Forma şi conţinutul se împletesc superb în ambiţioasa nouă carte a lui Lauren Oliver, Replica. Două destine se împletesc într-o carte cu două fețe. Pe de o parte, povestea spusă de Lyra. Pe de altă parte, povestea trăită de Gemma. Împreună, ele oferă o călătorie de neuitat într-un roman incredibil.

Povestea Lyrei începe departe, pe o insulă, unde totul pare feeric. Dar, privit de aproape, Institutul Haven se vede altfel: ca un spațiu în care se cresc clandestin și se țin sub observație replici sau modele umane. Lyra este însă unul dintre cobaii care reușesc să scape. Gemma își trăiește cuminte adolescența, până când o întâmplare o face să investigheze trecutul propriei familii, în care descoperă mai multe surprize. Printre ele, legătura tatălui ei cu Institutul Haven. Așa că pleacă în Florida, unde o așteaptă două replici și mai multe întrebări.

În continuare vă prezentăm un interviu în care Lauren Oliver explică cum a gândit acest proiect complex şi ne oferă şi indicii despre continuarea cărţii.

Descrierea romanului pare destul de complicată. Cum ai explica în cuvintele tale cartea?

LO: Sunt practic două cărţi într-una şi fiecare este spusă din perspectiva altui personaj. Sunt independente una de alta, în sensul că fiecare parte are o poveste a ei şi o poţi citi individual. Nu ai nevoie de cealaltă poveste pentru ca ea să aibă sens. Dar sunt interdependente, pentru că, dacă le citeşti împreună, ai parte de o imagine mult mai mare şi înţelegi întreaga poveste. Practic, spune o a treia poveste, una la o scară mai mare.

Deci dacă cineva citește Gemma prima data și apoi cartea Lyrei și altcineva le citește pe amândouă în acleași timp, la final au citit aceeași carte?

Este o întrebare interesantă. Da şi nu. Pe de o parte, amândoi cititorii abosrb aceeaşi informaţie ca timp. Pe de altă parte, impactul lecturii cărţilor pe rând alterează experientă, pentru că înveţi lucruri plasate special în fiecare dintre cărţi. Capitolele, dacă vrei să le citeşti alternativ, ceea ce poţi face, au fost gândite şi pentru acest mod de lectură. Deci ai putea să citeşti un capitol al Gemmei, apoi unul al Lyrei sau unul al Lyrei urmat de un capitol al Gemmei. Capitolele au fost aranjate astfel încât să comunice între ele.

Deci, ai pierde această calitate a capitolelor dacă citeşti cărţile pe rând. Dar am auzit oameni spunând că e mişto să citeşti mai întâi povestea Lyrei, pentru că sunt lucruri pe care le ştii deja atunci când începi povestea Gemmei şi invers.

Cum ţi-a venit această idee?

Nu îmi aduc aminte! Îmi tot spuneam: „De ce am ales să fac asta? Nu mai fac aşa ceva niciodată.” Cartea este despre identitate şi despre individualitate şi ceea ce face o persoană să fie persoană. A început acum câţiva ani: m-am jucat cu ideea de a publica două cărţi în acelaşi timp, una pentru un public adult şi alta pentru un public tânăr, care să aibă două personaje diferite, dar poate una să fie sora mai mare şi una sora mai mică. Şi poate o să fac asta, deci nu îmi furaţi ideea! M-am gândit câţi adulţi citesc cărţi YA şi că există exigenţe, nu că nu poţi utiliza aceleaşi teme şi întrebări în cărţile mai mature şi în YA, dar sunt moduri  diferite de a spune o poveste.

Replica este, într-un fel, rezultatul acelei idei, pentru că atunci când am început să mă gândesc la cele două fete şi la efectul de oglindă care ar apărea, care, într-o carte despre clone, identitate şi individualitate, pare o structură bună. A fost, dar m-a distrus.

În ce fel te-a distrus?

În primul rând, plasarea personajelor în timp în acelaşi fel. În fiecare capitol, dacă le citeşti alternativ, timpul trebuie să progreseze la fel. Nu se poate ca cititorul să sară înainte şi înapoi în timp atunci când alternează şi asta a fost dificil. Dar şi aşezarea informaţiei astfel încât toate cele trei moduri de a citi cartea să fie viabile. E destul de greu să te hotărăşti când şi cum ar trebui să dezvălui informaţii şi ce impact vor avea asupra restului poveştii. Dar când o faci în trei feluri, e şi mai greu.

Cât timp ţi-a luat?

Doi ani. Doi ani şi jumătate, poate?

Cum te-ai organizat? Cred că ai un panou plin cu bilețele și fire, ca un criminal în serie.

Ar fi trebuit să fac asta. Nu am făcut-o și probabil de aceea a durat atât de mult. Scriu continuarea acum și sunt mult mai atentă decât am fost la început. Sunt lucruri pe care nu le-am înțeles pe deplin prima oară. În primul rând, le-am gândit foarte mult. În al doilea rând, nu m-am gândit la faptul că timpul trebuie să curgă la fel pentru amândouă.. În general, când povestești un capitol din două puncte de vedere diferite poți să te duci înapoi sau înainte în timp, dar nu aici, trebuie să miști ambele personaje în același timp.

Nu mi-am dat seama de asta iniţial. A fost atât de greu, pentru că terminasem de scris ambele cărți și apoi le-am parcus din nou și am realizat că nu funcționează. Erau momente, de exemplu, când Lyra dormea peste noapte, dar acțiunea corespondentă a Gemmei se petrecea după-amiaza. Deci a trebuit să rescriu acele pasaj ca ele să se miște în timp în același fel.

Acum mă gândesc la continuare, pentru că atunci când te gândești cum cele două povești comunică una cu cealaltă, de exemplu, capitolele numerotate la fel se întâmplă în același timp. „Să comunice între ele” înseamnă că, dacă Gemmei i-se spune într-un capitol că “Replicile sunt criminali și nu au moralitate”, ce trebuie să se întâmple în capitolul următor, în partea Lyrei, este să o arate pe ea făcând ceva rău.

Eşti îngrijorată că oamenii ar putea fi intimidați sau pre-confuzaţi de carte?

„Pre-confuzaţi”, sună bine. Îl putem face un cuvânt? Nu am fost îngrijorată până nu m-ai întrebat. Glumesc. Poate. Dar o poți lua și poţi face ce vrei cu ea și totvei rămâne cu ceva. Am fost pre-confuză pentru voi, e ceea ce trebuie să ştiţi, ca voi să fiţi „post-neconfuzi”. Pentru că în orice mod o citești, mai puțin dacă ai inventa unul cu totul nou, care nu există, o să ai o experiență grozavă.

Cred că, ceea ce face cartea interesantă pentru oamenii care adoră cărțiile este modul în care pot împărtăşi cu ceilalți felul în care au citit-o, cum i-a influențat asta și cum le-a schimbat opiniile.

Despre ce va fi continuarea, Stimulation?

Tot despre două fete și este povestită din perspectivele lor. Nu vreau să stric povestea, dar sunt și mai multe încurcături care apar. Este chiar mai complicată.

Ce părere ai despre copertă?

O ador. E minunată. A fost creată special pentru a te juca şi a interacţiona cu ea în acelaşi fel în care interacţionezi cu romanul. E fantastică. Să fiu sinceră, nici nu ştiu cum a fost creată, dar de aceea eu nu sunt designer şi alţii sunt.

Sursa interviu: Entertainment Weekly.