Începe o nouă săptămână pentru detectivii de lecturi particulare care, sunt convins, au deja o listă scurtă cu principalii suspecţi.
Fragmentul de astăzi este ascuns pe unul dintre site-urile Nemira, iar noi ne pregătim să trimitem indiciul cu numărul 5. După ce găsiţi fragmentul, tot ce aveţi de făcut este să lăsaţi un comentariu la finalul acestei pagini cu textul identificat şi adresa (link-ul) la care l-aţi găsit.
Cei mai rapizi doi detectivi de astăzi vor primi:
- Locul 1 : Bon valoric 30 lei (cu care va puteti cumpara carti Nemira) si un tricou Suspans.ro.
- Locul 2: Bon valoric 20 lei.
Mai sunt câteva zile în care vom trimite indicii, veţi descoperi fragmente şi, sperăm, veţi începe să vă formulaţi propriile deducţii despre ce s-a întâmplat în cabana Suspans.ro. Dacă nu v-aţi înscris până acum la concurs, puteţi începe de astăzi introducând adresa de e-mail în căsuţa indicată pe Suspans.ro.
Succes!
UPDATE (08.06.2010). Câştigătorii de ieri sunt Cristi şi Weird Vision. Cum Cristi a mai “îmbrăcat” tricoul câştigătorului de etapă, tricoul îi va reveni locului doi. Felicitări încă o dată! 🙂
Tweet
http://www.nemira.ro/suspans/in-camera-lui-honey–1513
Sambata seara
In cursul serii de sambata, cei cinci s-au intalnit in sufragerie. Focul ardea in semineu, A n t u z a pregatise ceai si ciocolata calda. Toti aveau nevoie sa-si revina dupa ploaia ce ii udase pana la piele si descoperirea care ii ingrozise. Pana la venirea politiei, oricand se va petrece, aveau sa ramana impreuna.
– Toti am citit destule povesti cu detectivi cat sa nu avem nevoie de politie, spuse D i a n a. Criminalul e unul din noi, dar cu el de fata trebuie sa aflam ce s-a intamplat.
– Buna idee, vom reconstitui tot ce s-a intamplat de la venire, continua C a t a l i n.
– Putem sa trecem peste seara de vineri, acolo toti am fost martori. Avem un caz, noi suntem singurii detectivi. ?i pentru a evita sa ne acuzam reciproc, fiecare isi va face propriul rechizitoriu ca si cum ar fi al altuia, a propus M i r c e a.
– Cine incepe? Cu ce incepem?
– Pai cu sambata dimineata ar trebui inceput, atunci l-am auzit ultima oara pe P o p p, spuse E d d i e. In fine, nu pe P o p p, dar cu totii am suportat muzica aia ingrozitoare.
– Da, pe mine m-a scos din camera putin dupa noua, atat de tare se auzea, incepu A. Ma trezisem mai devreme si citeam presa pe internet.
– Propun ca fiecare detaliu din miscarile noastre sa fie notat si sa incercam sa confirmam tot ce se spune fie prin marturiile celorlati, fie prin alte dovezi care ar demonstra adevarul celor spuse, interveni C. Vrei sa coordonezi tu aceasta afacere atat de plina de Suspans, M i r c e a?
– Sigur, am deja laptopul in brate.
– Eu cred ca alibiul ei la acea ora se poate confirma destul de usor, prin verificarea istoricului browserului.
– Foarte buna solutie, E. Spune-ne ce gasesti.
– Din pacate intreg istoricul e sters, A. Asa este setata aplicatia, la fiecare sfarsit de sesiune totul dispare.
– E un laptop destul de vechi, setarea mi-a facut-o cineva, nici n-as sti cum sa o schimb la loc. In afara de povestea asta, am coborat pe la 9:15. Asta o pot confirma toti.
– Eu vad in toata afacerea doua puncte nevralgice: momentul cand a inceput muzica si momentul cand s-a oprit, interveni C. Poate P o p p era in viata la 9:00 si el a dat drumul la blestematia aia, eventual tocmai ca sa ne enerveze. Poate era in viata si in jur de 10:30, cand s-a oprit. Sau poate volumul exagerat a acoperit o lupta care s-a dat in camera lui. Era in plina zi si, pe oriunde ar fi patruns ucigasul, nu l-ar fi luat prin surprindere. Poate tacerea de care ne-am bucurat cu totii a fost chiar tacerea mortii…
– Cand am fost sa-l chem la micul dejun nu am verificat usa daca era incuiata, spuse E.
– In intervalul acesta de timp toti ne-am plimbat prin cabana sau prin imprejurimi, relua A. firul cronologic. Toti am fi putut, intr-un fel sau altul, sa ajungem in camera lui: usa balconului era deschisa, fereastra nu se inchidea bine nici daca te straduiai, iar usa camerei nu stim daca era inchisa sau nu. ?in minte ca atunci cand s-a oprit muzica spalam niste vase in bucatarie. Iarasi, n-am ce probe sa aduc, vesela nu cred ca va marturisi.
– Eu si E. beam o ceasca de cafea pe terasa, spuse D.
