac a înţeles asta, pentru că Arach ar fi catadicsit să se trezească doar dacă exista şansa de a folosi acel nou armament. Cormac s-a împotrivit impulsului de a se conecta la reţelele IA-urilor locali pentru a afla ce se întâmplase. Totul i s-a părut a fi prea la îndemână.

– Spune-mi, a zis el, observând că pe iubitei sale apăruse o expresie de resemnare, vecină cu tristeţea.

– Una dintre navele-vierme ale Erebus a atacat o lume Polity, i-a răspuns Jerusalem.

– Pe care? a întrebat Cormac, imaginându-şi una dintre lumile mari, cu o populaţie de miliarde de oameni, transformată acum în ruine fumegânde.

– Alegerea ţintei a fost şi de data asta derutantă.

Arach îşi făcea obişnuitul dans pe mochetă, semn clar că era incapabil să-şi ţină bucuria în frâu. Jerusalem îl informa exact pe Cormac în legătură cu atacul, iar drona devenise imediat activă… ceea ce însemna că exista o situaţie care trebuia investigată fără a mai fi nevoie să se apeleze la nave de luptă, IA-uri importante sau arme. Era nevoie de Cormac.

– Ştii ceva? Credeam că mintea IA-urilor funcţionează de o sută de ori mai rapid decât cea a oamenilor, dar tu ai gândit îndeajuns de lent ca să-mi pui răbdarea la încercare.

– Prea bine, a spus Jerusalem. Nava-vierme a atacat o lume foarte mică, fără importanţă tactică, numită Klurhammon. Din câte am înţeles, aceeaşi navă a plecat de acolo după ce a exterminat o mare parte a populaţiei şi a provocat distrugeri masive.

– Este absurd.

– Întocmai.

– Şi trebuie investigat.”