Ştiţi ce m-a făcut pe mine să mă îndepărtez de religie şi de Dumnezeu? Faptul că orice i-aş fi întrebat pe preoţi, toţi îmi răspundeau cu aceleaşi fraze dogmatice, formate din termeni religioşi, pe care îi foloseau fără vreo logică. Mai pe scurt, mă deranja perspectiva unidirecţională în care purtau discuţia (de obicei perspectiva religioasă) şi abundenţa de concepte din domeniul religios, de asemenea. Iar aceste concepte păreau atât de goale în gura lor, încât mereu ajungeam la concluzia că nu s-au gândit niciodată la ce înseamnă ele cu adevărat. Şi că le-au luat direct, fără să reflecteze asupra lor, şi le-au folosit ca pe nişte adevăruri supreme şi fundamentale.

Mai exact, orice i-aş fi întrebat, îmi răspundeau imediat cu o pildă sau cu un verset sau cu dezarmantul „aşa scrie în Biblie”. Până într-o zi când m-am reîntâlnit cu un părinte/călugăr/probabil, considerat eretic pentru că ceilalţi preoţi îl vorbeau de rău şi nu erau de acord cu felul în care acesta trăia. Stăteam cu o sticlă de vin în faţa rulotei lui, parcate undeva în Munţii Făgăraş şi ascultam muzică bizantină de la laptopul lui. Purta un echipament de alpinist şi avea pe faţă aceeaşi expresie de pace profundă, pe care o ştiam de ani buni, din zilele în care urcam împreună creste îngheţate de munţi.

Dintre toţi oamenii religioşi pe care i-am abordat vreodată, el a fost singurul care mi-a răspuns uman, logic şi pe limba mea la toate nedumeririle mele legate de creştinism. Şi el este unul dintre oamenii datorită căruia încă mă mai gândesc dacă sunt împotriva Bisericii şi a ideii despre Dumnezeu pe care aceasta o oferă. De fapt, datorită lui nu am încetat să caut adevărurile creştine.

Mi-a plăcut să citesc Biblia Ilustrată. De altfel, acest text m-a făcut să îmi reamintesc de călugărul nonconformist despre care v-am povestit mai sus şi de seninătatea pe care acesta o avea înscrisă pe faţă. Volumul este format din pasaje selectate din Biblie pe care Pr. I.D. Ştefănescu le-a întregit şi le-a decodificat prin vechi ilustraţii rare. Acestea sunt, în general, icoane străvechi. După cum afirmă însuşi autorul, ilustraţiile au fost săpate în piatră, în marmură, sticlă sau fildeş, iar o parte dintre ele au fost pictate pe cărţi mai vechi.

Textele selectate mi-au plăcut foarte mult pentru că au o anumită poezie şi degajă o stare specială. Exact starea în care credinţa în taine şi mistere este cel mai logic lucru de pe planetă. Iar eu cred că acceptarea necondiţionată a tainelor şi a misterelor este unul dintre acele detalii care ne fac să fim umani şi luminoşi.

V-aş mai spune că în capitul introductiv, precum şi în cel final sunt oferite informaţii foarte interesante despre istoria creştinismului şi a artei creştine. Şi că Biblia Ilustrată, apărută în luna martie la Nemira este o ediţie anastatică, adică o reproducere fidelă a unuia dintre cele 700 de exemplare din Biblia tipărită la 1 august 1936 de către Pr. I.D. Ştefănescu cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei, Nicodim.

[scribd id=29083294 key=key-1thvg71tycz8qxu2fi94 mode=list]