După o vacanţă de 2 săptămâni (aş fi vrut mai mult… 🙁 ), iată-mă-s din nou pe baricade.
Vara asta, cum spune titlul filmului, am fost la mare şi la munte. Şi a fost bine. Am vizitat mini-librăriile Nemira din 2 Mai şi Vama Veche, plus plaje şi locuri unde peştele a fost taaare bun (deşi, zic unii cârcotaşi, cică nu ar fi proaspăt pescuit din mare, ci congelat de la Metro… enfin).
Nu a fost o vacanţă spectaculoasă, nu am trecut decât prin locuri cunoscute, nu am văzut nimic nou (deh, criză). Dar m-am bucurat de tihnă şi linişte. Deşi mi-am luat cu mine un ghiozdan de cărţi de citit şi un manuscris de lucrat, am sfârşit prin a citi în cele două săptămâni o singură carte de două sute de pagini (n-am lucrat nimic, evident). Şi nu există nici măcar un singur regret, cartea a fost excelentă 😀 Cortazar este unul din preferatii mei, dar am siguranta că volumul “Cât de mult o iubim pe Glenda” va placea (sau ar trebui să placă) oricui.
Într-un fel, vacanţa asta am preferat să îi privesc pe alţii cum citesc pe plajă, decât să stau cu nasul în carte. Şi nu erau deloc puţini, cum pesimistul din mine se tot căina în avans. Întors acasă, aflu din articolul lui Marius Ghilezan în Observator cultural că la mare se citeşte puţin iar cartea se vinde prost. Nu ne-am bronzat pe aceleaşi plaje, dar pe unde am trecut eu se citea şi se vindea carte destul de bine.
Inclusiv cărţi pe care nu te-ai fi aşteptat să le vezi murdare de nisip. Într-una din zile, aproape de noi era o familie compusă din trei adulţi şi doi copii. Cele două femei, blonde, frumoase, rafinate, semănau destul de mult, de unde am dedus că sunt surori. A fost uşor de ghicit al cărei soţ este bărbatul bronzat, musculos, cu un aer un pic misterios care citea lângă ele (deşi aveai o permanentă senzaţie că lucrurile nu sunt cum par…). Nu am reuşit însă absolut deloc să-mi dau seama ai cui erau cei doi copii blonzi şi simpatici care se învârteau în jurul lor cu lopeţi şi găleţi. Pe măsură ce soarele cobora, tipul era cufundat în lectură. Cam la momentul ăsta bănuiam că citeşte un roman de suspans sau poliţist. Până la urmă, două femei superbe lângă tine, doi copii adorabil, să ignori totul cu desăvârşire…
Lumina se împuţina, iar ele au strâns lucrurile, copii s-au uscat pe cap şi s-au îmbrăcat. El citea în continuare. Când a trebuit strânsă rogojina, s-a mutat doar o palmă la stânga, direct pe nisip, cerând să îi lase un prosop. Nu avea de gând să intre în mare (devenise deja prea interesant să mai plec, trebuia să îl urmăresc până la capăt), ci doar să îl folosească drept sprijin pentru cap. Ele au plecat, întunericul deja începea să acopere plaja. Muream de curiozitate să văd ce citeşte, mai ales că puteam observa anumite ilustraţii alb-negru în carte (sigur nu-i thriller, îmi zic). Dar ce e? Era aproape noapte, iar el citea în continuare, nemişcat de când plecaseră ele.
Era târziu şi trebuia să acţionez: dacă ar fi închis cartea brusc şi ar fi plecat exista riscul să nu aflu niciodata. Ce citea? Disimulând (fără prea multă abilitate) o poftă subită de a intra în apă, la întoarcerea spre prosop am putut vedea cu claritate copertele I şi IV. Stupoare: macho man citea… ISTORIA PAPILOR. Iniţial am crezut că vederea îmi joacă feste. Dar nu. Papii erau tot acolo.
Să nu mă înţelegeţi greşit, e OK să-ţi placă istoria, inclusiv istoria bisericii. Dar era ca şi cum Pepe (cântăreţul, latino lover) ar fi stat pe plajă cu Immanuel Kant în mână. Adică tipul avea un aer gen “pot să am orice femeie de pe plajă, doar că azi n-am chef”… Papi… 🙂
Aşa că vreau să vă întreb: ce aţi văzut pe unde aţi fost în vacanţă? Se citeşte mai mult, mai puţin? Şi-au făcut editurile treaba încercând să ajungă până aproape de nisip?
Şi concursul: cine povesteşte cea mai interesantă/amuzantă/simpatică/etc. istorioară despre vacanţă şi cărţi primeşte o carte gratuită la alegere. Istorioarele le puteţi pune în comentarii la acest post, ca să se poată bucura de ele toată lumea, nu doar noi cei de la Nemira. Câştigătorul va fi ales de noi (da, criteriile vor fi inevitabil subiective 😛 )
Ei, cum a fost în vacanţă?
