Lumea se schimbă. În fiecare zi.
Mai țineți minte primul calculator? Eu n-am să-l uit niciodată. Era o copie groaznică după un Spectrum Sinclair din anii ’80, produsă de ICE (Întreprinderea de Calculatoare Electronice) București. Avea un procesor de 3.5 Mhz (luați notă că procesoarele de astăzi lucrează la 3 GigaHz, deci de o mie de ori mai repede, nemaivorbind că sunt dual core) și un RAM de maxim 64k. Țin minte că la primul model (HC 90 sau 88) trebuia să introduci vreo 3 pagini A4 de cod ca să încarci interpretatorul de BASIC și apoi să poți da drumul la casetofon. După o jumătate de oră de scârțâit insuportabil (sau chiar o oră, pentru jocurile tari!) aveai șanse destul de bune să te întâlnești cu fatalul „tape load error”. Ștergeai capul de la casetofon cu spirt, reintroduceai codul și îți doreai foarte-foarte tare ca de data asta să ai noroc și să joci și tu ceva. Abia versiunea HC-91 venea cu BASIC-ul preîncărcat în ROM și era de ajuns să tastezi „run” pentru a citi discheta (floppy-ul era extern și mai mare ca un video!). Vă amintiți jocurile Dizzy? Sau Exolon? Doamne, ce vremuri… 8 culori și câteva tonalități de beep, dar era minunat!
Când vine vorba de tehnică, părinții își vor aminti mai degrabă trecerea de la pick-up la magnetofon, sau cum în anii ’80 erai rege dacă aveai un VHS. Stau și mă întreb cum va arăta Mac-ul de pe care scriu, și care mi se pare acum state of the art, în ochii copiilor mei („Haha, uite, are taste!”) 🙂
Cum spuneam la început, lucrurile se schimbă. Iar industria de carte, căci cu asta ne ocupăm, a avut o perioadă liniștită de vreo două sute de ani. Sigur, în loc de matrițer care să aranjeze literele de plumb și BT pe calc, paginăm pe computer și urcăm fișierele pe FTP. Dar, în esență, de la dispariția codexului medieval, cartea lui Gutenberg a rămas cam aceeași.
Dar lucrurile frumoase nu țin pentru totdeauna. În ultimii ani, după ce a zguduit industriile fimului și ale muzicii, era digitală a ajuns din urmă și industria cărții. Odată cu calculatoarele, textul a devenit accesibil prin intermediul pixelilor. Însă PC-urile nu sunt deloc instrumentele potrivite pentru lectura de mare întindere, se pare. Studiile arată că oamenii nu prea pot citi pe computer din cauza ecranului care obosește ochii, din cauza tuturor aplicațiilor deschise în fundal care ne distrag atenția (un buzz pe mess, un download finalizat). Și, nu în ultimul rând, din cauză că PC-urile ne amintesc de muncă 🙂
Abia în 2006, când s-au lansat primele e-readere, lectura electronică a devenit o realitate. Iar începând cu 2007, când a apărut Kindle și cei de la Amazon au lansat programul de ediții digitale, schimbarea a început să fie evidentă. Lucrurile nu s-au petrecut însă fără hopuri, iar principalul motiv pentru care uneori progresul a fost mai încet au fost chiar editorii. Mulți au agitat sperietoarea „moartea cărții în era digitală”, în timp ce alții au profețit (a se citi „sperat”) că obiceiul nu va prinde niciodată. Jurnaliștii au inflamat disputele și au exagerat schimbarea în maniere dintre cele mai hilare, dar numeroși cititori de categorie grea și-au cumpărat e-readere, în ciuda faptului că la acea vreme dispozitivele erau destul de costisitoare (400-500$) iar cărțile erau nejustificat de scumpe (din nou revenim la editori).
Cu siguranță, 2010 este anul care va rămâne în istorie ca decisiv pentru istoria cărții. După succesive scăderi de preț în cazul dispozitivelor de lectură și a lansării versiunii internaționale Kindle, după procesul intentat împotriva proiectului Google Books și războiul dintre Amazon și marile concerne editoriale, a venit 2010. Anul în care s-a lansat iPad și Apple a intrat în joc, anul în care gigantul Barnes & Noble a răspuns celor de la Amazon și Sony cu e-readerul propriu, anul în care prețurile pentru unele bestsellere au scăzut mult sub pragul de 9.99$ pentru care librăriile virtuale s-au luptat atât de mult (unele edituri nici acum nu au renunțat).
