Poveștile din seara de Ajun sunt aprobate chiar de Moș Crăciun

Într-una din serile trecute am ieșit în oraș. Cum ceața pare să fie mai nou cojocul de blană al nopții, felinarele abia dacă mai decupau câte-un mic soare lăptos. Am văzut ca prin vis un bărbat în costum de Moș Crăciun animând intrarea unei clădiri din apropiere. M-am apropiat parcă vâslind prin aburi.

– Ascultă, i-am zis, dacă tot ți-ai pus costumul ăsta, am să te rog să-mi dai un sfat. Trebuie să-i duc un cadou unei persoane foarte dragi și nu știu ce.

– Dar de unde știi tu că nu sunt chiar eu Moș Crăciun, m-a întrebat el aproape jignit. Apoi, după o pauză: de unde știi tu cum arată Moș Crăciun? Ce știi tu, de fapt, despre Crăciun?

Am tăcut. Iar aproape imediat mi-a venit gândul că, într-adevăr, nu știu mare lucru despre celebrul moș. Decât că e roșu, gras și face ho-ho-ho cu voce de bariton. Cât despre sărbătoare în sine, cam ce știe cea mai multă lume: că marchează nașterea lui Iisus Hristos.

– Uite ce e, a continuat el. Pui problema greșit. Ceea ce contează nu este dacă eu sunt sau nu Moș Crăciun. Ci dacă, oricine aș fi, pot să te îndrum să faci o persoană fericită. Corect?

– Corect. Și poți?

– Nu știu, mi-a răspuns. Dar cred că dacă aș fi în locul persoanei cu pricina, mi-ar plăcea să-mi spui o poveste. Ba chiar  și mai multe.

– O poveste? Ce poveste?

– Povestea Crăciunului, firește. Dar așa cum trebuie, cu lux de amănunte și dacă se poate și cu talent de povestitor.

Eram gata să mă dau bătut, când mi-a făcut semn să aștept și mi-a scris ceva pe un bilețel.

– Nu-ți face griji, mi-a explicat văzându-mi nedumerirea. Poveștile s-au scris deja, iar detaliile le iei din această enciclopedie. Cum se sărbătorea ziua de 25 decembrie în Anglia secolului șase, cum au ajutat căile ferate la popularizarea Crăciunului, ba chiar și momentul în care Pieter Bruegel a început să introducă zăpada în imageria picturii ce reprezintă Crăciunul. Vei găsi în cărțile acestea două tot ce îți poți imagina, inclusiv o poveste de Crăciun cu Sherlock Holmes.

Eram de-a dreptul năuc. I-am mulțumit și am plecat clătinându-mă. M-am întors totuși după câțiva pași, deși recunosc că mă așteptam să fi dispărut, exact ca în filme. Dar era tot acolo, petrecând lumea în local.

– Ascultă… dar dacă mă întreabă cine mi-a recomandat poveștile astea ce să-i spun?

– Recomandat? m-a întrebat, prinzându-mi amuzat privirea cu colțul ochiului. Aprobat, vrei să spui. Sunt singurele aprobate de Moș Crăciun.

600p400

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.