În Evul Mediu Europa a fost cucerită de un joc de strategie adus de cruciați de undeva din Orient. Un fel de surogat al războiului redus la câteva piese și o tablă de joc în pătrățele, de-a lungul secolelor acest joc s-a transformat urmând schimbările petrecute în societatea europeană. Mai întâi joc tactic, extrem de lung și de plictisitor (ca și războaiele feudale), în timp a devenit un joc de strategie din ce în ce mai provocator și mai incitant. …
Episodul începe în forță. După ce Daenerys a apărut ca din neant la finalul episodului trecut, în episodul curent preia frâiele orașului și implicit ale situației negociind cu stăpânii din Meereen care au asediat orașul și vor să o detroneze cât mai repede. Ca de obicei, dovedește un spirit puternic, ambițios, calculat ca un strateg bărbat și întotdeana neînfricată când are dragonii în mânecă, pardon sub picioare. De câte ori nu a intrat sau ieșit din scenă într-o situație imposibilă …
Cel mai nou episod din Urzeala Tronurilor este din nou un episod de tranziţie, dar, spre deosebire de cel anterior, “Nimeni” chiar pregăteşte terenul pentru marele final şi bătălia mult aşteptată din episodul următor. Partea mai interesantă e că episodul are foarte multe asemănări cu ultimele evenimente din cărţi, cu schimbările de rigoare, dar, deşi am înaintat un sezon întreg după ultima carte, lucrurile stau în aceeaşi poziţie la finalul Festinul ciorilor/Dansul dragonilor şi finalul lui “Nimeni”.
După o suită de episoade care au mizat pe pumnul în stomac, pe scene puternice şi puncte culminante, episodul şapte calcă strâmb şi în afara ritmului. Scenariul lui Brian Cogman se dovedeşte anemic, incapabil să lovească notele de pe partitură. Cuvintele vin şi pleacă, dialogurile curg, însă aproape în fiecare scenă predomină senzaţia că lipseşte ceva, că unele detalii nu au fost punctate corect, că nu s-a acordat greutatea cuvenită. Episodul şapte pare să fie unul de tranziţie, un episod …
Blood of my Blood – un episod echilibrat, unul pus sub umbrela revederilor, mai puţin revelator faţă de cum am fost obişnuiti cu a doua jumătate din sezoanele Urzeala Tronurilor de până acum. Însă episodul şase este suficient de schimbător cât să iasă de sub tiparul amintit. Serialul rămâne unul dintre cele mai puternice şi ofertante din galeria televiziunilor. Dacă săptămâna trecută serialul se închidea cu una dintre cele mai dureroase (şi generatoare de meme-uri) scene din istoria show-ului, acum …
Când toată lumea trâmbița că acțiunea din primele episoade a fost cea mai importantă, iar de-acum încolo vor urma filler-ele, Urzeala Tronurilor a surprins iarăși aseară, dovedindu-se revelator. Ultimul episod creează răni noi și le deschide pe cele vechi, face publicul mai conștient decât ar fi vrut de cine deţine cu adevărat puterea în Westeros sau care este actuala forță principală pe tărâmurile Gheții și adevărata sursă de teamă. Cele 50 de minute sunt pictate cu tot soiul de Geneze.
