Săptămâna ce tocmai s-a încheiat, mai precis joi, 9 ianuarie 2014, sala (care s-a dovedit neîncăpătoare) a cinematografului Studio a găzduit premiera filmului „Zi că-ți place!”, ecranizare după piesa omonimă a lui Valentin Nicolau, în regia lui Cornel Mihalache. Înainte de a vă împărtăși câteva impresii desprea această producție, aș vrea să subliniez că ea nu poate fi înțeleasă așa cum trebuie fără a fi plasată în contextul mai larg al recentelor evenimente de la TVR. Pe scurt, nu pot să nu remarc situația absolut paradoxală în care această premieră, care prezintă materiale de arhivă de la confruntarea candidaţilor la alegerile pentru preşedinţia României din anul 2004, a fost oferită spre vizionare publică la scurt timp după episodul înlăturării lui Valentin Nicolau din consiliul de administrație al TVR. Un motiv de reflecție, aș spune, referitor la capacitatea acestuia de a sublima anumite experiențe prin artă.
În ce privește textul, mecanismul dramaturgic se centrează pe procedeul antropomorfizării: țara, România, capătă forma și aspectul unei femei tinere, interpretată de Meda Victor. Iar în paralel, partea de documentar a ficțiunii, survine firul narativ al sosirii candidaților la președinție în studioul televiziunii române, lucru care prilejuiește scene absolut ilare; pentru că, într-adevăr, de câte ori ai ocazia să vezi un Băsescu răstind ordine în cabina de machiaj, sau un Becali preocupat, frecându-și coatele cu o altă întreagă galerie de figuri politice pe care altfel nu le-ai vedea la un loc decât, cel mult, într-un spectacol de circ cu tentă politică. Peste toți aceștia însă, atenție, mâna abilă a lui Cornel Mihalache suprapune, în același stil documentaristic, câțiva candidați la președinție fictivi, interpretați de Mircea Albulescu, George Ivașcu, Radu Amzulescu, Marius Stănescu și Constantin Cojocaru. Lucru care, trebuie să recunosc, e de efect: să-l vezi pe Adrian Năstase schimbând amuzat priviri cu Ivașcu sau cu Albulescu, prin forța montajului, presupune o recontextualizare în cheie parodică cel puțin memorabilă.
Dar dacă până acum am vorbit despre substanțele reactive, fata cea tânără care întruchipează România, pe de o parte și actorii politici, reali și fictivi, pe de cealaltă, care este catalizatorul acestora? Ei bine, televizorul, prezența subversivă din casele aproape fiecăruia dintre noi (eu nu posed un astfel de aparat), care de 24 de ani ne invadează spațiul personal cu informații asemănătoare până la identificare, indiferent de canalul pe care te afli. Doar prin intermediul acestuia, așadar, ajung cele două lumi aparent ireconciliabile (fetei nu-i vine să creadă când unul dintre candidați vrea să alăture Biblia constituției) să se întâlnească. Și tot prin mijlocirea acestei adevărate porți astrale reușesc cei cinci candidați la președinție să intre la propriu în casa tinerei noastre, fiecare conformându-se câte unui arhetip specific societății românești contemporane: al perversului, al impotentului, al bețivului, sau pur și simplu al celui care își iubește atât de mult concetățenii încât e dispus să le asculte toate problemele (prototip al informatorului de azi și, într-un alt sens, al securistului redivivus, pentru cei familiari cu opera mai largă a lui Valentin Nicolau). Când însă această escaladare a promisiunilor deșarte făcute de candidați duce până acolo încât tânăra Românie este violată cu obligativitatea de spune ca-i place, orice, pur și simplu, fie ea ofertă electorală sau maniere comportamentale, atunci, ca spectator, înțelegi în limbaj popular că treaba „e groasă”. Cât de groasă este însă cu adevărat în contextul anului electoral 2014 este ceva ce ține de speculația politică. În ce privește producția „Zi că-ți place!”, vă invit pe toți să o urmăriți mâine, 13 ianuarie, începând cu ora 20.30, pe TVR 2, TVR HD și online pe TVRplus.ro. Este o oglindă deosebit de fidelă a ce ni se întâmplă.
