Dorințele de Crăciun chiar se îndeplinesc. Asta ne învață Katherine Rundell în O dorință de Crăciun, cartea perfectă să fie citită în preajma sărbătorilor. Am stat la povești cu scriitoarea pentru copii și ne-a dezvăluit cu ce personaj ar pleca într-o aventură, dacă și-a dorit să fie vreodată nesingură, exact ca Theodore din O dorință de Crăciun și multe altele.

Katherine Rundell şi-a petrecut copilăria în Africa şi în Europa. După ce a obţinut un doctorat la Oxford, este acum profesor la colegiul All Souls, tot la Oxford, unde studiază literatura Renaşterii şi se caţără noaptea pe acoperişuri. Katherine este autoarea cărţilor Wolf Wilder şi Pe acoperişurile Parisului, care au obţinut premiul Waterstones şi premiul Blue Peter.

Când îţi doreşti ceva, trebuie să fie din toată inima!

Într-unul dintre eseurile tale, Why you should read children’s books, even though you are so old and wise,  ai pomenit (cu un umor teribil) că literatura pentru copii are nevoie să fie distilată, că vorbeşte despre forme arhetipale, viscerale de speranţă, spaimă sau bucurie. Crezi că literatura pentru copii traversează graniţele de vârstă şi poate vorbi oricui?

Katherine Rundell: Absolut! Cred că trăim într-o lume din ce în ce mai îngustă, care ne limitează tot mai tare, aşadar avem nevoie, în schimb, de o abundenţă de cărţi şi de idei – avem nevoie de ficţiune pentru adulţi, avem nevoie de poezie, de piese de teatru şi avem nevoie absolută de cărţi pentru copii. Literatura pentru copii ne oferă unele dintre cele mai vulnerabile adevăruri în formele lor cele mai blânde.

De ce crezi că literatura pentru copii e considerată, încă, un gen minor?

Katherine Rundell: Cred că mulţi oameni sunt îngrijoraţi că vor fi judecaţi pentru că citesc literatură pentru copii, că vor fi priviţi ca fiind neserioşi, sau lipsiţi de ambiţii intelectuale – ceea ce nu poate fi mai departe de adevăr.

Revin la umor, care mi se pare unul dintre formidabilele ingrediente ale scrisului tău. De ce e atât de rar, în zilele noastre folosit în literatura pentru copii (sau oameni mari, chiar)?

Katherine Rundell: Cred că dacă vânezi cărţile potrivite, sunt poveşti extraordinar de amuzante pentru copii: în Marea Britanie o avem pe Cressida Cowell, cu Cum să-ţi dresezi dragonul, pe Andy Stanton, desigur, pe Roald Dahl, pe Clementine Beauvais în Franţa şi mulţi alţii.

Poţi să ne spui un personaj din literatură cu care ai pleca într-o călătorie de aventuri?

Katherine Rundell: Mi-ar plăcea foarte tare să plec cu Matilda, personajul lui Roald Dahl: cred că inteligenţa ei feroce ar fi tare de ajutor!

Am citit O dorinţă de Crăciun cu mare bucurie, atât ca pe un basm, de spus la gura sobei, cât şi ca pe o poveste contemporană despre însingurare, dar şi despre prietenie. Are sclipiri de ironie la adresa modului nostru de viaţă contemporan şi face cu ochiul şi adulţilor. Te-ai simţit vreodată ca Theodore, atunci când erai mică? Ai vrut vreodată să fii nesingură?

Katherine Rundell: Mulţumesc pentru cuvintele frumoase! Am adorat să scriu această carte. Mi-era tare bine de una singură în copilărie, ascunzându-mă sau citind, sau plecând în tot felul de aventuri (am crescut într-o familie mare, aşa că nu prea apucam să stau singură!) – dar, chiar şi aşa, cred că există mereu un moment când tânjeşti după companie, după bucuria de a fi alături de ceilalţi: şi, în cazul Dorinţei de Crăciun, mi-a plăcut mult ideea decoraţiunilor de Crăciun care prind viaţă şi fac un pic de haos.

Katherine Rundell: Ne poţi da câteva exemple de cărţi pentru copii pe care le-ai citit de curând şi ţi-au plăcut?

Am iubit foarte tare o serie numită The Storm Keeper’s Island, de Catherine Doyle, care e plină de aventuri şi glume excelente, şi o carte de-a lui Liz Hyder, un thriller despre copii care lucrau în bezna unei mine.

Tweet