Am terminat episodul patru în urmă cu câteva minute şi am doar o singură dorinţă: să revăd la nesfârşit reuniunea dintre Sansa Stark şi Jon Snow. Nu credeam că o să aibă un efect atât de puternic asupra mea. Am vrut să se blocheze episodul, să se descarce laptopul sau să îmi pice netul, orice, doar să nu dispară imaginea celor doi fraţi îmbrăţişaţi, cu lacrimi în ochi, care s-au regăsit după o perioadă atât de îndelungată, timp în care …
După aproape cinci ani de așteptare pentru fanii-cititori ai serialului Urzeala Tronurilor şi seriei Cântec de gheaţă şi foc, Jon a înviat miraculos, punând capăt teoriilor despre cum se va întâmpla asta (pentru că nu l-a crezut nimeni mort) și oferind și o explicație pentru care personajul Lady Stoneheart nu a apărut în serial. Până la urmă, dacă învii prea multe personaje în același mod, viitoarele decese își pierd din greutate, iar moartea surprinzătoare și definitivă e unul din cele …
Săptămâna aceasta, fanii GoT încearcă să evite la primele ore ale dimineţii spoilere şi eşuează lamentabil. De unde înţelegem că fanii nu sunt troli, ci au mers să ia lumina şi acum binecuvântează wall-urile cu cel mai evident spoiler din tot sezonul ăsta. Până să încep să fredonez melodia lui Smiley, “Acasă” şi să trec direct la vestea aducătoare de lacrimi pe obrajii diafani ai fanelor – şi cu ocazia asta să anulez posibilitatea unui nou parastas virtual – în …
Aşteptarea a luat sfârşit, primul episod din sezonul şase al seriei Urzeala Tronurilor a ajuns în sfârşit pe micul ecran. Cu mize enorme, cu multe întrebări nerăspunse şi personaje aflate în mijlocul unor transformări radicale, acest sezon este printre cele mai anticipate. Unul dintre motive este acela că toate liniile narative au ajuns pe terra incognita. Nu a fost publicat încă, mult aşteptatul volum The Winds of Winter, deşi George R. R. Martin era determinat să lanseze volumul în 2016, …
,,Marea şansă” scrisă de Olivia Manning este în mod cert una dintre uriaşele surprize editoriale ale acestui început de primăvară. Cartea este formidabilă atât prin conținutul evenimentelor cât şi prin acuratețea şi firescul descrierii lor. Mai mult decât atât, povestea ne priveşte, direct şi personal, ca aparținători ai unui anumit spațiu cultural şi implicit al istoriei sale. Depăşind cadrele unui simplu exercițiu, uimirea devine ea însăşi modul de a fi al lecturii: nu-i nevoie să parcurgi prea multe pagini pentru a …
Recenta miniserie Syfy şi relansarea cărţii, în noul format al colecţiei Nautilus, cu o copertă desoebită, readuc în atenţia publicului una dintre cele mai interesante opere ale lui Arthur C. Clarke. Sfârşitul Copilăriei ne oferă o nouă viziune asupra clasicei invazii extraterestre şi pune în discuţie multe subiecte filosofice, religioase şi etice, care mai de care mai controversate. Cartea a fost discutată şi la Clubul de lectură Nemira, cu mult înainte să aflăm de producţia serialului, iar asta m-a făcut …
Suntem în Mexic la început de secol XX, într-o noapte caldă de iulie pe care ploile au uitat-o. Străzile pietruite ale cartierului Coyoacán sunt pustii, în vreme ce oamenii s-au retras înăuntrul caselor lor la capătul unei zile agitate. Tocmai s-a încheiat încă o sărbătoare a Morții, a Sfintei Morți pe care mexicanii o venerează cum se cuvine, an de an. Suntem aşadar în țara în care morții i s-au recunoscut drepturile depline fiind personificată şi ,,sanctificată”. Moartea are prin …
Suntem în Calcutta, însă departe de vacarm, undeva la periferia oraşului, pe străzile întortocheate ale cartierului Tollygunge pe care toată lumea îl cunoaşte datorită celebrului său club de golf. Casele sunt modeste, semn că oamenii aparțin cumva clasei de mijloc. Există o linişte a locului, deloc străină liniştii culturilor care conviețuiesc aici: cândva dominantă, populația musulmană este acum din nou minoritară, însă numele străzilor rămase neschimbate şi superba moschee de pe colț care domină întregul peisaj amintesc în continuare de …
Adevărata măsură a vieții este amintirea. Suntem în Berlinul zilelor noastre. Lui David Foenkinos îi place să admire oraşul acesta grandios, instalându-se adesea pe terasa cafenelelor din Savingnyplatz. Se află în Berlin pe urmele unui renumit colecționar de cărți, deținătorul unei biblioteci legendare. Vrea să scrie despre viața lui, să se documenteze mai întâi. Limba germană, liedurile lui Kathleen Ferrier, mobilierul din perioada Bauhaus, arta şi albumele de artă îl atrag în mod inexplicabil. Şi în felul acesta, umblând din …
Este unul dintre cei mai dedicaţi fani ai titlurilor colecţiei Nautilus a editurii Nemira şi dă tonul recenziilor literare tocmai din Timişoara. A devenit cunoscut ca Răzvan van Firescu, dar cine se ascunde în spatele acestui pseudonim este mai puţin important decât ce citeşte. Este prin urmare momentul să aflăm şi noi care sunt titlurile pe care le recomandă tuturor acelora pentru care începerea unui nou an înseamnă că urmează încă 365 de zile de lectură. Pardon, 366, pentru că …