Dragă cititorule,
În săptămânile ce urmează, vei auzi vorbindu-se mult despre „Viaţa de poveste a lui A.J.Fikry”, de Gabrielle Zevin, un roman emoţionant despre un librar, dragostea de cărţi şi dragostea pentru ceilalţi. Suntem siguri că şi tu cunoşti oameni îndrăgostiţi de cărţi, a căror viaţă este dedicată acestora cu pasiune în spaţiul cochet al librăriilor, asemenea lui A.J.Fikry, iar acum este momentul să afle toată lumea cine sunt!
Prin urmare, dacă ştii un librar care le face viaţa mai specială celor din jurul său sau dacă acest librar ţi-a schimbat chiar ţie viaţa recomandându-ţi o carte de neuitat, atunci spune-ne cine este şi fă-i cunoscută povestea aici, printr-un comentariu la această postare. Cele mai frumoase poveşti vor participa la tragerea la sorţi ce are ca premii UN PACHET DE CĂRŢI NEMIRA LA ALEGERE ŞI UN E-READER EVOBOOK 3!
Între timp, urmăriţi seria de interviuri cu librari care vor apărea pe tot parcursul lunii iunie pe site-urile şi blogurile care ne susţin campania.
Librării partenere: Cărtureşti, Humanitas, Librarium, CLB.
Susţinători: Adevărul.ro, Bookaholic, Bookblog, Booktopia, Sub25, Blogul unei cititoare de cursă lungă.
Regulamentul concursului, aici.
Tweet
Imi amintesc cu mare placere despre povestile parintilor mei despre un librar de pe vremuri. Domnul Cernomaz aproviziona practic intregul oras cu carti, fiind seful depozitului de carte de pe tot prasul. De la el plecau carti spre toate librariile din oras.
Tot de la el se aprovizionau Cu manuale toate scolile din oras si nu mai, manualele ajungand si la scolile din imprejurimi.
A facut fericiti multi cititori impatimiti, caci facea rost de cartile visate. Le gasea din pamant si din piatra seaca, fiind extrem de interesat sa satiafaca gusturile si necesitatile tuturor. Si nu ii era usor, ca a lucrat intr-o perioada vitrega pentru piata de carte
Avand in vedere ca nu am intalnit pana acum un asemenea librar in viata reala, va propun un librar fictional pentru ca, pana la urma, tot literatura confectioneaza cele mai frumoase personaje: este vorba despre Femeia de hartie a lui Rabih Alameddine cea care mi-a inmiit pofta de a citi, mi-a oferit noi paliere de lectura, mi-a amintit autori cititi si care merita sa fie recititi, dar mi-a adus in atentie si autori pe care nu-i stiam sau nu-i cititsem. Pasajele despre carti sunt delicioase si starnesc fara indoiala adictia livresca.
Librarul Bebe.
La Haralambie Ionescu – Bebe pentru prieteni – imi fuge gândul de fiecare dată când vine vorba despre librari, cărţi şi bucuria de a citi. Împătimiţii de SF din Bucureşti îl ştiu pe Bebe de o viaţă; timp de peste 35 (se fac acuş-acuş 40) de ani, Bebe a strâns peste 2000 de cărţi SF, adică mult mai multe decât au multe biblioteci săteşti şi şcolare. Şi, de ce să nu o recunoaştem? Nu găseşti atâtea cărţi cu şi despre SF nici măcar în unele biblioteci judeţene (cu regret o spun, dar o pot da drept exemplu în această privinţă pe cea din judeţul în care mi-am stabilit pentru moment reşedinţa). Dacă vrei o recomandare de carte, o poţi primi de la Bebe. Dacă vrei cartea, o poţi găsi la Librarul Bebe.
L-am cunoscut în 2008, la Bookfest, deşi auzisem de “renumele ” lui înainte să ne cunoaştem faţă în faţă. Un om deosebit, care respiră bucuria de a citi. Şi care mi-a rămas la suflet, dimpreună cu cărţile pe care, adesea, mi le-a recomandat.
Vrei să-ţi recomand o carte? Mai bine ţi-l recomand pe Bebe Librarul. Face mai mult decât 2000 de cărţi la un loc.
Probabil că nu se va mai ivi alt moment în care îl pot onora cum se cuvine pe memorabilul domn Andreescu, aşa că iată-mă.
Aventura mea alături de dânsul începea pe vremea în care încă mai cutreieram mână-n mână cu tatăl meu străzile prea largi şi periculoase pentru un copil care de-abia înfruntase 11 ierni craiovene. Şi aşa am dat peste librăria “Leagănul copilăriei” – o metaforă cum nu se poate mai adecvată pentru cei patru ani petrecuţi în spatele biroului domnului Camil Andreescu cu o carte în mână.