– Iar eu la 10:30 eram in camera mea, citeam – culmea – un roman politist destul de prost, spuse C. Am coborat cateva minute dupa ce a incetat muzica. Ştiu ca povestea asta a inceput mai promitator. Eu si A. n-avem pana acum alibi pentru 10:30. Iar E. si D. poate au lucrat in cardasie, deci luati impreuna nici ei nu au. M. e singurul care ar putea avea un alibi, din cate tin minte a sosit dupa incetarea operetei lui P o p p, cand eu eram deja pe terasa. In afara cazului in care…
– Pentru mine chiar cred ca va depune marturie branza, replica M., intrucat e proaspata iar in frigider nu avea unde sa fie ascunsa, ati fi gasit-o. Sa spunem ca m-am intors mai devreme, i-am venit de hac si am fugit repede inapoi ca sa sosesc a doua oara, de data asta in vazul tuturor, sau macar al catorva. Dar daca as fi intrat in cabana pe usa din fata m-ar fi vazut E. si D., daca incercam prin spate sau sa ma catar pe suportul de flori m-ar fi vazut A. Am plecat pe la 8:45 cu desaga in spate, iar drumetia chiar a fost superba. Din pacate vremea proasta a adus cu ea mai mult decat ploaie si vant…
– Pentru M. pot confirma ca a iesit din camera in jur de 8:30, spuse D. Eu eram in bucatarie si pregateam cafeaua. Am schimbat doua vorbe si apoi a plecat. Dupa aceea mi-am luat cafeaua si m-am mutat pe terasa.
– Dupa aceea am coborat eu, veni randul lui E. Am intrat in sufragerie si am vazut-o pe geam, dar am vrut ca inainte sa-mi beau cafeaua sa pregatesc ceva de mancare.
– Iar pe la noua fara zece am coborat eu, spuse C. Eddie era in bucatarie murdar de sange pe tricou.
– Stiu cum pare totul, dar m-am taiat curatand un banal castravete. Din pacate nici pentru mine nu depune marturie castravetele.
– Ce faceai cand a inceput muzica?, intreba M.
– Tot in bucatarie. C. parca plecase deja…
– Da, eu eram deja pe teresa din fata de la parter cu o cana de cafea in mana. D. nu mai era acolo.
– M-am plimbat in jurul casei si apoi am intrat pe usa din spate, veni raspunsul lui D. ?tiu, suspecta coincidenta. Dar E. m-a vazut intrand.
– Dar iarasi va confirmati alibiul unul altuia, preciza C., intocmai ca si pentru 10:30, cand s-a oprit muzica.
– Tot e mai bine decat un castravete care nu poate sa depuna marturie, glumi E.
– Se pare ca nu ajungem nicaieri, spuse D. Dupa 10:30 a venit si M. si am stat toţi cinci pe terasa. Apoi a inceput furtuna si alergam disperati in toate parţile, nu vad cum ar fi putut cineva comite crima intr-un asemenea furnicar. Dar de ce analizam doar ce s-a intamplat dimineata? Trebuie sa punem pe hartie tot ce s-a intamplat dupa ultimul moment cand l-am vazut pe P o p p in viata, dupa cearta de vineri.
http://www.nemira.ro/suspans/in-camera-lui-honey–1513
Sambata seara
In cursul serii de sambata, cei cinci s-au intalnit in sufragerie. Focul ardea in semineu, A n t u z a pregatise ceai si ciocolata calda. Toti aveau nevoie sa-si revina dupa ploaia ce ii udase pana la piele si descoperirea care ii ingrozise. Pana la venirea politiei, oricand se va petrece, aveau sa ramana impreuna.
– Toti am citit destule povesti cu detectivi cat sa nu avem nevoie de politie, spuse D i a n a. Criminalul e unul din noi, dar cu el de fata trebuie sa aflam ce s-a intamplat.
– Buna idee, vom reconstitui tot ce s-a intamplat de la venire, continua C a t a l i n.
– Putem sa trecem peste seara de vineri, acolo toti am fost martori. Avem un caz, noi suntem singurii detectivi. ?i pentru a evita sa ne acuzam reciproc, fiecare isi va face propriul rechizitoriu ca si cum ar fi al altuia, a propus M i r c e a.
– Cine incepe? Cu ce incepem?
– Pai cu sambata dimineata ar trebui inceput, atunci l-am auzit ultima oara pe P o p p, spuse E d d i e. In fine, nu pe P o p p, dar cu totii am suportat muzica aia ingrozitoare.
– Da, pe mine m-a scos din camera putin dupa noua, atat de tare se auzea, incepu A. Ma trezisem mai devreme si citeam presa pe internet.
– Propun ca fiecare detaliu din miscarile noastre sa fie notat si sa incercam sa confirmam tot ce se spune fie prin marturiile celorlati, fie prin alte dovezi care ar demonstra adevarul celor spuse, interveni C. Vrei sa coordonezi tu aceasta afacere atat de plina de Suspans, M i r c e a?
– Sigur, am deja laptopul in brate.
– Eu cred ca alibiul ei la acea ora se poate confirma destul de usor, prin verificarea istoricului browserului.
– Foarte buna solutie, E. Spune-ne ce gasesti.
– Din pacate intreg istoricul e sters, A. Asa este setata aplicatia, la fiecare sfarsit de sesiune totul dispare.
– E un laptop destul de vechi, setarea mi-a facut-o cineva, nici n-as sti cum sa o schimb la loc. In afara de povestea asta, am coborat pe la 9:15. Asta o pot confirma toti.
– Eu vad in toata afacerea doua puncte nevralgice: momentul cand a inceput muzica si momentul cand s-a oprit, interveni C. Poate P o p p era in viata la 9:00 si el a dat drumul la blestematia aia, eventual tocmai ca sa ne enerveze. Poate era in viata si in jur de 10:30, cand s-a oprit. Sau poate volumul exagerat a acoperit o lupta care s-a dat in camera lui. Era in plina zi si, pe oriunde ar fi patruns ucigasul, nu l-ar fi luat prin surprindere. Poate tacerea de care ne-am bucurat cu totii a fost chiar tacerea mortii…
– Cand am fost sa-l chem la micul dejun nu am verificat usa daca era incuiata, spuse E.
