Ce au în comun o autoare britanică și un sat românesc?

Nu se întâmplă des, dar atunci când se întâmplă, nu putem decât să ne bucurăm: apariția unui roman străin a cărui acțiune se petrece în România, dar care nu exploatează folclorul vampirilor și nici figura lui Dracula.

Nominalizat în 2012 la Premiile Orange pentru Ficțiune, romanul Georginei Harding – Pictorul fără glas spune o poveste despre identitate, despre adaptarea la lumile ce par să dispară și să se nască, este o poveste despre prietenie, regăsire și iubire, deși nu este un roman de dragoste.

Autoarea britanică a construit o Românie în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cuprinzând momente dinainte, din timpul și de după conflagrație, pe fondul căreia a plasat două personaje centrale, Augustin și Safta.

Fără a vă dezvălui prea multe, pentru că vă vom lăsa să descoperiți singuri magia acestei cărți în curs de apariție, vă putem spune că autoarea a ales un subiect temerar și dificil, am putea spune: lumea văzută de un surdo-mut.

Imaginați-vă cum ar fi să nu puteți comunica decât prin desene. Imaginați-vă cum ar fi ca tot ce gândiți, simțiți, vă doriți, să fie transpuse cu creionul pe hârtie. Imaginați-vă lumea într-o liniște totală, compusă numai din linii fugare.

Georgina Harding și-a asumat rolul de ”voce” mută a lui Augustin, pe care ve-o oferă într-o bogăție de imagini vizuale ce se ridică la nivelul unor opere de artă.

Despre căutare și găsire, despre schimbarea rolurilor sociale, despre mutațiile intime care au loc în sufletele și conștiința oamenilor. Despre viața fără glas dar nu lipsită de frumusețe, despre tranziție și despre o Românie așa cum poate că v-ați imaginat, dar nu ați avut niciodată ocazia să o descoperiți citind. Despre toate acestea, dar și despre multe altele, într-un roman sensibil și autentic pe care vă invităm să îl descoperiți curând!

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *