Prin anii 1980, mă uitam cu gura căscata la TVR la serialul Conexiuni produs de BBC. „Conexiunile“ respective sugerau că realizări, invenţii şi evenimente istorice din toată lumea se dezvoltaseră succesiv unele din altele, dar în mod interconectat, până determinaseră un salt tehnologic important. Creatorul şi naratorul serialului era James Burke şi mă mesmeriza cu capacitatea lui de sinteză din sumedenie de domenii culturale. După vreo douăzeci de ani aceeaşi senzaţie mi-a transmis-o Greil Marcus, jurnalist şi critic de muzică …
Alchimistul neutronic – fila 532, Ioan Doru Brana Doru Brana este cu 10 ani mai mare decât mine. (Şi nişte luni, cred că vreo două-trei.) Cândva am tradus amândoi în acelaşi timp, fără să ştim unul de celălalt, Dune. După un timp acelaşi lucru s-a întâmplat cu Johnny Mnemonic şi Burning Chrome. Când am intrat în fandomul sefist, la Lugoj în 1985, numele lui Doru era rostit cu respect pentru traducerile lui excelente, dintre care cele mai cunoscute erau (la …
O să-ncep cu o mărturisire: am fost ros de viermele invidiei. Ştiu, ştiu, este un păcat capital, dar am promis că voi compensa şi nu voi fi nici leneş, nici desfrânat, nici…  completaţi voi mai departe. Am fost însă invidios, recunosc, şi mi-am muşcat pumnii acum trei ani când Pulbere de stele a apărut la altă editură. Dar ka a Pistolarului Roland mi-a adus în faţă Cartea cimitirului. Internetul vă va spune cu siguranţă despre ea multe lucruri mai inteligente …
Într-un moment al adolescenţei am avut legitimaţie de intrare gratuită pe toate stadioanele din Bucureşti. Pe atunci locuiam la bunici, pe Zorileanu, iar Luci stătea la mijlocul străzii şi ţinea cu Dinamo, aşa că i-am văzut pe Dudu, Mopsu’, Procuroru’, Ţeţe şi Chirăilă mai des decât pe propriii mei părinţi, care stăteau în Floreasca, chiar lângă fostul patinoar. A fost de departe trupa cea mai mare din toate timpurile a lui Dinamo… şi v-o spun cu toată responsabilitatea părintelui care …
Din ultimii şapte ani, în 2006 am lucrat cel mai puţin. Din anul acela mai ţin minte doar că prin martie mi-am cumpărat alt mobil şi în chiar aceeaşi zi m-am întâlnit cu Mike Hăulică (pe atunci pe cai frumoşi la Tritonic) ca să semnez un contract, iar în august am redevenit coordonatorul colecţiei Nautilus. Şi mai ţin minte o vară lungă în care mi-am rupt picioarele ca să merg la Biblioteca Naţională. Nu, nu-l urmăream pe Cristoiu ca băieţii …
Long, long time ago… I can still remember how that music used to make me smile. Cred că ar fi un motto potrivit pentru postările mele… Mai întâi însă, până nu uit: La mulţi ani tuturor cititorilor care ajută editura să continue şi să le aducă alte surprize! Sărbători (şi nu numai) fericite! Ne auzim în 2009! Biblioteca Americană de care aminteam în episodul 1 depăşise repejor perioada de pionierat şi superioara izolare în lumea raţiunii pure şi îmbrăţişase topurile …
Douăzeci şi cinci de ani, Biblioteca Americană a fost cea mai importantă sursă SF din viaţa mea, completată ulterior de Ioana, Doru Brana, Mihai Bădescu, Simona Kessler, Cristian Lăzărescu, Liviu Moldovan şi MIRC (sper că, în timp, o să reuşesc să spun măcar câteva cuvinte despre fiecare). La începutul anilor 1970 ajunsesem expert în SF-ul anglo-saxon, după ce citisem aproape exclusiv lucrări de non-ficţiune. Puteam recita fără greşeală liste de cărţi, premii şi autori menţionaţi şi disecaţi în Who’s Who …