Este Spence Olham un extraterestru? Dar John Anderton un criminal? Și Garson Poole să fie doar un om pe patul de spital sau o mașină?

Tema recurentă din volumul de povestiri ”Furnica Electrică” lui Philip K. Dick este realitatea. Înșelătoare, paralelă, înspăimântătoare de cele mai multe ori. Un joc cu măști și cu oglinzi, în care personajele par, mereu și mereu, să își caute identitatea, să o piardă, să o regăseascăsau să o trăiască pe a altora.

Colecția de nouă povestiri care compun volumul ar fi putut la fel de bine să concureze cu un vechi serial, ”Povestiri cu final neașteptat”. Cunoscând stilul autorului, nici nu m-am așteptat ca lucrurile să rămână ceea ce păreau de la început până la sfârșit, pentru că, realitatea în lumile prefigurate de Dick, nu este stabilă, ci versatilă și flexibilă.

Impresionant în acest volum, ca și în întreaga operă a autorului, este modul în care acesta utilizează cuvintele, se joacă cu expresiile, ținând cititorul mereu în balans, indecis să aleagă între două sau mai multe scenarii posibile.

Dacă cu ”Raport minoritar” și ”Amintiri garantate” eram mai familiară, aceste două povestiri fiind celebre pentru filmele monumentale care au luat naștere din ele (”Minority Report” și respectiv, ”Total Recall”), o surpriză plăcută a fost ”Ce spun morții”. O citești și nu poți să nu te gândești că Philip K. Dick a fost totuși părintele SF-ului. Conceptele lui despre semi-viață au fost adaptate și recreate de-a lungul anilor, nu numai în literatura de gen, dar și în cinematografie. Mai mult, această poveste stă la baza cărții ”Ubik”, lansată de autor în 1969 și nu poți să nu te amuzi când îți dai seama că și lui i-a plăcut atât de mult, încât a folosit pasaje din nuvelă și în roman.

”Varietatea a doua” urmărește și ea eterna dilemă a autorului:”cine, ce, este omul”. Violentă, deranjantă dar nu mai puțin caldă, povestea SF respiră prin toți porii o filozofie subtilă de care numai Dick este în stare. Realitatea este incertă, nimic nu e ceea ce pare și uneori ne îndoim chiar de propria noastră persoană. Bătălia dintre bine și rău nu mai e delimitată la parametrii clasici, pentru că autorul nu se joacă niciodată cu o singură nuanță a adevărului. Referințele la o realitate contemporană sunt tulburătoare și nu poți să nu te cutremuri când îți dai seama că scriitorul metaforizează o lume actuală într-o viziune nu departe de apocalipsă: ”Începuseră deja să constrruiască arme pentru a le folosi unii împotriva altora”.

O altă surpriză plăcută a fost să îmi dau seama că Dick nu și-a negat propria personalitate, ci a lăsat-o să transpară din fiecare povestire. Cunoscut experimentator de substanțe, personalitate labilă și genială, autorul scrie o poveste cu influențe gnostice, folosind ca pretext halucinațiile, justificând și condamnând totodată cruzimea unui adevăr universal: în fața unei realități cumplite, omul își dorește uneori să evadeze din ea, căutând liniștea într-o lume auto-plăsmuită. ”Credințele părinților noștri” pune în lumină un univers cu referințe Orwelliene dar și cu adânci rădăcini în probleme de psihologie și filozofie.

”Furnica electrică”, cea care și dă titlul colecției, este poate cea mai previzibilă, ca și intrigă și fir al acțiunii. Așa cum și autorul mărturisea când vorbea despre ea : ”Din nou aceeași temă: cât din ceea ce numim ‘realitate’ este cu adevărat acolo și cât e în mintea noastră?”. Cu toate acestea, nuvela închide cercul într-un mod surprinzător de coerent și sfâșietor. Dick spunea: ”Sfârșitul acestei povestiri m-a înspăimântat mereu… imaginea vântului care continuă să bată, sunetul deșertăciunii. Ca și cum personajul aude soarta finală a lumii înseși.”

La o analiză globală, volumul pare un joc de puzzle. Fiecare piesă în sine, fiecare nuvelă, are frumusețea, valoarea și istoria ei. Luate separat, ele sunt pline de suspans, sunt alerte și pe alocuri înfricoșătoare. Dacă te obișnuiești cu stilul lui Dick, prinzi repede firul roșu și te lași purtat de poveste, conștient fiind că undeva, un element o să sufere o mutație pe parcurs, schimbând astfel viziunea asupra întregii intrigi. Pe fundalul unor scenarii imposibile, fiecare poveste contribuie nu la dezlegarea misterului care l-a urmărit întotdeauna pe autor, ci la adâncirea acestuia, fiind o provocare pentru cititor să își pună întrebări similare.

Cu toate acestea, puzzle-ul complet este mai valoros decât fiecare din piesele sale. Volumul ”Furnica electrică” nu este numai o colecție de povestiri SF menite să amuze un cititor pasionat de mistere. Mai mult decât atât, este o incursiune în opera autorului și un punct de plecare în înțelegerea acesteia. Este, dacă vreți, un cod de lectură pentru romanele lui Dick, un pas în descifrarea mesajelor transmise în cărți de o incontestabilă valoare. Recurența unor teme și insistarea pe unele subiecte poate fi supărătoare uneori. Chiar și imprevizibilul, pentru o minte modernă, alertă și obișnuită cu genul contemporan de mystery și thriller, poate să devină previzibil și ușor de descifrat.

Totuși, esența și valoarea volumului în întregul său constă tocmai în faptul că oferă cititorului modern o gaură de cheie prin care să îl surprindă pe autor în deplina sa umanitate, aflat mereu în căutarea unor răspunsuri la întrebări pe care le pune toată lumea. ”Total Recall” poate să rămână numai un film SF cu Arnold, împachetat în acțiune violentă și efecte speciale. Dar nu poți ajunge să înțelegi drama îndoielii în propria identitate a individului dacă nu citești nuvela care a stat la baza filmului, la fel cum nu poți înțelege romane ca ”Timpul dezarticulat”, ”Ubik” sau ”Cele trei stigmata ale lui Palmer Eldritch”, dacă înainte nu ai gustat din aceste mici ”aperitive” literare care au prefigurat și consolidat poziția lui Philip K. Dick în genul SF.

Volumul aproape că se citește singur și o dată ce te-ai obișnuit cu stilul autorului, parcurgi nuvelele întrebându-te cu toată sinceritatea ce îi mai poate produce mintea în continuare. Este poate, mai util decât o biografie, mai practic decât dacă am citi critica literară vastă de care a beneficiat opera lui Dick și cu siguranță mai fascinant decât dacă ne-am limita la câteva romane și filme.

Autor: Andreea Sterea

Sursa: Ziare.com