Serialul The Terror, care a avut premiera pe 27 martie pe AMC România, este adaptarea romanului HMS Terror, de Dan Simmons, apărut la Editura Nemira în colecția Nautilus. Producători executivi sunt Ridley Scott, David Kajganich și Soo Hugh.

Serialul este axat pe celebra expediție a Căpitanului John Franklin (1845 – 1848, când vasele HMS Erebus și HMS Terror au dispărut în regiunea arctică), o călătorie periculoasă efectuată de Marina Regală Britanică într-un teritoriu încă neexplorat. Echipajul vrea să descopere Pasajul de Nord-Vest (calea de acces din Oceanul Arctic spre Pacific, de-a lungul coastei nordice a Americii de Nord). Pe o vreme chinuitoare, având la dispoziție resurse limitate, din ce în ce mai puțină speranță și temându-se de necunoscut, echipajul este împins până la limite.

The Terror prezintă ce se poate întâmpla cu un grup de bărbați înghețați, izolați și blocați la capătul Pământului, care sunt disperați să supraviețuiască și care nu se luptă doar cu elementele naturii, ci și între ei.

De ce ar trebui să te uiți la The Terror?

1. Atmosfera. După primele zece minute, ți se va face frig. Foarte, foarte frig. Îți recomandăm să ai aproape haine groase, o plapumă și resurse nelimitate de ceai (sau ciocolată caldă, în funcție de preferințe), deoarece gheața și frigul nu se vor dezlipi de tine. Din punct de vedere cinematografic, The Terror redă perfect cadrul arctic, de la gheața care învăluie treptat cele două nave, amenințând să le scufunde, până la cele mai mici detalii: sunetul gheții sfărâmate sub tălpi, clănțănitul dinților, șuieratul vântului, chipurile vineții ale supraviețuitorilor sau imaginea pielii care se lipește de gheață, în decurs de doar câteva secunde.

2. Elementele supranaturale. Lipsa resurselor și a speranței de a fi salvați poate duce la apariția halucinațiilor. Dar ce se întâmplă atunci când iluzia devine realitate? Din primul episod remarcăm prezența elementelor fantastice, apariții și sunete neobișnuite, reacții violente, siluete și umbre neclare, care „ajută” la formarea unor neînțelegeri între membrii celor două echipaje. Explicațiile nu întârzie să apară, însă amenințările continuă. Numărul supraviețuitorilor scade, iar neîncrederea, paranoia și teama vor (con)duce la decizii greșite și revolte. Suspansul crește în doze mici, potrivite, fiind eclipsat din când în când de o liniște sfâșietoare și de urletele celor răpuși, incapabili să își controleze soarta.

3. Secretele. Flashback-urile, deși puține, având în centru un grup restrâns de personaje, reprezintă o pauză bine venită de la peisajul alb, o „teroare” imposibil de învins. Orgoliile și antipatiile nu sunt singurele explicații pentru tensiunea acumulată la bordul navelor. Viețile protagoniștilor sunt dezvăluite într-un ritm lent, dar constant, dorințe, sentimente sau amintiri ce conferă serialului și o atmosferă specifică thrillerelor psihologice. Gândurile și intențiile supraviețuitorilor nu sunt întotdeauna ușor de ghicit: chiar și atunci când ești sigur de ce va urma, când te consideri pregătit pentru orice atac sau dezvăluire, elementele fantastice schimbă „regulile” jocului și îți oferă o scenă șocantă, uneori violentă, ce reflectă limitele umane, cum corupția și teroarea distrug chiar și mintea, respectiv inima, celui mai bun și onest dintre oameni.

Comandă!

Oamenii de la bordul vasului HMS Terror, care a luat parte la Expediţia Franklin din 1845, pătrund într-o a doua vară de la Cercul Arctic, într-un înspăimântător peisaj de gheaţă. Frigul nu cedează nicio clipă, cărbunii şi proviziile sunt pe ducă, iar călătorii se luptă să supravieţuiască. Numai că marele lor duşman este şi mai înspăimântător, în bezna neclintită se ascunde ceva: un adversar nevăzut, un monstru dornic să pătrundă peste tot.

„E posibil ca HMS Terror să fie cea mai bună carte de până acum a lui Dan Simmons: o poveste care te cucereşte pentru totdeauna, o combinaţie de mitologie înfricoşătoare, horror care-ţi dă fiori şi aventuri fidele întâmplărilor istorice. “ – Seattle Times

„Această combinaţie de realism istoric, horror gotic şi mitologie antică  nu e puţin lucru, mai ales când păşeşti pe o gheaţă fragilă. Fără talentul de povestitor al lui Simmons, gheaţa s-ar fi spart;  în pofida dimensiunilor împovărătoare, HMS Terror se dovedeşte a fi o lectură provocatoare (…).“ – The Washington Post