În continuare mulți editori, mai ales în România, sunt speriați de cărțile electronice, care vin să le „distrugă afacerea” și să îi „lase pe drumuri”. În controversa dintre cartea tradițională și cea electronică, așa cum au arătat-o numeroase articole (puteți citi aici unul delicios), disputa este cel mai adesea una emoțională, nu logică. Readerele sunt în general dimensionate ca un paperback comfortabil, sunt mai ușoare și mai subțiri decât orice carte, pot stoca mii de volume, au dicționare incluse, au capacitatea de a face adnotări și de a pune semne de carte. Nu mă înțelegeți greșit, sunt la rândul meu un mare nostalgic (caut o mașină de scris și mă inițiez în fotografia pe film, vreau să restaurez vechiul picup etc.). Dar dacă spuneți că hârtia are un miros și o textură aparte… e un argument emoțional. Logic, viitorul aparține readerelor.
Schimbarea se va petrece, cu sau fără noi. Și cum pe cei de la Nemira îi știți că se ocupă cu „anticipația”… mai trebuie spus că vă pregătim ceva? 🙂
Până atunci, vreau să vă întreb: câți dintre voi aveți dispozitive electronice de lectură? Intenționați să vă cumpărați unul? Cum credeți că se va schimba piața de carte sub asediul e-readerelor?
Eu, in timpul unor lecturi in scop ducumentar, scriu ideile unui paragraf pe margtinea foii, si mi se pare util acest lucru. E alta treaba sa stai la birou cu carti si foi in fata decat cu un dispozitiv elecronic. Cu atat placerea e mai mare cand citesc un roman si am cartea tiparita in fata ochilor. Asta e parerea mea, cartea tiparita e mult peste ebook, ori altceva de acest tip. Eu sunt mai de moda veche ce-i drept.
@Vlad: Prefer oricand un e-reader decat sa ma plimb cu cine stie ce “caramida” dupa mine si sa simt ca imi cad mainile.
As cumpara fara sa ma gandesc, insa oferta pentru Romania este foarte limitata… as vrea sa iau un Daily Edition de la Sony sau Nook-ul celor de la Barnes&Noble(ceva cu renume) dar asa ceva nu se vand in Romania. Nu vreau sa comand de afara, ar fi mai greu cu garantia daca pateste ceva 😐
Poate devine Nemira reseller pentru baietii astia cu renume? ha? ha? Vlad uite o idee care poate merita studiata. Promit sa fiu 1st day buyer! 😉
Insa, CAND imi voi lua un e-reader nu inseamna ca renunt de tot la cartea tiparita, intotdeauna ceea ce m-a impresionat sau anumite coletii care simt ca sunt pe gustul meu le voi lua cu siguranta!
Just my 2¢
P.S.: Sunt curios daca supriza sunt carti in format digital sau ceva mult mai amplu! 😀
Vreau sa achizitionez un e-reader (problema este de bani). Am listat pana acum o multime de carti ca sa le pot citi in tihna offline.
Imi doresc ca tot procesul sa fie cat mai economic (consum de hartie, consumabile imprimanta, transport etc.) si sa am cartile la indemana.
Nu stiu acum daca va mai fi posibil imprumutatul de carti intre prieteni in varianta digitala, cumparatul cartilor “folosite” la un pret mai mic de la anticariat si asa mai departe.
Am si un exemplu. “Little brother” de Cory Doctorow se poate downloada gratuit in limba engleza sub o licenta “Creative Commons Attribution-Noncommercial-ShareAlike”.
Am listat-o si am citit-o in engleza. In acest caz ar fi fost mai mult decat binevenit un e-reader.
In plus, citesc mediu in engleza, ceea ce inseamna ca a trebuit sa sar peste anumite cuvinte pe care nu le stiam. La fel, nu prea gasesc prieteni carora se le-o imprumut, dispusi sa o citeasca in engleza.
In schimb oricine poate cumpara cartea de la Nemira tradusa, tiparita si legata frumos.
Sunt avantaje si dezavantaje. Cred ca nu va fi o alegere tocmai simpla intre cele 2 variante si pentru vreo 10-20 de ani tot vor coexista cartile tiparite cu cele digitale.