– In intervalul acesta de timp toti ne-am plimbat prin cabana sau prin imprejurimi, relua A. firul cronologic. Toti am fi putut, intr-un fel sau altul, sa ajungem in camera lui: usa balconului era deschisa, fereastra nu se inchidea bine nici daca te straduiai, iar usa camerei nu stim daca era inchisa sau nu. ?in minte ca atunci cand s-a oprit muzica spalam niste vase in bucatarie. Iarasi, n-am ce probe sa aduc, vesela nu cred ca va marturisi.
– Eu si E. beam o ceasca de cafea pe terasa, spuse D.
– Iar eu la 10:30 eram in camera mea, citeam – culmea – un roman politist destul de prost, spuse C. Am coborat cateva minute dupa ce a incetat muzica. Ştiu ca povestea asta a inceput mai promitator. Eu si A. n-avem pana acum alibi pentru 10:30. Iar E. si D. poate au lucrat in cardasie, deci luati impreuna nici ei nu au. M. e singurul care ar putea avea un alibi, din cate tin minte a sosit dupa incetarea operetei lui P o p p, cand eu eram deja pe terasa. In afara cazului in care…
– Pentru mine chiar cred ca va depune marturie branza, replica M., intrucat e proaspata iar in frigider nu avea unde sa fie ascunsa, ati fi gasit-o. Sa spunem ca m-am intors mai devreme, i-am venit de hac si am fugit repede inapoi ca sa sosesc a doua oara, de data asta in vazul tuturor, sau macar al catorva. Dar daca as fi intrat in cabana pe usa din fata m-ar fi vazut E. si D., daca incercam prin spate sau sa ma catar pe suportul de flori m-ar fi vazut A. Am plecat pe la 8:45 cu desaga in spate, iar drumetia chiar a fost superba. Din pacate vremea proasta a adus cu ea mai mult decat ploaie si vant…
– Pentru M. pot confirma ca a iesit din camera in jur de 8:30, spuse D. Eu eram in bucatarie si pregateam cafeaua. Am schimbat doua vorbe si apoi a plecat. Dupa aceea mi-am luat cafeaua si m-am mutat pe terasa.
– Dupa aceea am coborat eu, veni randul lui E. Am intrat in sufragerie si am vazut-o pe geam, dar am vrut ca inainte sa-mi beau cafeaua sa pregatesc ceva de mancare.
– Iar pe la noua fara zece am coborat eu, spuse C. Eddie era in bucatarie murdar de sange pe tricou.
– Stiu cum pare totul, dar m-am taiat curatand un banal castravete. Din pacate nici pentru mine nu depune marturie castravetele.
– Ce faceai cand a inceput muzica?, intreba M.
– Tot in bucatarie. C. parca plecase deja…
– Da, eu eram deja pe teresa din fata de la parter cu o cana de cafea in mana. D. nu mai era acolo.
– M-am plimbat in jurul casei si apoi am intrat pe usa din spate, veni raspunsul lui D. ?tiu, suspecta coincidenta. Dar E. m-a vazut intrand.
– Dar iarasi va confirmati alibiul unul altuia, preciza C., intocmai ca si pentru 10:30, cand s-a oprit muzica.
– Tot e mai bine decat un castravete care nu poate sa depuna marturie, glumi E.
– Se pare ca nu ajungem nicaieri, spuse D. Dupa 10:30 a venit si M. si am stat toţi cinci pe terasa. Apoi a inceput furtuna si alergam disperati in toate parţile, nu vad cum ar fi putut cineva comite crima intr-un asemenea furnicar. Dar de ce analizam doar ce s-a intamplat dimineata? Trebuie sa punem pe hartie tot ce s-a intamplat dupa ultimul moment cand l-am vazut pe P o p p in viata, dupa cearta de vineri.
Probabil ca de data asta sunt ultimul care a postat. Nu-s deloc un detectiv punctual.
Linkul este: http://www.nemira.ro/suspans/in-camera-lui-honey–1513
Iar fragmentul este :
Sambata seara
In cursul serii de sambata, cei cinci s-au intalnit in sufragerie. Focul ardea in semineu, Antuza pregatise ceai si ciocolata calda. Toti aveau nevoie sa-si revina dupa ploaia ce ii udase pana la piele si descoperirea care ii ingrozise. Pana la venirea politiei, oricand se va petrece, aveau sa ramana impreuna.
– Toti am citit destule povesti cu detectivi cat sa n avem nevoie de politie, spuse Diana. Criminalul e unul din noi, dar cu el de fata trebuie sa aflam ce s-a intamplat.
– Buna idee, vom reconstitui tot ce s-a intamplat de la venire, continua Catalin.
– Putem sa trecem peste seara de vineri, acolo toti am fost martori. Avem un caz, noi suntem singurii detectivi. Si pentru a evita sa ne acuzam reciproc, fiecare isi va face propriul rechizitoriu ca si cum ar fi al altuia, apropus Mircea.
– Cine incepe? Cu ce incepem?
– Pai cu sambata dimineata ar trebui inceput, atunci l-am auzit ultima oara pe Popp, spuse Eddie. In fine, nu pe Popp, dar cu totii am suportat muzica aia ingrozitoare.
