Lumea se schimbă. În fiecare zi.
Mai țineți minte primul calculator? Eu n-am să-l uit niciodată. Era o copie groaznică după un Spectrum Sinclair din anii ’80, produsă de ICE (Întreprinderea de Calculatoare Electronice) București. Avea un procesor de 3.5 Mhz (luați notă că procesoarele de astăzi lucrează la 3 GigaHz, deci de o mie de ori mai repede, nemaivorbind că sunt dual core) și un RAM de maxim 64k. Țin minte că la primul model (HC 90 sau 88) trebuia să introduci vreo 3 pagini A4 de cod ca să încarci interpretatorul de BASIC și apoi să poți da drumul la casetofon. După o jumătate de oră de scârțâit insuportabil (sau chiar o oră, pentru jocurile tari!) aveai șanse destul de bune să te întâlnești cu fatalul „tape load error”. Ștergeai capul de la casetofon cu spirt, reintroduceai codul și îți doreai foarte-foarte tare ca de data asta să ai noroc și să joci și tu ceva. Abia versiunea HC-91 venea cu BASIC-ul preîncărcat în ROM și era de ajuns să tastezi „run” pentru a citi discheta (floppy-ul era extern și mai mare ca un video!). Vă amintiți jocurile Dizzy? Sau Exolon? Doamne, ce vremuri… 8 culori și câteva tonalități de beep, dar era minunat!
Când vine vorba de tehnică, părinții își vor aminti mai degrabă trecerea de la pick-up la magnetofon, sau cum în anii ’80 erai rege dacă aveai un VHS. Stau și mă întreb cum va arăta Mac-ul de pe care scriu, și care mi se pare acum state of the art, în ochii copiilor mei („Haha, uite, are taste!”) 🙂
Cum spuneam la început, lucrurile se schimbă. Iar industria de carte, căci cu asta ne ocupăm, a avut o perioadă liniștită de vreo două sute de ani. Sigur, în loc de matrițer care să aranjeze literele de plumb și BT pe calc, paginăm pe computer și urcăm fișierele pe FTP. Dar, în esență, de la dispariția codexului medieval, cartea lui Gutenberg a rămas cam aceeași.
Dar lucrurile frumoase nu țin pentru totdeauna. În ultimii ani, după ce a zguduit industriile fimului și ale muzicii, era digitală a ajuns din urmă și industria cărții. Odată cu calculatoarele, textul a devenit accesibil prin intermediul pixelilor. Însă PC-urile nu sunt deloc instrumentele potrivite pentru lectura de mare întindere, se pare. Studiile arată că oamenii nu prea pot citi pe computer din cauza ecranului care obosește ochii, din cauza tuturor aplicațiilor deschise în fundal care ne distrag atenția (un buzz pe mess, un download finalizat). Și, nu în ultimul rând, din cauză că PC-urile ne amintesc de muncă 🙂
Abia în 2006, când s-au lansat primele e-readere, lectura electronică a devenit o realitate. Iar începând cu 2007, când a apărut Kindle și cei de la Amazon au lansat programul de ediții digitale, schimbarea a început să fie evidentă. Lucrurile nu s-au petrecut însă fără hopuri, iar principalul motiv pentru care uneori progresul a fost mai încet au fost chiar editorii. Mulți au agitat sperietoarea „moartea cărții în era digitală”, în timp ce alții au profețit (a se citi „sperat”) că obiceiul nu va prinde niciodată. Jurnaliștii au inflamat disputele și au exagerat schimbarea în maniere dintre cele mai hilare, dar numeroși cititori de categorie grea și-au cumpărat e-readere, în ciuda faptului că la acea vreme dispozitivele erau destul de costisitoare (400-500$) iar cărțile erau nejustificat de scumpe (din nou revenim la editori).
Cu siguranță, 2010 este anul care va rămâne în istorie ca decisiv pentru istoria cărții. După succesive scăderi de preț în cazul dispozitivelor de lectură și a lansării versiunii internaționale Kindle, după procesul intentat împotriva proiectului Google Books și războiul dintre Amazon și marile concerne editoriale, a venit 2010. Anul în care s-a lansat iPad și Apple a intrat în joc, anul în care gigantul Barnes & Noble a răspuns celor de la Amazon și Sony cu e-readerul propriu, anul în care prețurile pentru unele bestsellere au scăzut mult sub pragul de 9.99$ pentru care librăriile virtuale s-au luptat atât de mult (unele edituri nici acum nu au renunțat).
