“Nu pot imagina nimic în lipsa zgomotului familiar, torsul acestei pisici mecanice”. Poate că același lucru ca și Mircea Cărtărescu îl simțeau și primii norocoși ce își tastau pe hârtie gândurile și operele imaginației lor. Astfel, în secolul al XVIII-lea venise vremea uneia dintre cele mai importante invenții ale lumii moderne: mașina de scris.

Îți reamintesc acest lucru nu pentru a sublinia un fapt deja știut, ci pentru a marca un moment dezolant, în care ultimei fabrici producătoare de mașini de scris din întreaga lume, i se închid porțile. Ieri, 27 aprilie a.c., aflam că ultima fabrică de produs maşini de scris clasice, Godrej and Boyce, s-a închis în India, afacerea fiind nerentabilă. Un motiv revoltător pentru cei nostalgici, argumentat însă de directorul general Milind Dukle prin faptul că “nu mai primim aproape deloc comenzi”, în condițiile în care până în anul 2009 obișnuiau să producă anual între 10.000 și 12.000 de mașini de scris. Cu toate eforturile depuse de conducerea fabricii, vânzările au continuat să scadă iar Godrej and Boyce a reușit să vândă în anul 2010 doar 800 de bucăți. Se pare că aceasta ar putea fi ultima șansă pentru iubitorii mașinilor de scris, în stoc aflându-se în acest moment doar câteva sute, ce așteaptă să fie cumpărate.

Acum câțiva zeci de ani, mașina de scris era un instrument în vogă, un simbol al statutului social și așa cum știm cu toții, nelipsită din birourile de peste tot. Din păcate, acest lucru a încetat rapid și aproape definitiv odată cu apariția primelor computere și astfel, în prezent, piața căreia i se adresa compania din India era alcătuită doar din agenţii de apărare, instanţe de judecată şi câteva birouri guvernamentale.

Mașina de scris a fost inventată acum 150 de ani în SUA, iar primul model comercial a fost vândut în 1873, de către compania Remington. De-a lungul acestor ani însă, a fost reinventată de un număr extraordinar de mare (de 52 de ori), sub diferite forme sau dimensiuni. Singura noastră consolare, în ciuda faptului că acest instrument de scris este pe cale să devină o simplă piesă de muzeu sau un obiect de artă modernist, ea rămâne actorul principal în lumea literaturii. Sau cum afirmă și Mircea Cărtărescu în “Cuvinte împotriva mașinii de scris”, “nu numai poezia, dar și viața mea însăși datează inevitabil. Sunt un scriitor legat de mașina mea de scris. Nu pot gândi decât în fața ei.”

Un material de Andreea Cristache.