– Da, pe mine m-a scos din camera putin dupa noua, atat de tare se auzea, incepu A. Ma trezisem mai devreme si citeam presa pe internet.
– Propun ca fiecare detaliu din miscarile noastre sa fie notat si sa incercam sa confirmam tot ce se spune fe prin marturiile celorlalti, fie prin alte dovezi care ar demonstra adevarul celor spuse, interveni C. Vrei sa coordonezi tu aceasta afacere atat de plina de Suspans, Mircea?
– Sigur, am deja laptopul in brate.
– Eu cred ca alibiul ei la acea ora se pate confirma destul de usor, prin verificarea istoricului browserului.
– Foarte buna solutie, E. Spune-ne ce gasesti.
– Din pacate intreg istoricul e sters, A. Asa este setata aplicatia, la fiecare sfarsit de sesiune totul dispare.
– E un laptop destul de vechi, setarea mi-a facut-o cineva, nici n-as sti cum sa o schimb la loc. In afara de povestea asta, am coborat pe la 9:15. Asta o pot confirma toti.
– Eu vad in toata afacerea doua puncte nevralgice: momentul cand a inceput muzica si momentul cand s-a oprit, inteveni C. Poate Popp era in viata la 9:00 si el a dat drumul la blestematia aia, eventual tocmai ca sa ne enerveze. Poate era in viata si in jur de 10:30, cand s-a oprit. Sau poate volumul exagerat a acoperit o lupta care s-a dat in camera lui. Era in plina zi si, pe oriunde ar fi patruns ucigasul, nu l-ar fi luat prin surprindere. Poate tacerea de care ne-am bucurat cu totii a fost chiar tacerea mortii…
– Cand am fost sa-l chem la micul dejun nu am verificat usa daca era incuiata, spuse E.
– In intervalul acesta de timp toti ne-am plimbat prin cabana sauprin imprejurimi, relua A. firul cronologic. Toti am fi putut, intr-un fel sau altul, sa ajungem in camera lui: usa balconului era deschisa, ereastra nu se inchidea bine nici daca te straduiai, iar usa camerei nu stim daca era inchisa sau nu. Tin minte ca atunci cand s-a oprit muzica spalam niste vase in bucatarie. Iarasi, n-am ce probe sa aduc, vesela nu cred ca va marturisi.
– Eu si E. beam o ceasca de cafea pe terasa, spuse D.
– Iar eu la 10:30 eram in camera mea, citeam – culmea – un roman politist destul de prost, spuse C. Am coborat cateva minute dupa ce a incetat muzica. Stiu ca povestea asta a inceput mai promitator. Eu si A. n-avem pana acum alibi pentru 10:30. Iar E. si D. poate au lucrat in cardasie, deci luati impreuna nici ei nu au. M. e singurul care ar putea avea un alibi, din cate tin minte a sosit dupa incetarea operetei lui Popp, cand eu eram deja pe terasa. In afara cazului in care…
– Pentru mine chiar cred ca va depune marturie branza, replica M., intrucat e proaspata iar in frigider nu avea unde sa fie ascunsa, ati fi gasit-o. Sa spunem ca m-am intors mai devreme, i-am venit de hac si am fugit repede inapoi, ca sa sosesc a doua oara, de data asta in vazul tuturor, sau macar al catorva. Dar daca as fi intrat in cabana pe usa din fata m-ar fi vazut E. si D., daca incercam prin spate sau sa ma catar pe suportul de flori m-ar fi vazut A. Am plecat pe la 8:45 cu desaga in spate, iar drumetia chiar a fost superba. Din pacate vremea proasta a adus cu ea mai mult decat ploaie si vant…
– Pentru M. pot confirma ca a iesit din camera in jur de 8:30, spuse D. Eu eram in bucatarie si pregateam cafeaua. Am schimbat doua vorbe si apoi a plecat. Dupa aceea mi-am luat cafeaua si m-am mutat pe terasa.
– Dupa aceea am coborat eu, veni randul lui E. Am intrat in sufragerie si am vazut-o pe geam, dar am vrut ca inainte sa-mi beau cafeaua sa pregatesc ceva de mancare.
– Iar pe la noua fara zece am coborat eu, spuse C. Eddie era in bucatarie murdar de sange pe tricou.
– Stiu cum pare totul, dar m-am taiat curatand un banal castravete. Din pacate nici pentru mine nu depune marturie castravetele.
– Ce faceai cand a inceput muzica?, intreba M.
– Tot in bucatarie. C. parca plecase deja…
– Da, eu eram deja pe terasa din fata de la parter cu o cana de cafea in mana. D. nu mai era acolo.
– M-am plimbat in jurul casei si apoi am intrat pe usa din spate, veni raspunsul lui D. Stiu, suspecta coincidenta, dar E. m-a vazut intrand.
– Dar iarasi va confirmati alibiul unul altuia, preciza C., intocmai ca si pentru 10:30, cand s-a oprit muzica.
– Tot e mai bine decat un castravete care nu poate sa depuna marturie, glumi E.
– Se pare ca nu ajungem nicaieri, spuse D. Dupa 10:30 a venit si M. si am stat toti cinci pe terasa. Apoi a inceput furtuna si alergam disperati in toate partile, nu vad cum ar fi putut cineva comte crima intr-un asemenea furnicar. Dar de ce analizam doar ce s-a intamplat dimineata? Trebuie sa punem pe hartie tot ce s-a intamplat dupa ultimul moment cand l-am vazut pe Popp in viata, dupa cearta de vineri.
