Colecția Yorick a editurii Nemira prezintă două noutăți editoriale de excepție la ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu: Dăruirea de sine, de Pippo Delbono și Corp de piatră, corp de carne. Sculptură și teatru, de Monique Borie. 

Evenimentele de lansare a cărților au loc la Centrul Habitus de la Sibiu: Dăruirea de sine se lansează pe 20 iunie, de la ora 14.00, în prezența autorului și a lui George Banu, iar Corp de piatră, corp de carne. Sculptură și teatru se lansează pe 21 iunie, de la ora 13.00.

Autor, actor, regizor și artist nonconformist, unul dintre promotorii teatrului european, Pippo Delbono ne dăruiește jurnalul său. Dăruirea de sine este o carte de mărturisiri, cu imagini și cuvinte ale celui care ne dezvăluie lumea și totodată pe sine.

„Pippo Delbono este un poet al timpurilor moderne, iar rănile și răniții acestor timpuri și‑i apropie cu o tandrețe lirică, pătată mai degrabă de revoltă decât de speranță. În ceea ce‑l privește, durerea lui nu înăbușă zâmbetul și întotdeauna acordă o ultimă șansă posibilității de a depăși suferința printr‑un cuvânt sau un cântec, un dans sau o mângâiere. Teatrul lui răspunde tuturor neliniștilor care fac parte din rutina noastră și cu care, totuși, duce o luptă, în ciuda lucidității cu care scena le redă – iată eroul tresăririi umane.“ George Banu

Cartea a apărut cu sprijinul Comitetului de Mecenat pentru sezonul România-Franța 2019. 

Persistentă, o interogație străbate toate reformele teatrului modern. Ea privește relația dintre corpul pe scenă, corp de carne, și corpul sculptat, corp de piatră. Corp de piatră, corp de carne. Sculptură și teatru analizează raportul teatrului cu sculptura, studiat pentru prima dată. Teatrul este astfel amplasat în centrul dialogului cu arta sculpturii, care mobilizează viziuni ale unor istorici de artă celebri, îndeosebi Winckelmann, sau ale unor artiști reputați precum Auguste Rodin, Antoine Bourdelle ori Alberto Giacometti. Studiul se bazează și pe gândirea unor mari oameni de teatru ca Gordon Craig sau Maurice Maeterlinck, Meyerhold, Grotowski, Barba ori Kantor. Monique Borie analizează jocurile materiei, precum și tensiunile dintre ce este viu și ce este inert, dintre mișcare și imobilitate, dintre viață și moarte. Autoarea se situează la intersecția dintre arte, descoperind felul în care corpul de piatră privește spre corpul de carne. Iar teatrul, el, artă a corpului de carne, privește spre corpul de piatră. Orizonturile lor de așteptare se înrudesc și comunică.