Cu un an în urmă, în lumea culturală s-a stins o personalitate marcantă – George Banu. Reputatul critic teatral, născut în 1943, a lăsat în urmă o moștenire semnificativă, influențând profund peisajul teatral românesc și aducând contribuții remarcabile în sfera culturală națională și internațională.

George Banu a fost un prolific scriitor și autor a numeroase cărți, ce reflectă astfel diversitatea intereselor și expertizei sale. Printre operele sale remarcabile se numără Cehov, aproapele nostru, în care George Banu explorează atent teatrul aflat la înălțimea omului fără aventuri extreme. Originalitatea acestui eseu provine din perspectiva panoramică adoptată pentru a explora teritoriul tetralogiei cehoviene și unitatea sa poetică.

            Un alt aspect esențial al contribuției sale teatrale îl reprezintă cele trei volume din Pagini alese, o lucrare de referință în care Banu propune o asociere originală între studiul teoretic al teatrului și experiența biografică, între întrebările esențiale suscitate de arta scenei și expresiile sale concrete, occidentale sau orientale, îndeosebi japoneze. De la iubirea de teatru la neiubire, de la efemerul clipei la persistența memoriei – aceste pagini sesizează ineditul unor interogații constante ce animă arta teatrului.

            George Banu scrie despre o istorie ce se conjugă la prezent doar privind spre trecutul fastuos al saloanelor de altădată, luminate de candelabrele maiestuoase, a căror splendoare frapează și astăzi. În teatru, în marile montări care au rămas emblematice, de la Thomas Ostermeier la Andrei Șerban, candelabrul ghidează emoția spectatorului în noaptea pe care artiștii încearcă să o reînvie. Pentru George Banu, candelabrul este un rege decăzut, el este astrul nopții, el marchează frumusețea unei dispariții anunțate, el e cel care sfidează prin excelență economia, rațiunea, oportunul, cel care reușește să recompună somptuos un trecut nostalgic, melancolic. Astăzi, candelabrul își face simțită prezența tocmai prin absență, iar în cartea sa, O lumină în inima nopții, George Banu ne conduce prin viața intimă a rafinamentului, a eleganței, a luminii de altădată.

            Pornind de la un Iisus baroc din America latină și de la altul modern, sculptat de Apostu și oferit de Andrei Șerban, George Banu a adunat în Iisușii mei o splendidă familie de Iisuși culeși în lume, vechi sau recenți, îndepărtați sau apropiați, martiri crucificați sau prunci inocenți.

            În același spirit, George Banu reunește în Obiecte rănite, ultima sa carte publicată la Editura Nemira, obiectele rănite din apartamentul său, care atestă trecerea timpului și care se dezvăluie în toată fragilitatea lor. Ele își expun accidentele suferite, obligându-ne să le privim cu aceeași tandrețe pe care o avem față de ființele dezarmate. Obiectele rănite inițiază un dialog personal cu cel care le iubește și care le privește. Să le fim aproape, fiindcă ele sunt niște parteneri care ne cer ajutorul și, ca într-o oglindă, ne reflectă propriile răni.

            Cu o carieră ce s-a întins pe mai multe decenii, George Banu a lăsat o amprentă semnificativă în lumea teatrală. Prin cărțile sale, el a deschis uși către înțelegerea mai profundă a universului teatrului și a influențat multiple generații de cititori și practicieni din domeniu. Astfel, în anul care marchează o pierdere regretabilă, amintirea și învățămintele lui George Banu continuă să trăiască prin cuvintele sale captivante și perspectivele unice.