În continuare mulți editori, mai ales în România, sunt speriați de cărțile electronice, care vin să le „distrugă afacerea” și să îi „lase pe drumuri”. În controversa dintre cartea tradițională și cea electronică, așa cum au arătat-o numeroase articole (puteți citi aici unul delicios), disputa este cel mai adesea una emoțională, nu logică. Readerele sunt în general dimensionate ca un paperback comfortabil, sunt mai ușoare și mai subțiri decât orice carte, pot stoca mii de volume, au dicționare incluse, au capacitatea de a face adnotări și de a pune semne de carte. Nu mă înțelegeți greșit, sunt la rândul meu un mare nostalgic (caut o mașină de scris și mă inițiez în fotografia pe film, vreau să restaurez vechiul picup etc.). Dar dacă spuneți că hârtia are un miros și o textură aparte… e un argument emoțional. Logic, viitorul aparține readerelor.
Schimbarea se va petrece, cu sau fără noi. Și cum pe cei de la Nemira îi știți că se ocupă cu „anticipația”… mai trebuie spus că vă pregătim ceva? 🙂
Până atunci, vreau să vă întreb: câți dintre voi aveți dispozitive electronice de lectură? Intenționați să vă cumpărați unul? Cum credeți că se va schimba piața de carte sub asediul e-readerelor?
@Mihnea: foarte fain articolul, multumim! Iar graficul e criminal 🙂
Sa spui ca va disparea cartea tiparita pana in 2015 este o enormitate. Eu personal cred ca abia cand voi ajunge la pensie se va citi majoritar pe reader si librariile vor deveni rare.
Dar exista o alta industrie cu care poate fi cel mai bine comparata cea a cartii si care este ignorata in articol: cea fotografica. Nu stiu cati isi amintesc, dar primele fotografii digitale au aparut in 1980 intr-o revista nipona. Au fost considerate un experiment excentric. In 1990 Kodak spunea ca nu va intra in fotografia digitala, ca “nu va prinde niciodata”. Astazi trebuie sa caut destul de mult pana sa gasesc un film Kodak de un anume ISO. Aparatul digital, combinat cu imprimantele foarte ieftine care scot fotografii din ce in ce mai bine… Stiti cum au evoluat lucrurile. Cand stateam pe plaja cu Smena parintilor eram superexcentric 🙂
Ah, am uitat o chestie. Un articol care m-a socat un pic si m-a facut sa-mi reconsider pronosticurile: http://www.romlit.ro/ipad_you_pad..?caut=ipad
Am citit si in alte articole: dispozitivele electronice de lectura prind foarte bine nu numai la tineri, ci, paradoxal pentru o tehnologie noua, la cei mai in varsta. Pentru ca au marele avantaj de a mari fontul dupa preferinte 🙂
Chiar daca am un e-reader din luna aprilie nu am renuntat sa cumpar carti tiparite (pana in aprilie m-am chinuit si am citit de pe un Blackberry pe care il mai folosesc si acum atunci cand merg cu trenul cu vagonul de dormit si nu pot tine becul aprins)
Din pacate in RO nu am gasit sa cumpar carti in format electronic dar am gasit…gratuit. Am vrut sa cumpar de pe site-urile din State, dar … dupa ce m-au lasat sa introduc inclusiv numarul de pe spatele cardului, surpriza “Geographical Restrictions”. In final, cautand, am aflat ca e o problema a editurilor, drepturi cumparate pentru o anumita zona. Trist, m-am gandit ca le erau buni si banii mei, dar aproape ca m-au trimis sa caut underground (sunt constienta ca nimic nu-mi scuza ilegalitatea comisa dar acestea au fost motivele). Asa ca am ajuns ca la anumite titluri, sa citesc acel volum, chiar in ziua lansarii (in engleza, e ok pentru mine pentru genul fantasy). Pe George RR Martin mi-am dorit sa-l savurez in romana si am cumparat cartile.
Cu toate peripetiile mele in cautarea cartilor preferate, pot sa va marturisesc ca atasamentul meu pentru dispozitivul Sony micut, usor, numai bun pentru poseta, este acum la cote maxime. E adevarat, calatoresc destul de mult, drumuri lungi, dar si in taximetru e perfect. M-as bucura foarte mult daca ne faceti o surpriza si ne propuneti ebooks.
