Campania Superlibrarii continuă: A.J.Fikry în vizită la librăria Kyralina

Dragi prieteni, aşa cum ştiţi campania Superlibrarii a început deja în forţă, generând răspunsuri foarte interesante din partea voastră pe blogul Nemira. În paralel însă cu această căutare a librarilor care v-au marcat viaţa, aşa cum o face personajul romanului Viaţa de poveste a lui A.J.Fikry, am început şi noi un demers asemănător printre protagoniştii celor mai importante librării.

Iar drumurile ne-au dus pentru început la cocheta librărie Kyralina, unde am stat de vorbă cu Andreea Lupescu, unul dintre puţinii librari care le recomandă cititorilor benzi desenate direct din ţările lor de origine, precum şi romane în ediţii originale. Iar întâmplarea care, cităm, „se apropie cel mai mult de A. J. Fikry este o poveste poliţistă recentă, cu fantome şi hoti, reală pe de-a-ntregul”:

A.L.: Iată, e o noapte caldă de aprilie, e weekend şi tot oraşul doarme liniştit. Pe strada George Enescu, la numărul 8, nimeni, doar cărţi. Şantierul de vis-à-vis pare aproape prietenos fără zgomotele din timpul săptămânii, iar librăria e slab luminată doar din interior. Pe geamul dinspre stradă poţi zări cotoare şi coperte, dar tu nu eşti acolo şi nu poţi să vezi nimic, pentru că tu ai spus că în noaptea asta o să dormi, ai spus că n-o să mai citeşti până târziu, aşa că nu aveai cum să-i vezi intrând în librărie pe geamul din spate. Nu aveai cum să auzi că geamul acela mic, de lângă aragaz, a fost spart şi că prin el a intrat un copil care a deschis alte geamuri prin care au intrat alţi copii.

Chiar, tu te-ai gândit vreodată să spargi o librărie? Poate ţi se va părea un lucru prostesc, dar dacă ar fi să vreau să sparg o librărie, aş lua cărţile, nu banii. Mie aşa mi se pare logic. Ar fi ca într-un concurs nebun contra cronometru: câte cărţi poţi să furi în cât timp? Ei bine, hoţii nostri nu erau cititori. Nici francofoni nu erau. Nu au atins nicio carte, nu au scos din perete niciun raft. Au venit singuri şi-au plecat cu un laptop din vremuri imemoriale, care nu conţinea nimic altceva decât librăria, adică toată gestiunea şi toată istoria, de la ziua 1 până la noaptea respectivă, lucruri complet nefolositoare, pentru că, nu-i aşa, ce să faci cu o librărie după tine? Cu toate acestea însă, duşi au fost! Dimineaţa ne-am trezit cu 4000 de cărţi fără librărie.

Ce?! Stai puţin… Era cumva o dimineaţă din aceea în care ai senzaţia bizară că nu te-ai trezit de tot? Da. Ai simţit cumva nevoia să suni pe cineva care să-ţi confirme ceva, orice? Da. Aşa că noi am sunat la poliţie. Poliţia a constatat pătrunderea prin efracţie şi furtul, după care am băut o cafea, după care am văzut că lipseau şi pasta de dinţi şi periuta din baie, după care am spus că e incroyable şi că nu se poate aşa ceva. Cu banii furaţi puteai să-ţi cumperi o carte de la Bucureşti, nu de la Paris, iar cu laptopul luat sigur nu ajungeai departe. Dar noi a trebuit să închidem librăria o săptămână pentru că nu aveam cum să vindem cărţile – nu era nici legal, nici frumos, aşa că am rămas ca un copil bolnav în pat, un copil kyralinesc răsfăţat care a primit multe vizite de la prieteni şi multe mesaje de încurajare şi bomboane şi mâini de ajutor. Lucrurile nu au fost uşoare, dar câte nu se întâmplă într-o casă?

Există librarul ideal? Dar cititorul ideal?

A.L.: Cred că trebuie să ne amintim că librarul este şi el un cititor. Cititorul poate să devină librar la un moment dat, dacă asta este ceea ce îşi doreşte. Iarăşi, poţi să fii librar şi să citeşti despre un librar care citeşte, cum e cazul meu cu A.J.Fikry. În preajma cărţilor poti să fii orice şi să faci ce vrei. E o libertate pe care şi-o permite oricine, din fericire. Idealurile sunt poate pentru o altă epocă, demult uitată. Ceea ce încerc să fac la Kyralina, de exemplu, este să fiu o gazdă bună pentru toţi cei care ne trec pragul. Am înţeles acest lucru în momentul în care mi-am dat seama că noi trei (cei trei librari de la Kyra) creăm zi de zi o “librărie personală”.

Citim, răsfoim, căutăm, întrebăm, vizităm alte librării, ţinem jurnale, ne scriem post-it-uri şi mailuri şi încercăm să avem o opinie despre orice, iar cărţile vin, apar de unde nu te aştepţi şi sunt întotdeauna cele mai bune, parole d’honneur. Cărţile pe care căutăm să le avem la Kyralina sunt cărţile care ne-au făcut viaţa mai bună la un moment dat, care ne-au inspirat, care ne-au însufleţit sau care ne-au odihnit sau care, pur şi simplu, au avut un cuvânt de spus – ceea ce dăm mai departe este această experienţă din marea noastră “librărie personală”. 

ilustratie Kyralina

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.