🙂
Sambata seara
In cursul serii de sambata, cei cinci s-au intalnit in sufragerie. Focul ardea in semineu, A n t u z a pregatise ceai si ciocolata calda. Toti aveau nevoie sa-si revina dupa ploaia ce ii udase pana la piele si descoperirea care ii ingrozise. Pana la venirea politiei, oricand se va petrece, aveau sa ramana impreuna.
– Toti am citit destule povesti cu detectivi cat sa nu avem nevoie de politie, spuse D i a n a. Criminalul e unul din noi, dar cu el de fata trebuie sa aflam ce s-a intamplat.
– Buna idee, vom reconstitui tot ce s-a intamplat de la venire, continua C a t a l i n.
– Putem sa trecem peste seara de vineri, acolo toti am fost martori. Avem un caz, noi suntem singurii detectivi. ?i pentru a evita sa ne acuzam reciproc, fiecare isi va face propriul rechizitoriu ca si cum ar fi al altuia, a propus M i r c e a.
– Cine incepe? Cu ce incepem?
– Pai cu sambata dimineata ar trebui inceput, atunci l-am auzit ultima oara pe P o p p, spuse E d d i e. In fine, nu pe P o p p, dar cu totii am suportat muzica aia ingrozitoare.
– Da, pe mine m-a scos din camera putin dupa noua, atat de tare se auzea, incepu A. Ma trezisem mai devreme si citeam presa pe internet.
– Propun ca fiecare detaliu din miscarile noastre sa fie notat si sa incercam sa confirmam tot ce se spune fie prin marturiile celorlati, fie prin alte dovezi care ar demonstra adevarul celor spuse, interveni C. Vrei sa coordonezi tu aceasta afacere atat de plina de Suspans, M i r c e a?
– Sigur, am deja laptopul in brate.
– Eu cred ca alibiul ei la acea ora se poate confirma destul de usor, prin verificarea istoricului browserului.
– Foarte buna solutie, E. Spune-ne ce gasesti.
– Din pacate intreg istoricul e sters, A. Asa este setata aplicatia, la fiecare sfarsit de sesiune totul dispare.
– E un laptop destul de vechi, setarea mi-a facut-o cineva, nici n-as sti cum sa o schimb la loc. In afara de povestea asta, am coborat pe la 9:15. Asta o pot confirma toti.
– Eu vad in toata afacerea doua puncte nevralgice: momentul cand a inceput muzica si momentul cand s-a oprit, interveni C. Poate P o p p era in viata la 9:00 si el a dat drumul la blestematia aia, eventual tocmai ca sa ne enerveze. Poate era in viata si in jur de 10:30, cand s-a oprit. Sau poate volumul exagerat a acoperit o lupta care s-a dat in camera lui. Era in plina zi si, pe oriunde ar fi patruns ucigasul, nu l-ar fi luat prin surprindere. Poate tacerea de care ne-am bucurat cu totii a fost chiar tacerea mortii…
– Cand am fost sa-l chem la micul dejun nu am verificat usa daca era incuiata, spuse E.
– In intervalul acesta de timp toti ne-am plimbat prin cabana sau prin imprejurimi, relua A. firul cronologic. Toti am fi putut, intr-un fel sau altul, sa ajungem in camera lui: usa balconului era deschisa, fereastra nu se inchidea bine nici daca te straduiai, iar usa camerei nu stim daca era inchisa sau nu. ?in minte ca atunci cand s-a oprit muzica spalam niste vase in bucatarie. Iarasi, n-am ce probe sa aduc, vesela nu cred ca va marturisi.
– Eu si E. beam o ceasca de cafea pe terasa, spuse D.
– Iar eu la 10:30 eram in camera mea, citeam – culmea – un roman politist destul de prost, spuse C. Am coborat cateva minute dupa ce a incetat muzica. Ştiu ca povestea asta a inceput mai promitator. Eu si A. n-avem pana acum alibi pentru 10:30. Iar E. si D. poate au lucrat in cardasie, deci luati impreuna nici ei nu au. M. e singurul care ar putea avea un alibi, din cate tin minte a sosit dupa incetarea operetei lui P o p p, cand eu eram deja pe terasa. In afara cazului in care…
– Pentru mine chiar cred ca va depune marturie branza, replica M., intrucat e proaspata iar in frigider nu avea unde sa fie ascunsa, ati fi gasit-o. Sa spunem ca m-am intors mai devreme, i-am venit de hac si am fugit repede inapoi ca sa sosesc a doua oara, de data asta in vazul tuturor, sau macar al catorva. Dar daca as fi intrat in cabana pe usa din fata m-ar fi vazut E. si D., daca incercam prin spate sau sa ma catar pe suportul de flori m-ar fi vazut A. Am plecat pe la 8:45 cu desaga in spate, iar drumetia chiar a fost superba. Din pacate vremea proasta a adus cu ea mai mult decat ploaie si vant…
– Pentru M. pot confirma ca a iesit din camera in jur de 8:30, spuse D. Eu eram in bucatarie si pregateam cafeaua. Am schimbat doua vorbe si apoi a plecat. Dupa aceea mi-am luat cafeaua si m-am mutat pe terasa.
– Dupa aceea am coborat eu, veni randul lui E. Am intrat in sufragerie si am vazut-o pe geam, dar am vrut ca inainte sa-mi beau cafeaua sa pregatesc ceva de mancare.
– Iar pe la noua fara zece am coborat eu, spuse C. Eddie era in bucatarie murdar de sange pe tricou.
– Stiu cum pare totul, dar m-am taiat curatand un banal castravete. Din pacate nici pentru mine nu depune marturie castravetele.