@Vlad: Cred ca nici cand vom iesi la pensie nu vor fi majoritare e-book readerele. Cartile pe hartie au avantajele lor, eu vad cele doua suporturi drept complementare si n-am de gand sa renunt prea curand la nici unul dintre ele.
Problema lor principala este cea descrisa de Mihnea – daca iti cumperi niste carti si vrei apoi sa le transferi pe alt reader… ai pus-o, pe cand o carte fizica poate fi imprumutata, vanduta, donata si tot ce mai vrei tu. Cel care pierde este, evident, editura, pentru ca aproape orice carte cat de cat cunoscuta a fost piratata deja. (Cred ca aici e partea in care recunosc ca nu mi-am luat Kindle ca sa fac vanzare Amazonului, mai ales dupa experienta cu preturile preferentiale in functie de adresa…)
Ambele articole sunt interesante, dar al tau, Vlad, are o chestie care… sa zicem ca n-are treaba cu realitatea.
“Din aceste motive, presupun că iPad-ul e doar o încercare disperată de a salva ceea ce, de fapt, nu mai poate fi salvat: obiceiul oamenilor de a citi.”
iPad-ul nu e un ebook reader si nici nu vrea sa fie unul. Este o alternativa mai eye-candy si mai mica la un netbook, sau o alternativa cu mai multe functionalitati la un iPhone. Daca cineva isi cumpara iPad strict ca sa citeasca pe el, eu ma intreb daca are prea multi bani de aruncat…
(M-am jucat recent cu iPad-ul unei prietene si e foarte, foarte misto din multe puncte de vedere, dar strict pentru citit nu se compara cu un reader dedicat… de ce ai da de 2-3 ori mai mult pe un device care sa faca acelasi lucru?)
@Jen: cu asta cu “moartea lecturii” nici eu nu sunt deloc de acord. In plus Mihaies se insala, studiile arata ca cei care isi cumpara un reader cumpara cu 40% mai multa carte decat inainte.
Cu iPad-ul e o poveste mai lunga. Nu asupra lui voiam sa atrag atentia. Dar sunt anumite chestii la el care il disting de readerele e-ink. Deschide posibilitatea unui mod cu totul nou de a concepe cartea. Pana acum cartea electronica a fost doar o copie a celei print. Dar cand vezi ce aplicatii se pot face pe carte de copii sau banda desenata (unde experienta e interactiva si multi-media) poti intui cam ce poate sa ne rezerve viitorul.
cred ca se face prea mare tam-tam pe seama acestui e-book reader. oamenii au fost mult mai entuziasmati cand a aparut primul volum legat in piele. cu tehnologia aceasta ne usuram transportul cartilor dar ne complicam cand nu putem face schimb de carti electronice.
Acum dupa ce am citit ce s-a mai discutat pe aici, observ ca deja prinde sa aiba dezavantaje e-book reader-ul: cost ridicat, imposibilitatea imprumutarii fisierelor…
Totusi, apreciez ca stiinta a evoluat! Eu sunt PRO, as vrea sa aibe fiecare cate un aparat din acesta; totusi sa nu uitam efortul editurilor si sa cumparam si cartile fiindca omul nu trebuie sa uite de “prima iubire”-cartea pe care o tine in mana si o poate rasfoi, careia ii poate indoi un colt sau pe care poate sublinia frazele care i-au schimbat modul de apreciere al lucrurilor.
Eu sunt pentru ambele variante – si tiparit si digital. Sunt foarte multe carti aparute imediat dupa 90 pe care as vrea sa le citesc, dar pe care abia le gasesc pe la anticariate. Un exemplu ar fi seria Furnicile de Werber pe care n-am gasit-o niciunde desi aveam cartile in format digital de ani de zile.
Pentru asta tocmai mi-am facut cadou un Nook (impresii personale pe blog) de care sunt foarte multumit. Nu inlocuieste placerea rasfoirii unei carti, dar nici nu-si propune asta.
Asta nu inseamna ca nu voi mai cumpara carti in format tiparit, ci doar nu la fel de multe ca inainte.
@Skandalouz: mi-a placut review-ul, lasa gura apa 🙂