UPDATE: Avem egalitate, astfel incat suplimentam premiile: 2 carti gratis. Castigatorii sunt Stefan si Weird Vision. Felicitari!
Tweet
Sa va povestesc ce am vazut de curand 😀
O masina a Politiei Comunitare opreste pe singurul loc de parcare disponibil pentru a bloca rotile unui autoturism parcat neregulamentar. Odata misiunea indeplinita, politistii se intorc la automobilul cu emblema institutiei pentru a pleca mai departe, dar Sur – Pri – Zaaa !!!! Masina Politiei Comunitare parcata ilegal in statia de taxi nu poate fi deplasata fiindca alti colegi de la politia comunitara extrem de corecti cu legea le-au blocat rotile.
Curios, in apropiere erau parcate ilegal si alte masini , dar nu au beneficiat de aplicarea aceleiasi legi.
Pana le-au deblocat rotile, presupun ca cei doi politisti au rasfoit cartile cu politisti editate de Nemira, cautand situatii similare pentru a sti cum sa iasa basma curata :D.
A fost una dintre cele mai haioase situatii … Am aflat pe urma din presa ca s-a achitat amenda si deblocarea masinii. Vi s-a intamplat si voua sa vedeti asa ceva? Foarte taaareee!!
Mi s-a intamplat si mie ceva destul de amuzant pe la inceputul vacantei. Eram cu parintii in Carrefour. Mama ramasese sa se uite la flori , eu o luasem inainte cu tata. Arunc o privire spre rafturile cu carti , scot un sunet cam straniu si o tasnesc spre locul unde-mi era atintita privirea. Studiez o clipa coperta : Suzanne Collins , Sfidarea. Doar ce o comandasem pe internet. Desigur ca ar fi trebuit sa mai astept aproape o saptamana pana sa pun mana pe ea , dar mi-am zis ca de ce sa nu profit de ocazie , ca tot “mi-a sarit asa in fata” ? Am luat cartea in mana , m-am asezat pe partea de jos a unui raft si am inceput sa citesc. Presupun ca daca a trecut cineva pe acolo mi-a aruncat o privire cam ciudata , dar ma bazez pe faptul ca rar se intampla sa nu fiu singura pe raionul ala ; si eu nu scap nici o ocazie de a mai pandi cateva carti cand ajung pe acolo. Dupa ce am trecut de prima pagina eram deja prea prinsa in lectura ca sa observ ce se mai intampla in jurul meu , dar dupa un anumit timp am auzit o melodie cunoscuta ; extrem de cunoscuta. O ,da.Telefonul. Tata tocmai isi daduse seama ca nu mai eram langa el de ceva timp.
Si povestea mea este simpatica.
Stabilisem sa ma intalnesc dupa-masa cu o prietena pentru a merge impreuna la librarie fiindca aveau super-promotie. Aveam si o carte pregatita sa ii daruiesc, legata cu fundita, volumul “Sunetul viorii”. Am parcat in fata blocului ei si am urcat sa o chem la masina. Entuziasmate, ne-am urcat in autoturism si nu intelegeam cum de masina era deschisa, cadoul lipsea, husele lipseau si ele iar in spate pe bancheta se aflau doi batranei cu parul alb, speriati. La fel de speriate, ne-am dat jos si abia apoi am observat numerele mele de inmatriculare la masina din fata. Nu credeam vreodata sa vad parcate doua masini identice in acelasi loc. A fost foarte comic. Ce sa mai spun, timpul la librarie a fost minunat, ne-am luat mai multe carti, cele mai multe de la Nemira.
Ma salveaza “etc-ul” ala.
Bine… nu stiu daca pentru voi statul acasa timp de aproape trei luni este o vacanta, dar pentru mine este – sunt mai ciudat.
Ma apucasem sa citesc Cioran, cand parintii s-au hotarat sa plece la tara. Cioran este oricum un scriitor enervant… pentru mine. Creeaza o lume absurda, un cerc inchis, este obsedat de ireparabilitate, nu este nicio iesire. Ce-i drept, m-a cam indispus. Eram indispus. Urasc purecii. Parintii mi-au adus de la tara o multime !
Acum trebuie sa-l indur si pe Cioran si purecii. Urasc purecii !
Nu-i amuzant ?
A da… si Iubesc nemira 😀
Si urasc purecii
Multumesc tuturor pentru povestile de vacanta. Le recitesc pe toate si anuntam castigatorul.
S-a anuntat castigtorul? 🙂
S-a anuntat in capul meu, dar am uitat sa scriu si pe blog 🙂
Avem egalitate, astfel incat suplimentam premiile: 2 carti gratis. Castigatorii sunt Stefan si Weird Vision. Felicitari!
Felicitari castigatorilor! Dragute povesti!