– Ce faceai cand a inceput muzica?, intreba M.
– Tot in bucatarie. C. parca plecase deja…
– Da, eu eram deja pe teresa din fata de la parter cu o cana de cafea in mana. D. nu mai era acolo.
– M-am plimbat in jurul casei si apoi am intrat pe usa din spate, veni raspunsul lui D. ?tiu, suspecta coincidenta. Dar E. m-a vazut intrand.
– Dar iarasi va confirmati alibiul unul altuia, preciza C., intocmai ca si pentru 10:30, cand s-a oprit muzica.
– Tot e mai bine decat un castravete care nu poate sa depuna marturie, glumi E.
– Se pare ca nu ajungem nicaieri, spuse D. Dupa 10:30 a venit si M. si am stat toţi cinci pe terasa. Apoi a inceput furtuna si alergam disperati in toate parţile, nu vad cum ar fi putut cineva comite crima intr-un asemenea furnicar. Dar de ce analizam doar ce s-a intamplat dimineata? Trebuie sa punem pe hartie tot ce s-a intamplat dupa ultimul moment cand l-am vazut pe P o p p in viata, dupa cearta de vineri.
http://www.nemira.ro/suspans/in-camera-lui-honey–1513
stiu ca e tarziu ,dar incerc
Sambata seara
In cursul serii de sambata, cei cinci s-au intalnit in sufragerie. Focul ardea in semineu, A n t u z a pregatise ceai si ciocolata calda. Toti aveau nevoie sa-si revina dupa ploaia ce ii udase pana la piele si descoperirea care ii ingrozise. Pana la venirea politiei, oricand se va petrece, aveau sa ramana impreuna.
– Toti am citit destule povesti cu detectivi cat sa nu avem nevoie de politie, spuse D i a n a. Criminalul e unul din noi, dar cu el de fata trebuie sa aflam ce s-a intamplat.
– Buna idee, vom reconstitui tot ce s-a intamplat de la venire, continua C a t a l i n.
– Putem sa trecem peste seara de vineri, acolo toti am fost martori. Avem un caz, noi suntem singurii detectivi. ?i pentru a evita sa ne acuzam reciproc, fiecare isi va face propriul rechizitoriu ca si cum ar fi al altuia, a propus M i r c e a.
– Cine incepe? Cu ce incepem?
– Pai cu sambata dimineata ar trebui inceput, atunci l-am auzit ultima oara pe P o p p, spuse E d d i e. In fine, nu pe P o p p, dar cu totii am suportat muzica aia ingrozitoare.
– Da, pe mine m-a scos din camera putin dupa noua, atat de tare se auzea, incepu A. Ma trezisem mai devreme si citeam presa pe internet.
– Propun ca fiecare detaliu din miscarile noastre sa fie notat si sa incercam sa confirmam tot ce se spune fie prin marturiile celorlati, fie prin alte dovezi care ar demonstra adevarul celor spuse, interveni C. Vrei sa coordonezi tu aceasta afacere atat de plina de Suspans, M i r c e a?
– Sigur, am deja laptopul in brate.
– Eu cred ca alibiul ei la acea ora se poate confirma destul de usor, prin verificarea istoricului browserului.
– Foarte buna solutie, E. Spune-ne ce gasesti.
– Din pacate intreg istoricul e sters, A. Asa este setata aplicatia, la fiecare sfarsit de sesiune totul dispare.
– E un laptop destul de vechi, setarea mi-a facut-o cineva, nici n-as sti cum sa o schimb la loc. In afara de povestea asta, am coborat pe la 9:15. Asta o pot confirma toti.
– Eu vad in toata afacerea doua puncte nevralgice: momentul cand a inceput muzica si momentul cand s-a oprit, interveni C. Poate P o p p era in viata la 9:00 si el a dat drumul la blestematia aia, eventual tocmai ca sa ne enerveze. Poate era in viata si in jur de 10:30, cand s-a oprit. Sau poate volumul exagerat a acoperit o lupta care s-a dat in camera lui. Era in plina zi si, pe oriunde ar fi patruns ucigasul, nu l-ar fi luat prin surprindere. Poate tacerea de care ne-am bucurat cu totii a fost chiar tacerea mortii…
– Cand am fost sa-l chem la micul dejun nu am verificat usa daca era incuiata, spuse E.
– In intervalul acesta de timp toti ne-am plimbat prin cabana sau prin imprejurimi, relua A. firul cronologic. Toti am fi putut, intr-un fel sau altul, sa ajungem in camera lui: usa balconului era deschisa, fereastra nu se inchidea bine nici daca te straduiai, iar usa camerei nu stim daca era inchisa sau nu. ?in minte ca atunci cand s-a oprit muzica spalam niste vase in bucatarie. Iarasi, n-am ce probe sa aduc, vesela nu cred ca va marturisi.
– Eu si E. beam o ceasca de cafea pe terasa, spuse D.