Vedeam lumea prin ochii Micului Prinţ, iar frânturile ce-i compun povestea pe care le prindeam când mi se adresa sunt şi acum împăienjenite. Un călător al rafturilor de cărţi, Camil Andreescu vizitase continentul prin litere, dar şi propriu-zis şi transmisese acest spirit şi celor doi copii ai săi care se găseau atunci în Finlanda şi Elveţia. Bătrânul primea lunar cărţi poştale de la aceştia, toate diferite. Soţia lui, Hannah, o poetă evreică, fusese cardiacă şi murise în urmă cu ceva mai bine de un deceniu.
Dumnealui mi-a pus în mâini Rudyard Kipling, Hans Christian Andersen, Fraţii Grimm, Jules Verne, Antoine de Saint-Exupéry, Alexandre Dumas (tatăl şi fiul), iar mai târziu Constantin Chiriţă, Grigore Băjenaru, Gellu Naum, George Coşbuc, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Duliu Zamfirescu, iar lista poate continua la nesfârşit. Permiţându-mi aceste momente de nostalgie, îmi dau seama că ţinuse la mine. Neavând nepoţi de care să aibă grijă şi pe care să-i mustre, îmi reproşa mereu când uitam să-i aduc banii la timp pe cărţi sau nu-mi luam medicamentele. Nu dansasem pe vârfurile pantofilor lui, nu-mi gătea, nu-mi cumpăra plăcinte şi nici nu-mi strecura mentosane prin buzunare, omorând astfel orice clişeu din cele la care v-aţi aştepta odată cu înfiriparea unei legături între un copil şi un septuagenar. Însă îmi oferise lucruri vădit mai importante decât cele precizate anterior. Am crescut uitându-mă lunar, dacă nu săptămânal, în ochii negri ai bătrânului librar, ca în august 2011 să găsesc librăria închisă la amiază. Am revenit săptămâna următoare, şi iar, şi iar, şi iar, până când am renunţat. Un an mai târziu, am asistat la ridicarea unei agenţii imobiliare (care a fost şi ea în cele din urmă dărâmată din cauza locaţiei deloc avantajoase)pe rămăşiţele “Leagănului copilăriei”. Una dintre locatarele blocurilor din apropiere m-a lămurit: “Cine? Domnu’ cu cărţi? Ah, da, i-au venit rudele şi au plecat. S-au dus în străinătăţuri.”
Azi, m-aş fi simţit insultată. Cum să nu mă anunţe că pleacă? Însă atunci, atunci am plecat de la faţa locului zâmbind. Călătoria lui cu mine ajusese la sfârşit.
Parcă ieri îmi arăta una din poeziile soţiei sale (“Liftul” se numea) şi spre deosebire de restul amintirilor, pot evoca limpede versurile finale: “Cu lumina stinsă/ Ne vedem un etaj mai jos.”
Stiu un librar minunat, este dnul. Radu Costin, patronul librariei VED din Cluj -Napoca. Libraria se afla in incinta Sigma Center.
Desi din cate am inteles nu este clujean, acest om minunat s-a apropiat de comunitatea din Zorilor si nu numai 🙂 cu mare usurinta. Are o strategie simpla care da roade, a adus cartile aproape de oameni. Voi vorbi in special despre coltul copiilor 🙂 unde cartile sunt astfel aranjate incat un copil sa ajunga cu usurinta la ele, sa le poata rasfoi. Nu am auzit niciodata pe vreunul dintre angajati ridicand tonul indiferent cum un copil “rasfoieste” o carte, indiferent cat de mic sau neastamparat e.
Stiti cum cresc copiii din Observator cand afara ploua: fug pe culoarele din Sigma! (holul principal) si se joaca in Libraria Ved!
Nu stiu cum e pentru voi insa eu nu mai pot de bucurie cand vad cate un pispirel care abia a invatat sa umble si care rasfoieste in voie carti in libraria VED.
Joaca nu se rezuma doar la parinti cu copii in zilele ploioase, joaca se face si organizat, libraria avand un program de ateliere pentru copii care se tine de obicei joia de la ora 19.00 si unde copiii invata cu ajutorul voluntarilor crafting, limbi straine, vizioneaza spectacole.
Atunci cand intri pentru prima data in librarie nu ai crede ca se pot face atatea lucruri minunate in acest spatiu, insa de fiecare data am ramas surprinsa placut. A si sa nu uit un lucru ff important. Exista “un loc intre carti” unde o mama se poate odihni si relaxa citind o carte pana cand copiii participa la atelier! 🙂
Nu stiu daca vreodata cineva i-a multumit dnului Costin pentru ca a deschis o librarie in Sigma si pentru ca ne-a adus cartile mai aproape de comunitate, insa daca echipa voastra ajunge si acolo va rog sa-i multumiti din partea mea si a tuturor copiilor pentru care a facut posibil acest lucru! Multumesc! Multumesc! Multumesc! 🙂
Plina de gratitudine si respect,
Daniela