Doamnelor şi domnilor, dragi prieteni ai editurii Nemira, dacă deliciile culinare ale sărbătorilor de iarnă s-au mai rispit, cele pentru minte şi suflet nu se epuizează cu adevărat niciodată. Este momentul, prin urmare, să vă recomandăm 10 titluri numai bune de lecturat în 2015, un an în care plăcerea lecturii sperăm să fie la fel de consistentă ca şi în cel care tocmai s-a încheiat.

Vom începe cu un titlu semnat Julian Barnes şi care poate fi descris, pe scurt, în felul următor: o femeie, doi bărbaţi. Trei oameni şi trei poveşti despre iubire, despre forţă, farmecul şi meschinăriile ei. Un roman despre omul de azi, prejudecăţile şi slăbiciunile ei. O carte în care umorul, ironia şi scepticismul funcţionează spectaculos împreună. Sperăm că această scurtă introducere în lumea Trois v-a trezit interesul, mai ales că 2015 se anunţă un an în care cocktailul descris mai sus va fi (în continuare) la modă.

Cea de-a doua recomandare este Almanahul Anticipaţia 2015, o noutate editorială care a făcut furori la ultima ediţie Gaudeamus şi, în acelaşi timp, un brand binecunoscut, care s-a impus cu brio pe piaţa publicaţiilor de gen. Curpinsul acestuia este, ca de obicei, foarte bogat, aducând cititorilor două dosare Philip K. Dick şi Stanislaw Lem cu totul excepţionale, editoriale ale personalităţilor asociate cu Almanahul Anticipaţia şi, bineînţeles, proză de nivel înalt semnată de autori români şi străini.

Mergem acum şi mai departe cu un alt titlu proaspăt sosit în portofoliul Nemira şi anume Omul pictat, de Peter V. Brett. Cartea propune o premiză teribilă: omenirea a ajuns prizoniera unor creaturi ivite din adâncurile pământului când apune soarele, care distrug tot ce le iese în cale până în zori, atunci când soarele le alungă înapoi în văgăunile lor. În subtext însă, Omul pictat este o poveste despre maturizare, despre umanitate şi întunericul din sufletul oamenilor, despre dragoste şi camaraderie, cu eroi şi anti-eroi, într-o societate cu roluri şi ritualuri inventate magistral de Brett. De asemenea, nu uitaţi că Omul pictat este cartea lunii la Clubul de lectură Nemira, ce va avea loc pe 26 ianuarie.

Silozul, bestseller-ul lui Hugh Howey aproape că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Locuitorii din această lume postapocaliptică nu comunică defel cu exteriorul decât printr-un ecran. Bine, dar cum filtreaza realitatea?, veţi întreba. Sau cum supravietuiesc în silozurile pe care nu le pot parasi niciodata? Există o singură cale de a afla: aceea de a lectura acest titlu ce vă va ţine realmente cu sufletul la gură şi care, atenţie, este unul din cele mai bine vândute 5 titluri Nemira în anul 2014.

Urmează un alt bestseller şi anume Cântecul lui Susannah, volumul cu numărul 6 al celebrei serii Turnul întunecat semnate de Stephen King. Un volum al cărei revelaţii – ca şi în cazul altor titluri semnate de acest mare autor – este că el însuşi devine personaj. Roland, cu alte cuvinte, protagonistul, hipnotizează un tânar scriitor (cine altul decât alter ego-ul lui Stephen King) şi îl somează să termine de scris Turnul întunecat, pentru că totul depinde de sfârsitul poveştii. Bineînţeles, vă recomandăm acest titlu şi pentru că luna ianuarie a anului 2015 va aduce pentru iubitorii literaturii acestui autor o mare surpriză: cel de-al şaptelea volum din seria Dark Tower.

Într-o cu totul altă cheie, următoarea recomandare este un volum din deja reputata colecţie 111 cele mai frumoase poezii a editurii Nemira. Autorul? Nimeni altul decât Cezar Ivănescu, unul dintre marii novatori ai lirismului din generaţia optzecistă, despre a cărui poezie s-a spus că „pare preparată în laboratoarele de alchimie poetică din Evul Mediu. Și totuși, nu este demodată. Ne atrage deopotrivă prin vechime și prin noutatea ei radicală.” Nu în ultimul rând, trebuie remarcat faptul că Cezar Ivănescu a fost o personalitate deosebit de complexă şi datorită faptului că a reînviat sincretismul baladesc medieval al poeziei și muzicii, cântând propriile versuri, dar și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu și George Bacovia.

Basmania, Răspântia gândurilor, este iarăşi alt titlu ce nu are nevoie de nicio prezentare, sub copertele acestui album generos ca univers textual şi imagistic, ascunzându-se un elogiu adus imaginarului de către scriitorul Valentin Nicolau şi ilustratorul Tudor Popa. La fel de important însă este faptul că Basmania reuşeşte să ne introducă într-un univers creat în cele mai mici detalii, un tărâm unde se nasc poveştile, care, ca-n oglindă, fac ca lumea oamenilor să existe pe mai departe. Dacă Basmania dispare, lumea noastră dispare şi ea. Basmania este locul unde se creează lumea. Dar poate cea mai importantă problemă pe care o ridică Basmania şi căreia încearcă totodată să-i găsească o soluţie, este următoarea: De ce oamenii nu mai cred în basme?

Pentru cei pasionaţi de istoria (de cele mai multe ori tumultoasă) a istoriei relativ recente avem de asemenea o recomandare importantă: Istoria cruciadelor, de Steven Runciman, care surprinde capitole consistente despre viaţa economică, socială, culturală a Orientului Latin. Iată, de asemenea, descrierea acestei cărţi în cuvintele istoricului Ovidiu Cristea: „Steven Runciman a încercat să-i înţeleagă pe oamenii epocii cruciadelor şi să le explice opţiunile. Chiar dacă a emis în unele cazuri judecăţi de valoare, a făcut-o nu din postura unui judecător care condamnă, ci a unui istoric care a înţeles că oamenii au deopotrivă calităţi şi defecte.“

Penultima recomandare se adresează în special pasionaţilor de teatru, dar nu numai. Toţi iubitorii artelor spectacolului sunt chemaţi să descopere Munca actorului cu sine însuşi, volumul al doilea, care este tradus pentru prima oară integral în limba română de Raluca Rădulescu, completând astfel marea opera scrisă semnată de Stanislavski. Este, prin urmare, momentul să faceţi cunoştinţă cu această lucrare în care celebrul autor acuza promiscuitatea şi lipsa de principii care au făcut ca teatrul să decadă, aceleaşi motive, de altfel, care împiedică această artă să ocupe poziţia înaltă şi rolul semnificativ la care are dreptul în viaţa comunităţii.

Iar ultima, dar nu cea din urmă propunere de lectură pe care v-o facem pentru anul ce tocmai a început este un roman autohton, foarte bine receptat de critică: Abonatul nu poate fi contactat, de Cristina Andrei. Cu un puternic simţ al detaliului, cu o uimitoare capacitate de a construi dialoguri veridice, autoarea îşi urmăreşte personajele – nu întâmplător – începând din Vinerea Mare şi până la Înviere. Personajele sunt îndărătnice, nu acceptă uşor minunile, unii mai şi dispar. Cei amărâţi şi pustiiţi ard, deseori, mai repede decât lumânările, aşa că doar şansa existenţei unui prozator precum Cristina Andrei îi mai poate scăpa de uitare şi indiferenţă.

Vă dorim lectură plăcută şi un an nou cât mai bun!