– Iar eu la 10:30 eram in camera mea, citeam – culmea – un roman politist destul de prost, spuse C. Am coborat cateva minute dupa ce a incetat muzica. Ştiu ca povestea asta a inceput mai promitator. Eu si A. n-avem pana acum alibi pentru 10:30. Iar E. si D. poate au lucrat in cardasie, deci luati impreuna nici ei nu au. M. e singurul care ar putea avea un alibi, din cate tin minte a sosit dupa incetarea operetei lui P o p p, cand eu eram deja pe terasa. In afara cazului in care…
– Pentru mine chiar cred ca va depune marturie branza, replica M., intrucat e proaspata iar in frigider nu avea unde sa fie ascunsa, ati fi gasit-o. Sa spunem ca m-am intors mai devreme, i-am venit de hac si am fugit repede inapoi ca sa sosesc a doua oara, de data asta in vazul tuturor, sau macar al catorva. Dar daca as fi intrat in cabana pe usa din fata m-ar fi vazut E. si D., daca incercam prin spate sau sa ma catar pe suportul de flori m-ar fi vazut A. Am plecat pe la 8:45 cu desaga in spate, iar drumetia chiar a fost superba. Din pacate vremea proasta a adus cu ea mai mult decat ploaie si vant…
– Pentru M. pot confirma ca a iesit din camera in jur de 8:30, spuse D. Eu eram in bucatarie si pregateam cafeaua. Am schimbat doua vorbe si apoi a plecat. Dupa aceea mi-am luat cafeaua si m-am mutat pe terasa.
– Dupa aceea am coborat eu, veni randul lui E. Am intrat in sufragerie si am vazut-o pe geam, dar am vrut ca inainte sa-mi beau cafeaua sa pregatesc ceva de mancare.
– Iar pe la noua fara zece am coborat eu, spuse C. Eddie era in bucatarie murdar de sange pe tricou.
– Stiu cum pare totul, dar m-am taiat curatand un banal castravete. Din pacate nici pentru mine nu depune marturie castravetele.
– Ce faceai cand a inceput muzica?, intreba M.
– Tot in bucatarie. C. parca plecase deja…
– Da, eu eram deja pe teresa din fata de la parter cu o cana de cafea in mana. D. nu mai era acolo.
– M-am plimbat in jurul casei si apoi am intrat pe usa din spate, veni raspunsul lui D. ?tiu, suspecta coincidenta. Dar E. m-a vazut intrand.
– Dar iarasi va confirmati alibiul unul altuia, preciza C., intocmai ca si pentru 10:30, cand s-a oprit muzica.
– Tot e mai bine decat un castravete care nu poate sa depuna marturie, glumi E.
– Se pare ca nu ajungem nicaieri, spuse D. Dupa 10:30 a venit si M. si am stat toţi cinci pe terasa. Apoi a inceput furtuna si alergam disperati in toate parţile, nu vad cum ar fi putut cineva comite crima intr-un asemenea furnicar. Dar de ce analizam doar ce s-a intamplat dimineata? Trebuie sa punem pe hartie tot ce s-a intamplat dupa ultimul moment cand l-am vazut pe P o p p in viata, dupa cearta de vineri.
http://www.nemira.ro/suspans/in-camera-lui-honey–1513
Abia acum am venit de la scoala si stiu ca e tarziu dar…
Sambata seara
In cursul serii de sambata, cei cinci s-au intalnit in sufragerie. Focul ardea in semineu, A n t u z a pregatise ceai si ciocolata calda. Toti aveau nevoie sa-si revina dupa ploaia ce ii udase pana la piele si descoperirea care ii ingrozise. Pana la venirea politiei, oricand se va petrece, aveau sa ramana impreuna.
– Toti am citit destule povesti cu detectivi cat sa nu avem nevoie de politie, spuse D i a n a. Criminalul e unul din noi, dar cu el de fata trebuie sa aflam ce s-a intamplat.
– Buna idee, vom reconstitui tot ce s-a intamplat de la venire, continua C a t a l i n.
– Putem sa trecem peste seara de vineri, acolo toti am fost martori. Avem un caz, noi suntem singurii detectivi. ?i pentru a evita sa ne acuzam reciproc, fiecare isi va face propriul rechizitoriu ca si cum ar fi al altuia, a propus M i r c e a.
– Cine incepe? Cu ce incepem?
– Pai cu sambata dimineata ar trebui inceput, atunci l-am auzit ultima oara pe P o p p, spuse E d d i e. In fine, nu pe P o p p, dar cu totii am suportat muzica aia ingrozitoare.
– Da, pe mine m-a scos din camera putin dupa noua, atat de tare se auzea, incepu A. Ma trezisem mai devreme si citeam presa pe internet.
– Propun ca fiecare detaliu din miscarile noastre sa fie notat si sa incercam sa confirmam tot ce se spune fie prin marturiile celorlati, fie prin alte dovezi care ar demonstra adevarul celor spuse, interveni C. Vrei sa coordonezi tu aceasta afacere atat de plina de Suspans, M i r c e a?
– Sigur, am deja laptopul in brate.
– Eu cred ca alibiul ei la acea ora se poate confirma destul de usor, prin verificarea istoricului browserului.
– Foarte buna solutie, E. Spune-ne ce gasesti.
– Din pacate intreg istoricul e sters, A. Asa este setata aplicatia, la fiecare sfarsit de sesiune totul dispare.
– E un laptop destul de vechi, setarea mi-a facut-o cineva, nici n-as sti cum sa o schimb la loc. In afara de povestea asta, am coborat pe la 9:15. Asta o pot confirma toti.
– Eu vad in toata afacerea doua puncte nevralgice: momentul cand a inceput muzica si momentul cand s-a oprit, interveni C. Poate P o p p era in viata la 9:00 si el a dat drumul la blestematia aia, eventual tocmai ca sa ne enerveze. Poate era in viata si in jur de 10:30, cand s-a oprit. Sau poate volumul exagerat a acoperit o lupta care s-a dat in camera lui. Era in plina zi si, pe oriunde ar fi patruns ucigasul, nu l-ar fi luat prin surprindere. Poate tacerea de care ne-am bucurat cu totii a fost chiar tacerea mortii…
– Cand am fost sa-l chem la micul dejun nu am verificat usa daca era incuiata, spuse E.
