15 septembrie 1946. New York.

În urma eliberării unui virus care poate să rescrie ADN-ul uman, 90% dintre cei afectați sunt uciși. Supraviețuitorii suferă mutații și capătă puteri supranaturale. Unii devin eroi și își folosesc noile haruri pentru a restabili ordinea într-un univers în care haosul și teama se află la conducere, iar alții sfârșesc în ghetouri, unde sunt vânați și persecutați.

În seria Wild Cards, ai trei posibilități: poți să fii un joker, un doiar sau un as. Depinde de „norocul” fiecăruia.

Jokerii                                                                 

Jokerii reprezintă 9% din populație. Virusul Wild Card i-a transformat în monștri și în schilozi: sunt persecutați, iar societatea îi consideră dezgustători și înfricoșători. Sunt forțați să își părăsească familiile și să se mute în cartierele sărace ale orașului New York. În următorul deceniu, ei transformă un loc dezolant și murdar în cea mai mare comunitate de jokeri din lume: Jokertown.

Cabarete, cluburi, baruri și bordeluri. Treptat, turiștii sunt atrași de Jokertown, unde au posibilitatea de a se distra și de a-i cunoaște pe cei mai exotici oameni de pe planetă.

Cei mai mulți jokeri poartă măști pentru a-și ascunde deformitățile și identitatea, dar unii „profită” de aspectul lor: le place să sperie și să șocheze, să le amintească intrușilor că sunt reali și diferiți.

Sursă: aici

Foarte puțini jokeri s-au adaptat schimbărilor. În general, sunt dezgustați de ei înșiși, triști și abătuți. Primesc sau își aleg porecle în funcție de malformațiile lor fizice. Însă sunt uniți și se protejează unii pe ceilalți. Izgoniți de restul lumii, ei formează o societate independentă și puternică. Jokertown este refugiul lor, singura șansă pe care o au la o viață stabilă, apropiată de ideea de „normal”, unicul loc în care se simt în siguranță.

Jokerii sunt cea mai asuprită minoritate din secolul XX, depășindu-i pe evrei și pe negri, depășind chiar și comunitatea LGBT. Majoritatea supraviețuitorilor virusului Wild Card nici măcar nu îi mai consideră „umani”. Pe lângă dezgustul afișat față de jokeri, există și numeroase preconcepte negative despre ei, sursa lor demonstrând ipocrizia societății: jokerii sunt lași (pentru că se ascund, deși au fost izgoniți din propriile case), ghinioniști sau proști (pentru că aspectul lor sugerează că au un IQ mic). Realitatea nici că ar putea să fie mai diferită.

Așii

Față de jokeri, în urma virusului Wild Card, așii capătă puteri supranaturale. Pentru a fi considerată un as, o persoană trebuie să aibă (în continuare) o înfățișare umană, ca să poată trece drept normală. Așii au fost înzestrați cu abilități nemaipomenite, specifice eroilor din legende și mituri sau super-eroilor din benzile desenate. Așii reprezintă doar 1% din populație.

Patru ași au fost recrutați pentru a forma Exoticii pentru Democrație, o echipă care urma să lupte pentru dreptate, toleranță, libertate și egalitate. Supraviețuitorii îi iubeau pe ași, dar situația s-a schimbat în anii ’50, când forțele politice conservatoare au ajuns la putere. Așii s-au transformat în dușmani după ce politicianul Joe McCarthy a hrănit paranoia anticomunistă a cetățenilor. Treptat, SUA  a ajuns să fie formată din două tabere: pro și contra persoanelor infestate cu virusul Wild Card, fie că erau ași, doiari sau jokeri.

Sursă: aici

Cele mai comune puteri ale așilor sunt telekinezia, telepatia și forța fizică sporită. Așii care au puteri nesemnificative, triviale, cum este abilitatea de a-și schimba culoarea pielii sau abilitatea de a transforma apa în vin, sunt considerați doiari. Fiecare as este unic; puterile pe care le primesc când se manifestă virusul depind de personalitatea lor, de dorințele din subconștient. Societatea științifică nu a ajuns la un consens cu privire la modul în care funcționează puterile așilor.

Deși există și ași care își disprețuiesc puterile și vor să fie din nou normali, majoritatea sunt încântați de harurile primite. Unii așii sunt idealiști și buni, alții sunt cruzi și vicleni, viitorii eroi și antagoniști ai seriei. Dobândirea puterilor supranaturale nu schimbă natura umană: cei mai mulți ași își vor folosi harurile pentru a lupta împotriva răului și pentru a-i proteja pe cei din jur, dar câțiva vor deveni criminali și vor înteți temerile grupurilor anti Wild Card(s). Probabil că singura trăsătură comună a așilor este faptul că sunt individualiști; până la urmă, „rata” este de un as la o sută de persoane.

Doiarii

Puterile doiarilor sunt minore, comice sau limitate. Termenul de „doiar” a fost inventat în 1953, când Timothy Wiggins, poreclit Domnul Curcubeu, a fost citat în fața Comisiei pentru Cercetarea Activităților Antiamericane a Camerei Reprezentanților (HUAC) în procesele anti-Wild Card. Acuzat că ar fi fost un as periculos, Wiggins a declarat „Dacă sunt un as, urăsc să văd un doiar“.

Sursă: aici

Chiar dacă puterile doiarilor sunt comice, în mare parte (ca și în cazul așilor), ele reflectă personalitățile și dorințele celor infestați. Harurile pot să fie nesemnificative sau inutile, în aparență, însă dezvoltă talente latente: Digger Down, un jurnalist cu o carieră puțin spus strălucită, poate să miroasă ași, doiari sau jokeri; Tinkerbill, un polițist incapabil să oprească o infracțiune, își „marchează” suspecții cu o lumină roz, care dispare abia după câteva ore.

În mare parte, doiarii sunt „curiozități amuzante”, persoane ciudate sau excentrice. Din motive evidente, foarte puțini doiari au un impact semnificativ în universul seriei Wild Cards.