“Timp de o săptămână, R. Childan pândise cu nerăbdare sosirea poştei, dar preţiosul transport din Statele Munţilor Stâncoşi nu sosise încă. Joi dimineaţa, deschizând magazinul şi văzând duşu meaua plină de scrisori aruncate prin fanta uşii, se gândi: azi voi avea de-a face cu un client supărat.

Îşi umplu o ceaşcă de ceai de la automat, cu cinci cenţi, luă o mătură şi începu să deretice; curând, trotuarul din faţa magazinului său, American Artistic Handcrafts Inc.1, curăţit lună, fu gata pentru o nouă zi. Umplu sertarul maşinii de marcat cu mărunţiş, aranjă o vază cu gălbenele proaspete şi puse radioul în surdină pe un post care transmitea muzică instrumentală. Afară, pe trotuar, oameni de afaceri mergeau grăbiţi, în drum spre birourile lor de pe Montgomery Street. În depărtare trecu un tramvai; Childan se opri să-l privească, încântat. Femei în rochii lungi, din mătase colorată… le privi şi pe ele. Apoi sună telefonul.

Se răsuci să răspundă.

– Da! zise o voce cunoscută.

Lui Childan i se strânse inima.

– Domnul Tagomi la telefon. A sosit posterul meu cu recrutarea în Războiul Civil1, domnule? Vă rog să vă amintiţi; mi l-aţi promis în cursul săptămânii trecute.

Vorbea pe un ton aferat, repezit, nu foarte politicos şi abia inteligibil.

– Nu v-am lăsat eu, domnule Childan, o sumă în acest sens?

Îl voi face cadou, ştiţi? V-am mai explicat: un client.

– Am făcut investigaţii extinse, începu Childan, pe propria mea cheltuială, domnule Tagomi, cu privire la lucrul promis, care, vă daţi seama, nu se găseşte în regiunile astea şi prin urmare este…

Tagomi îl întrerupse:

– Aşadar, n-a sosit?

– Nu, domnule Tagomi.

O pauză glacială.

– Nu mai pot aştepta, spuse Tagomi.

– Nu, domnule.

Childan privi morocănos prin vitrina magazinului lumina strălucitoare de afară şi clădirile pentru birouri: San Francisco.

– Atunci, altceva în loc. Ce-mi recomandaţi, domnule Children? îi stâlci Tagomi numele în mod intenţionat.

La auzul insultei, urechile lui Childan luară foc. Îşi smulse scaunul de sub el, într-o înspăimântătoare mortificare a situaţiei.  Aspiraţiile, temerile şi chinurile lui Robert Childan fură stârnite şi ieşiră la iveală, îl invadară, împiedicându-l să vorbească. Se bâlbâi, cu mâna umezită pe receptor. Aerul din magazin mirosea a gălbenele; muzica se auzea în continuare, dar el se simţea ca şi cum s-ar fi prăbuşit într-o mare îndepărtată.

– Păi…, reuşi să mormăie. O centrifugă pentru smântână.

O maşină de făcut îngheţată, de pe la 1900.

Mintea îi refuza să gândească. Tocmai atunci când uiţi, tocmai atunci când te prosteşti de unul singur. Avea treizeci şi opt de ani şi-şi amintea de zilele de dinainte de război, de celelalte vremuri. Franklin D. Roosevelt şi Târgul Internaţional; altă lume, mai bună.

– Aş putea aduce la dumneavoastră, la birou, diverse obiecte rare, să alegeţi? murmură el. Fu stabilită o întâlnire pentru ora 14.00. „Va trebui să închid magazinul“, realiză el când puse receptorul în furcă. Nu avea de ales. Trebuie să păstreze bunăvoinţa unor asemenea clienţi; succesul în afaceri de ei depinde.