– In intervalul acesta de timp toti ne-am plimbat prin cabana sau prin imprejurimi, relua A. firul cronologic. Toti am fi putut, intr-un fel sau altul, sa ajungem in camera lui: usa balconului era deschisa, fereastra nu se inchidea bine nici daca te straduiai, iar usa camerei nu stim daca era inchisa sau nu. ?in minte ca atunci cand s-a oprit muzica spalam niste vase in bucatarie. Iarasi, n-am ce probe sa aduc, vesela nu cred ca va marturisi.
– Eu si E. beam o ceasca de cafea pe terasa, spuse D.
– Iar eu la 10:30 eram in camera mea, citeam – culmea – un roman politist destul de prost, spuse C. Am coborat cateva minute dupa ce a incetat muzica. Ştiu ca povestea asta a inceput mai promitator. Eu si A. n-avem pana acum alibi pentru 10:30. Iar E. si D. poate au lucrat in cardasie, deci luati impreuna nici ei nu au. M. e singurul care ar putea avea un alibi, din cate tin minte a sosit dupa incetarea operetei lui P o p p, cand eu eram deja pe terasa. In afara cazului in care…
– Pentru mine chiar cred ca va depune marturie branza, replica M., intrucat e proaspata iar in frigider nu avea unde sa fie ascunsa, ati fi gasit-o. Sa spunem ca m-am intors mai devreme, i-am venit de hac si am fugit repede inapoi ca sa sosesc a doua oara, de data asta in vazul tuturor, sau macar al catorva. Dar daca as fi intrat in cabana pe usa din fata m-ar fi vazut E. si D., daca incercam prin spate sau sa ma catar pe suportul de flori m-ar fi vazut A. Am plecat pe la 8:45 cu desaga in spate, iar drumetia chiar a fost superba. Din pacate vremea proasta a adus cu ea mai mult decat ploaie si vant…
– Pentru M. pot confirma ca a iesit din camera in jur de 8:30, spuse D. Eu eram in bucatarie si pregateam cafeaua. Am schimbat doua vorbe si apoi a plecat. Dupa aceea mi-am luat cafeaua si m-am mutat pe terasa.
– Dupa aceea am coborat eu, veni randul lui E. Am intrat in sufragerie si am vazut-o pe geam, dar am vrut ca inainte sa-mi beau cafeaua sa pregatesc ceva de mancare.
– Iar pe la noua fara zece am coborat eu, spuse C. Eddie era in bucatarie murdar de sange pe tricou.
– Stiu cum pare totul, dar m-am taiat curatand un banal castravete. Din pacate nici pentru mine nu depune marturie castravetele.
– Ce faceai cand a inceput muzica?, intreba M.
– Tot in bucatarie. C. parca plecase deja…
– Da, eu eram deja pe teresa din fata de la parter cu o cana de cafea in mana. D. nu mai era acolo.
– M-am plimbat in jurul casei si apoi am intrat pe usa din spate, veni raspunsul lui D. ?tiu, suspecta coincidenta. Dar E. m-a vazut intrand.
– Dar iarasi va confirmati alibiul unul altuia, preciza C., intocmai ca si pentru 10:30, cand s-a oprit muzica.
– Tot e mai bine decat un castravete care nu poate sa depuna marturie, glumi E.
– Se pare ca nu ajungem nicaieri, spuse D. Dupa 10:30 a venit si M. si am stat toţi cinci pe terasa. Apoi a inceput furtuna si alergam disperati in toate parţile, nu vad cum ar fi putut cineva comite crima intr-un asemenea furnicar. Dar de ce analizam doar ce s-a intamplat dimineata? Trebuie sa punem pe hartie tot ce s-a intamplat dupa ultimul moment cand l-am vazut pe P o p p in viata, dupa cearta de vineri.
Duffy sau cu stangu-n dreptu – Dan Kavanagh
http://www.nemirabooks.ro/duffy-sau-cu-stangu-n-dreptu-dan-kavanagh
Duffy sau cu stangu-n dreptu este al treilea roman Duffy al autorului englez Julian Barnes scris sub pseudonimul Dan Kavanagh, autor care a ajuns fara efort pe primul loc in topul autorilor de romane politiste. Dupa cum afirma “Observer” – un talent exploziv, nou intotdeauna si vechi dintotdeauna.
Am descoperit in aceste pagini o lume noua in care unii sufera din cauza ca nu-si pot urma visul sau cariera din cauza unui accident provocat de un soi de oameni care urmaresc binele … binele propriu. M-a impresionat o atmosfera incarcata de grija descoperirii persoanei care isi schimba infatisarea si, desi pana la urma este descoperita si ii este pus in fata faptul implinit ca este vinovata de esecul unor indivizi carora le-a provocat mult rau, se dovedeste a fi destul de inteligenta incat sa stie sa isi scape pielea. Astfel am gasit asemanari cu viata de zi cu zi asemanand-o cu unii din mediul in care imi desfasor activitatea…
Ei bine, acest roman te captiveaza si te tine in suspans, fiindu-ti imposibil sa lasi cartea pentru a reveni asupra ei “mai tarziu”.
Firul povestii este simplu si totusi …. nu. De data aceasta Duffy investigheaza incurcaturile diviziei a treia de fotbal din Anglia, in timp ce face acelasi lucru pentru aflarea raspunsurilor care il macina privind boala de care se teme ca ar suferi