Relaţia dintre imigranţii magrebieni şi cultura franceză a fost controversată şi dublicitară. Temuţi şi umiliţi, alungaţi şi primiti pe uşa de serviciu, călătorii magrebieni şi-au căutat propria oază culturală în inima Franţei. Au visat la acea exprimare artistică a dramelor, sperând că-i va umaniza în ochii xenofobilor fanatici. Exilul, însingurarea, debusolarea şi pierderea identităţii apar în mintea cititorului european atunci când se gândește la jurnalul unui artist metis.

O artistă având radacini duble este şi Nina Bouraoui. Crescută în familia unui tată algerian, Nina Bouraoui trebuie să înveţe cum să trăiască în Franta, unde s-a născut mama ei. Era la începutul adolescenţei când a părăsit Algeria. De atunci, a decis să urmeze o cale mult umblată de cei smulşi din rădăcini-literatura. Romanele sale păstrează intimitatea spontană a unui jurnal, iar experinţele subiective, sparte în mii de senzaţii şi amintiri, te trimit înapoi la opera lui Marcel Proust. După ce ai apucat să citeşti măcar o carte scrisă de Nina Bouraoui, vei dori să le citeşti pe toate, mai ales dacă eşti captivat de expunerea detaliilor psihologice şi a stărilor emoţionale neîngrădite printr-un stil rigid, în care se urmăreşte înăbuşirea trăirilor acaparante, nu exprimarea lor.

În cărţile scriitoarei nu se dezlănţuie scenele unei revolte din suburbii. Eroinele nu ar vrea să amintească de primele asalturi rasiste asupra imigranţilor înfometaţi, adăpostiţi în locuri mizerabile şi nici de urmele traficului de persoane. Toate aceste răni se ghicesc doar. Cicatricile sunt păstrate în cuvintele unei scriitoare interesate mai ales de faţa subtilă a confesiunii. Nu acuză, ci doar eliberează vocea din gândurile rămase tăcute prea multă vreme.

Personajele sale amintesc de un Maghreb sensibil, familial, sălbatic şi pitoresc, dar voalat imediat ce l-ai părăsit pentru a-ţi găsi un loc pe tărâmul făgăduinţei amare. Când mirajul se risipeşte, imigrantul este tratat precum un servitor hoţ şi murdar. Oamenii civilizaţi îl întreabă de ce poartă haine ponosite şi peticite, rămase după un riscant periplu clandestin, plătit scump. Din generaţia următoare vin scriitorii pregătiţi să expună traumele părinţilor tăcuţi. Nina Bouraoui este o artistă pe care talentul şi premiile au ferit-o de pericolul izolării sociale, dar nu şi de nostalgia Algerului părăsit.