Update:
Felicitări celor 3 câștigători ai cărții “Indignați-vă!”: Adrian Chiriac, Frigura George și Bogdan!
Publicat acum aproape un an de zile, manifestul politic al lui Stéphane Hessel, “Indignați-vă!”, continuă să aibă un impact de toată admirația, asupra stării de resemnare a societății noastre. Iar jurnaliștii cunoscutei publicații franceze Le Monde au scris foarte bine despre această etapă de “indignare globală”.
Cu toate că scriitorul, fost ambasador al Franței și erou al Rezistenței, are nu mai puțin de 93 de ani, Stéphane Hessel are o agendă plină cu vizite în diverse țări pentru conferințe și discuții despre succesul cărții sale. Puterea mesajului său s-a făcut simțită în zeci de țări, precum Spania, Slovenia, Germania, Suedia, Italia, Portugalia, Japonia, Coreea de Sud, Australia și multe altele!
De asemenea, este surprinzător cum nu există nicio țară în care manifestul “Indignați-vă” să fi trecut neobservat sau să fie considerat un eșec. Cu toate acestea, motivul succesului său variază de la țară la țară, așa cum era de așteptat. Să fie oare speranța și îndemnul său către armonia dintre culturi cele care i-au impresionat pe români? Sau caracteristica specifică a poporului nostru, de a ne accepta soarta și conducătorii corupți, neavând curajul de a ne revolta?
Autorul continuă să publice noi lucrări în perioada următoare, 2 dintre ele fiind “Tous comptes faits… ou presque” și “Le Chemin de l’espérance”, existența acestora fiind motivată de “presiunea succesului”.
Articolul complet de pe Le Monde îl găsiți aici.
Concurs:
Vă invit să stăm de vorbă despre necesitatea și impactul unui asemenea manifest în România. De ce credeți că mesajul lui Hessel inspiră și provoacă atâtea culturi?
De asemenea, la sugestia cititoarei Mihaela, ale cărei propuneri de discuție mi s-au părut interesante, putem lărgi tema de discuție până la armonia dintre culturi sau chiar toleranța de care dăm dovadă în calitate de cetățeni.
Premii:Voi oferi, prin tragere la sorți, 3 exemplare ale volumului “Indignați-vă!”.
Deadline: 30 Septembrie 2011.
Se pare ca nu vrea nimeni o carte cadou 🙁
Pacat!
Ar fi fost foarte interesanta o discutie cu tema: Ce presupune armonia dintre culturi sau cat de (in)toleranti suntem in calitate de cetateni
Mi se par foarte bune sugestiile Dvs.! Le-am adăugat în cadrul articolului, pentru a le vedea toată lumea.
Va multumesc pentru aprecieri!
Chiar daca sugestiile mele au fost mai modeste sper sa poata fi considerate un punct de plecare in stabilirea unei conversatii cu aplicabilitate reala asupra societatii in care, ne place sau nu, traim.
am ajuns la concluzia ca daca ne indignam si iesim in strada…si facem chiar o revolutie, nu inseamna neaparat ca o vom duce mult mai bine. Asa ca multi oameni prefera sa incerce sa schimbe lucrurile din imediata lor apropiere si sa nu se revolte la o scala mai larga.Indignarea o traim zi de zi..dar deja ne e lehamite sa ne tot plange,..asa ca ramanem in universul nostru mic
Poate că nu este nevoie de o revoluție în adevăratul sens al cuvântului. Poate că avem nevoie doar să începem să privim altfel lucrurile și oamenii din jurul nostru.
Nu cred că o revoluție ar mai putea schimba altceva în afară de regimul politic și figurile politice de la vârf. S-a mai încercat și nu s-a schimbat mare lucru. E destul de greu să schimbi mentalitatea populației adulte, cât și convingerile de viață ce sunt bine cimentate și înrădăcinate ca urmare a educației, a vieții în general. O schimbare ar trebui produsă la generația tânără, cea de la care se așteaptă să vină din urmă și să ne ia locul, însă la cum este generația actuală de până în 20 ani, va fi nevoie de o nouă generație (există și excepții în cadrul generației actuale).