@Marius: Din cate stiu eu, Kindle nu permite imprumutatul… nu tocmai. Dar cred ca poti inregistra mai multe Kindle-uri pe acelasi cont de Amazon si sa ai acces la aceleasi carti de pe toate. Nook vine default cu un feature de imprumutat carti, dar banuiesc ca trebuie sa cunosti oameni cu alte Nook-uri (si, ultima oara cand am studiat eu problema, nu puteai sa cumperi de pe B&N fara sa fii in SUA).
Îmi doresc un e-reader pentru, ca să zic aşa, cititul în deplasare. E greu să cari după tine o carte groasă ca s-o citeşti în tren sau în autobuz.
Nici în concediu nu e prea plăcut să cari un teanc de cărţin după tine…
În rest, cartea tipărită are farmecul ei inegalabil, mirosul de hârtie proaspăt tipărită sau cel de hârtie veche, însemnările sau sublinierile făcute de părinţi sau de bunici…
@Jen: Da, la restrictiile de copiere, sharing ma refeream si eu.
Pentru mine, si cred ca si pentru alte persoane, este o placere sa pot citi, sa fac schimb sau sa imprumut carti de la prieteni.
Metoda tehnologica de protectie a drepturilor de autor la cartile in format electronic imi limiteaza libertatile.
Poate vor ajunge e-readerele asa ieftine incat sa imprumuti e-readerul cu totul :))
@marius – sunt multe site-uri care ofera carti gratuite, mai ales cartile vechi care nu mai sunt sub incidenta dreptului de autor. Daca doresti sa imprumuti o carte de la cineva atunci instaleaza-ti pe PC aplicatia kindle si inregistreaz-o cu acelasi user care a fost folosit cand a fost cumparata cartea. Limita maxima de dispozitive care pot fi inregistrare pe acelasi user este de 6
E cu dus si intors toata treaba asta cu e-readerele. E clar ca au avantaje,sunt convins ca e foarte dragut un gadget dinasta (n-am avut placerea sa tin inca unul in mana),insa pentru mine are unele dezavantaje.
In primul rand,faza cu DRM-ul e,scuzati-mi expresia,de porc. Adica eu cumpar o tona e-books,si apoi poate vreau sa imi schimb e-readerul,si sa zicem ca nu vreau tot Kindle (altfel de ce l-as schimba),asa ca imi iau un Nook,sa zicem. Si surpriza,ca nu merg cartile pe el din cauza DRM-ului,fiind blocate pe primul reader unde au fost downloadate. Si asta pentru a stopa pirateria! News flash,imediat sparg baietii astia destepti un DRM. Asa ca cine are de suferit din cauza DRM-ului? Nu cei care downloadeaza carti gratis (sa nu ne prefacem ca nu stim de astfel de site-uri),ci cumparatorul onest.
In al doilea rand,poate sunt eu cam materialist,dar pe un e-book reader poti sa ai 2 carti sau 3000,ca tot la fel arata. Pe cand o biblioteca afiseaza cu generozitate toate volumele pe care ti-ai cheltuit banii. Nu neaparat pentru musafiri sau ceva,nu sunt asa de snob,dar sa fie acolo ca sa le vad eu,sa simt ca am dat banii pe ceva palpabil. Si legat tot de bani,faza asta cu pirateria reprezinta un down-side pentru mine. Adica atata timp cat stiu ca acea carte X pe care am dat Y lire si mi-am descarcat-o format pdf,sau Epub sau ce folosesc aparatele astea o gasesc gratis pe net,nu stiu,parca isi pierde din valoare pentru mine. Poate chiar ma simt putin fraier ca am dat bani pe ea :)) Pe cand o carte de moda veche are greutate,o tin in mana,o rasfoiesc,nu stiu…e altceva.
Un articol interesant am gasit aici:
http://technologyreview.com/blog/mimssbits/25783/ .
Imi place pentru ca e echilibrat. Nu se hazardeaza ca altii sa afirme ca in 10 ani o sa dispara cartile de hartie,dar nici nu desfinteaza tehnologia. Ce mi-a placut in articol e ideea ca poate,doar poate,asteptarile sunt putin exagerate,si lumea e putin prea entuziasmata de toate treaba asta cu e-books,asa cum se intampla de obicei cu cate un gadget nou lansat si intens mediatizat. E si un grafic dragut pe acolo,dar ma rog,puteti citi si singuri 🙂