1. Cum a apărut ideea personajului Dar Motan și ce te-a inspirat să creezi o poveste în jurul lui?

Am pornit de la o teamă. Din copilărie mi-era frică de pisici, oricum ar fi fost: tărcate, albe, pufoase, mari sau mici.  Și, dacă tot suntem la dezvăluiri din culise, originile lui Dar sunt, de fapt, la mare. Eram la Constanța, în obișnuitul meu tur de case vechi, când am descoperit, aproape de Palatul maur al prințului Suțu, o mâță neagră. Era dincolo de gard și mă privea insistent. M-am infiorat, i-am făcut o fotografie, și m-am promis că voi scrie la un moment dat ceva despre această pisică neagră. Mă gândeam că va fi, poate, un mic accent într-o carte, probabil continuarea la ”Plec, roman cu publicitari, măgar și umbre”.

Și anii au trecut. Apoi, într-o altă vară, la Bran, mi-am amintit de acea pisică neagră care m-a speriat și mi-am zis că voi răsturna povestea: voi scrie despre un pisoiaș adorabil, negru, frumos, norocos. Inițial a fost o singură poveste care a apărut în revista Fabulafia. Pe atunci acțiunea din Dar Motan se întâmpla la Constanța iar acțiunea era complet diferită: doar la final apăreau niște pisoi, între care și o pisicuță cu fundă bleu. Doi ani mai târziu, am gândit o întreagă serie pisicească de data aceasta la Bran, cu castelul Principesei Ileana pe fundal. Se pare că efectul Dar Motan a mers în primul rând asupra mea: nu mă mai tem atât de mult de pisici, ba chiar contemplu ideea de a adopta un motănel și de a-l ține la mama, la Bran.

2. Ce semnificație are pentru tine motanul Dar și care sunt trăsăturile care îl fac atât de special pentru cititori?

Pisoiul Dar este un pachet de candoare, optimism și curiozitate. Și acesta este darul lui pentru noi. Ne învață să privim lumea cu ochi mari, mari de tot. Ne învață să vedem binele din orice băltoacă. Și ne antrenează curiozitatea de a descoperi lumea aceasta minunată din jurul nostru, felie cu felie.

3. Cum îți imaginezi că impactează poveștile tale copiii care le citesc? Ce mesaje vrei să transmită Dar Motan tinerelor generații?

Într-o primă fază, ”efectul Dar Motan” este unul de buclă: copiii cer să li se citească povestea în mod repetat. Iar aici este un mic secret de bucătărie literară: am creat povestea cu mai multe straturi de semnificație, care ni se dezvăluie treptat, pe măsură ce ne întoarcem la text.  De asemenea, sunt tot felul de detalii în ilustrație care, tot așa, ”se leagă” după a doua sau a treia lectură. În plus,  am scris textul în mod muzical, cu fraze care au ritm și cuvinte care rimează.

Apoi, am observat că se creionează un univers Dar Motan acasă: se împart rolurile în familie, de obicei copilul este Dar, mama primește rolul lui Nuti iar tatăl e Zahar. Desigur, nu e o regulă. Chiar azi îmi scria o mamă că la ei în familie Nuti este preferata tatălui iar copilul spune că este Zahar pentru că îi place mult de… tort.

Există un al treilea nivel, în care copilul cere să fie dus la Bran ca să-l caute pe Dar Motan și să vadă castelul unde locuiesc pisicile Tesa și Nor.

4. Seria Dar Motan are un mix între aventuri, învățăminte și umor. Care crezi că este secretul de a crea o poveste care să capteze atenția atât a celor mici, cât și a părinților?

Dacă e să vorbim despre secrete de bucătărie….am scris această serie ”activând” în primul rând tehnicile narative pe care le-am învățat timp de două luni la Harvard, la școala de vară de scriere creativă. Apoi am folosit elemente de captare a atenției pe care le-am deprins din publicitate, din experiența mea de fost strateg în comunicarea de brand. Umorul este clar ”moștenit” din anii de publicitate. Muzicalitatea frazei este probabil dobândită din anii mei de ucenicie la școala de muzică.

Dincolo de tehnica scrierii, cred că atât părinții cât și copii simt nevoia unui refugiu din lumea aceasta exterioară care pare să fie din ce în ce mai haotică. Simt nevoia unui spațiu de optimism, de bine, de spirit jucăuș. Povestea este balsam pentru suflet, indiferent de vârstă. Și povestea e un mod în care noi, cititorii, putem apoi să ne vindecăm lumea, păstrând acea lumină de încredere și de bunătate. Ar trebui spus că atunci când scriu, mă identific în primul rând cu poziția de cititor: dacă râd, mă emoționez, sau…îmi e poftă ce cuprind în carte, înseamnă că sunt pe drumul cel bun. 

5. Cum ai reușit să îmbini pasiunea pentru educație, creativitate și literatura pentru copii în acest proiect?

Fiecare carte Dar Motan are măcar un element educativ. Nu este o carte didactic-narativă, cu o morală evidentă, care ”țipă” la tine. Eu nu scriu cărți moralizatoare, nici cărți de ”cum să”. În primul rând, urmăresc o poveste care să fie rotundă, cu toate tehnicile narative de atenție, dezvoltare, ruperi de ritm, ecouri, convergențe. Am scris aceste povești la interesecția cu niște scene de teatru, de aceea la final am inclus distribuția personajelor, cu mici detalii suplimentare, cu trimiteri amuzante.

Sunt cărți jucăușe care invită la creativitate. Da, conțin una sau două fraze de înțelepciune, de obicei spuse de Mitanța, mâța bătrână care a venit din Franța. Da, au o tușă educativă: sunt despre prietenie, despre descoperire, despre frica de a greși, despre frica de apă sau de întuneric și așa mai departe. Dar povestea ca antrenament de optimism și de imaginație, iată ce mă interesează dincolo de orice.

6. Ce rol joacă ilustrațiile în poveștile tale?

Între ilustrație și poveste trebuie să existe un dialog, o complicitate, altfel magia nu se întâmplă. Nu-mi doresc o ilustrație care să fie doar un ecou al textului, ci o probă suplimentară de imaginație. Îmi mai doresc să se vadă că este o ilustrație românească, hranită din tradiția acestui spațiu. De aceea în seria Dar Motan există note foarte personale în planșe: de exemplu, soba Mitanței chiar există, este pictată după soba mea cu cahle transilvănene. La fel, măsuțele neoromânești și multe dintre detaliile de ceramică sunt inspirate din realitate, sunt parte din casa în care am scris Dar Motan. Am fost norocoasă să găsesc un ilustrator care era deja pasionat de case și de ceramică tradițională. Așa că între noi dialogul a fost simplu de la bun început.

7. Ai vreun mesaj special pentru copiii care îl îndrăgesc pe Dar Motan?

Copil drag, să deschizi ochii în fiecare zi cu bucuria că, iată, începe o nouă aventură!  Să-ți fie fiecare zi nu doar o sumă de ore, ci un dar.

Fii Dar Motan și când vei crește mare: curios, vesel, frumos. Tot ca Dar Motan, să nu te îngrijorezi. Și să nu crezi vreodată că lumea și-a epuizat rezervele de blândețe, de frumusețe și de bunătate. Cât timp iubim și sperăm, suntem bine. Poveștile sunt cu noi.

Tweet