Știu că ar trebui să fiu indignat de situația actuală a României și de viitorul sumbru, doar că nu pot. Sunt indignat de indiferența oamenilor. Zilele trecute vorbeam cu o copiliță de 21 ani și-mi spunea că ce-i pasă ei de cei din Africa dacă mor de foame, nu este vina ei că nu sunt capabili să-și procure hrana singuri. Pentru așa ceva m-am indignat, sunt indignat și mă voi indigna în permanență. Împotriva oamenilor de felul acesta ar trebui luate măsuri pentru început.
Ca o mică concluzie, consider că o schimbare ar trebui produsă în cadrul celor din proximitatea noastră, în gândirea celor cu care interacționăm direct, eventual să le deschidem ochii (chiar dacă nu ne garantează nimeni că noi avem dreptate).
A SE INDIGNÁ mă ~éz intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revoltă; a se revolta. /<fr. síndigner, lat. indignari
Nu am citi cartea lui Stéphane Hessel si nu stiu impotriva cui sau a ce ne indeamna sa ne revoltam, insa mai degraba ar fi scris o carte intitulata "Schimbati-va!". Revolta vine intotdeauna la pachet cu distrugerea, cu ura si cu invidia. Grecii se tot revolta de ceva vreme incoace, in Anglia revolta a insemnat doar furturi, jafuri si violenta, zilele astea se revolta bulgarii. Societatea asa cum o traim noi acum este bolnava. Ieri cautand ceva am dat peste melodia asta: http://www.youtube.com/watch?v=M9BNoNFKCBI Eram copil cand am auzit-o pentru prima oara. Videoclipul mi-a adus aminte de un altul aparut la 10 ani dupa primul cantec ( http://www.youtube.com/watch?v=XAi3VTSdTxU )La mai mult de 25 de ani societatea in care traim este la fel. Plina de ura, invidie si nepasare. Toti spunem ca daca ne-am permite am schimba ceva, dar in realitate cu cat avem mai mult cu atat ne dorim si mai mult. Prin revolta nu schimbam nimic, nici pe noi nici societatea in care traim. Doar ii inlocuim pe unii cu altii. Si totul doar din dorinta de a mai primi si noi ceva in plus, chiar daca de cele multe ori nu avem nevoie. Totul se rezuma doar invidie.
Indignari si revolte o sa tot vedem in perioada urmatoare, insa nu cred ca vor aduce ceva cu adevart bun.
Despre armonia dintre culturi nu pream am ce sa zic. Poate doar ca totul se rezuma la respect. Atat timp cat ne vom considera superiori fata de altii aceasta armonie nu va exista.
Nu cred ca un astfel de manifest ar schimba Romania.. Schimbarea trebuie sa vina dintr-o dorinta comuna de mai bine.. Dar superficialitatea domina si unora le e bine asa.. Si nu se intind mai mult decat le permite plapuma.. 🙂
Din pacate poporul nostru nu este educat suficient pentru a se indigna, toate miscarile sociale din tara nostra au dus la pierderi de vieti, distrugeri de bunuri etc…Inainte de a striga trebuie sa stim pentru ce sa o facem, este pueril sa ne strigam in gura mare nevoia de mai mult in conditiile in care calitatea vietii si accesul la informatie in tara noastra practic a explodat in ultimii 20 de ani. Sa nu uitam de unde am plecat si sa evitam a ne gandi ca ni se cuvine, daca dorim mai mult va trebui pur si simplu sa incepem sa producem mai mult!
Despre romani ar fi multe de spus.Din pacate cred ca ne-am nascut indignati si am crescut intr-o societate indiferenta si mereu impacata cu propria soarta.Se pare ca inca stam in umbra “mioritei” si mai rau este ca noi constientizam acest lucru.Spunem lucrurilor pe nume doar cand barfim cu prietenii la o terasa sau la scara blocului dar cand trebuie sa ne cerem drepturile ne fofilam subtil si ne consolam cu ideea ca “oricum nu are rost”.Suntem indignati cand vedem in ce hal am ajuns dar iesim in strada cu stomacurile goale sa ne sustinem echipa favorita de fotbal in loc sa urlam de foame.Stim cu toti care e realitatea dar in ipocrizenia noastra mai facem si pe miratii cand se anunta rezultatele reale ale bacalaureatului sau cand apare un document oficial despre starea spitalelor.Eu sincer nu cred ca sunt de vina conducatorii.Vom fi in continuare indignati de tot ce ne inconjoara atata timp cat repetam la nesfarsit “mai rau sa nu fie”.Sper ca intr-o zi sa uitam aceasta vorba.
strict la intrebare, punct
exista o mutenie internationala