Cum stătea, tremurând, îşi dădu seama că cineva – un cuplu – intrase în magazin. Un bărbat şi o femeie, tineri, amândoi chipeşi, bine îmbrăcaţi. Ideal. Se linişti şi se îndreptă uşor, zâmbindu-le profesional. Erau aplecaţi peste o vitrină şi studiau o scrumieră încântătoare. Căsătoriţi, ghici el. Locuiesc în City of the Winding Mists, în noile apartamente de lux de pe Skyline, cu vedere către Belmont.

– Bună ziua, zise el, simţindu-se mai bine.

Îi zâmbiră cu amabilitate fără pic de superioritate. Vitrinele lui, care într-adevăr erau cele mai atrăgătoare de acest gen de pe Coastă, le impuseseră oarecare respect; Childan observă asta şi le fu recunoscător. Ei înţeleseră.

– Piese într-adevăr excelente, domnule, zise tânărul.

Childan se înclină spontan.

Ochii lor, plini de înţelegere şi de încântare la vederea obiectelor de artă pe care el le vindea, pentru gusturile şi satisfacţiile lor comune, rămaseră aţintiţi asupra lui; îi mulţumeau pentru că avea asemenea lucruri pe care să le privească, să le atingă şi să le examineze, să le întoarcă pe toate părţile, poate chiar fără să cumpere.

„Da“, se gândi el, „ştiu în ce fel de magazin se află; nu-i o dugheană cu prostioare pentru turişti: fără plăcuţe din lemn de sequoia pe care scrie Muir Woods, Marin County, S.P.A.1, cu zdrăngănele nostime, cercei pentru fetiţe sau cărţi poştale cu imaginea Podului2.“ Ochii fetei mai ales, mari, negri. „Ce uşor“, gândi Childan, „m-aş putea îndrăgosti de o fată ca asta. Ce tragică mi-ar fi viaţa atunci; ca şi cum n-ar fi deja destul de rea.“ Îi studie părul negru, elegant, unghiile făcute, urechile cu găuri pentru cerceii

lungi, din alamă, lucraţi de mână…

– Cerceii dumitale, murmură el. Sunt cumpăraţi de aici, oare?

– Nu, zise ea. De acasă.

Childan dădu din cap. Nu-s obiecte de artă americană contemporană; doar trecutul putea fi reprezentat aici, într-un astfel de magazin ca al lui.

– Staţi mult aici? întrebă. La noi, în San Francisco?

– Sunt detaşat pentru o perioadă nedefinită, zise bărbatul.

Cu Comisia de evaluare a Proiectului privind nivelul de viaţă în zonele dezavantajate. Pe faţă i se citea mândria, nicidecum suferinţa. Însă nu era mândria răcanilor neciopliţi, care mestecă gumă, cu mutrele lor lacome de ţărani, fâţâindu-se pe Market Street3 şi holbându-se la spectacolele deocheate, la filmele sexy, căscând gura prin pasajele strâmte, prin barurile de noapte ieftine cu fotografii de blonde în tre două vârste, care-şi ţin sfârcurile între degetele lor  zbârcite şi rânjesc…, la locuinţele mizere, răsunând de muzică gălăgioasă de jazz, înghesuite în zona fără coline din San Francisco – barăci şu brede din cutii de conserve şi scânduri, care răsăriseră dintre ruine încă dinainte de a cădea ultima bombă.

Nu – omul aparţinea elitei. Cult, instruit, chiar mai mult decât domnul Tagomi, care în defi nitiv era un înalt demnitar, în Înalta Misiune Comercială de pe Coasta Pacificului. Tagomi era în vârstă. Atitudinile i se formaseră în timpul Guvernului Militar.

– Aţi fi dorit nişte obiecte de artă etnografică americană tradiţională, pentru cadouri? întrebă Childan. Sau poate ca să vă decoraţi noul apartament pentru cât staţi aici?

Dacă era vorba de ultima variantă… inima îi zvâcni”.

Fragment din volumul Omul din catelul înalt, de Philip K. Dick, acum cu 40% reducere.